Dictionar forum

Observand pe forum multe neintelegeri in comunicare, care se produc din cauza folosirii unor termeni care au mai multe intelesuri/aspecte sau folosirii unor termeni corecti intr-un context incorect, pentru a evita haosul mental al tuturor ,consider ca acesti termeni trebuiesc explicati undeva (eu am zis sa fac un topic special pentru asta).
De aceea, ii rog pe toti cei ce doresc sa explice sau sa ceara anumite explicatii, sa o faca aici,pentru simplul motiv ca toti sa intelegem corect mesajul celuilalt si atunci cand ceva ne scapa, sa putem gasi aici( sau sa putem intreba) termenul cautat si intelesul lui corect din context.Sunt aici oameni cu bune intentii care sunt deseori "taxati", tocmai pentru ca nu sunt intelesi in exprimare.
Pentru inceput am sa va dau unul din exemplele care m-au facut sa deschid acest topic:

În prealabil postat de Pippo_

Eu cred ca trebuiesc combinate toate la un loc. Adica si iubirea, si ratiunea (cu meditatia rationala cu scopul de corectare a modului in care intelegem realitatea exterioara si cea interioara), si contemplatia (ca stare de pura observatie fara analiza rationala).

Daca ne-am concentra doar pe una din astea trei, neglijand pe celelalte, am obosi repede. Adica, de exemplu, eu nu reusesc sa fac doar meditatie rationala, sau doar contemplatie, sau doar sa ma dedic perfectionarii iubirii. Fiecare perspectiva din astea 3, fara celelalte, o vad ca limitata. Nu zic ca nu se poate ajunge doar prin una din astea 3, ci spun ca puterea este mult mai mare si ridicarea mai rapida cand sunt toate 3 la un loc, deoarece se mentine astfel un echilibru. Imi dau seama ca daca noi nu ne impingem putin de-aici, putin de colo, riscam sa stam pe loc, sa nu avansam datorita dezechilibrului creat de lipsa perfectionarii unor parti ale noastre.

Raspunsul lui MariS:

În prealabil postat de MariS_

Ca sa nu existe confuzie intre termenul de contemplatie in sens lumesc, cum ar fi de exemplu atunci cand privesc un peisaj si analizez detaliile observate si emotiile starnite de aceasta, in sens duhovnicesc contemplatie inseamna intoarcerea mintii catre Dumnezeu, golirea ei de sensuri si conceptii lumesti, dar si elevarea ei prin intermediul iubirii. Iubirea te duce cel mai rapid spre cel pe care il iubesti, dar nu numai atat, ea ridica intelegerea pe o noua treapta si ii confera o noua dimensiune fara de care contemplarea ramane seaca, fara miez. Si mai e ceva, Dumnezeu este Iubire, iubire la modul ONTOLOGIC, nu accidental sau functional cum e la noi, Fiinta Sa este Iubire, si atunci cine poate face legatura cel mai bine intre noi si Dumnezeu decat iubirea. Daca nu faci aceasta legatura atunci ai ratat convorbirea, ai ratat contemplarea. Iar Duhul, cel care te ajuta in contemplatie, atunci cand aceasta e insotita si de rugaciune, Duhul spun, e si el tot iubire si se leaga cel mai bine tot de iubire. Duhul Adevarului este Iubire pentru ca si Fiinta Adevarului este Iubire.
Har, smerenie si jertfa de sine.

As dori sa il rog pe Pippo sa explice si aici intelesul termenului de sfant , ce intelege el prin "sfant",pentru ca este un termen pe care il foloseste des.Apoi sa ii fie si lui explicat ce inseamna termenul "sfant" in ortodoxie.Ca sa nu mai existe confuzii.
In final, desi pare ca ar trebui sa-mi cer scuze lui Pippo ca am dat niste exemple din exprimarea lui, eu ii multumesc pentru prezenta pe forum si consider ca totul se intampla cu un scop:binele si evolutia fiecaruia dintre noi.

[anna21]

Ooo, Melissa.. sunt multi termeni care trebuie explicati din perspectiva ortodoxa!
Incepand de la iubire, adevar, Dumnezeu, idol, biserica etc

[calator prin ploaie]

si altii ca...respect, pretuire,toleranta, dragoste de aproapele,certitudine........

[camy_d]

Vreau ca Tangun să-mi ofere multe explicaţii. Dar ce explicaţii să-mi dea, dacă a zis totul la băşcălie?

[Adriana-Simona]

E o mare necesitate de a defini termenii, ar fi bun un dictionar, mai ales pentru omul modern cu cuvintele vechi bisericesti, si nu numai... unul al limbii romane in general ar fi ideal.
Din pacate pe acest forum e destul de greu de realizat, mai ales ca punctuatia si limba si-a pierdut mult din valoare.
Imi pare rau ca de multe ori incerc sa spun un lucru si fiecare intelege ce vrea, imi pare rau ca se incearca interpretarea oricarei propozitii ca ofensa, ce deseori duce la dezbateri-certuri.
Stiu ca multi sunt in situatia aceasta, dar e greu de ficare data sa scrii, si sa definesti toti termenii.

Am sa continui sa postez eu, pe masura ce citesc pe forum,anumiti termeni care consider ca sunt bineveniti aici, pentru a fi intelesi.

În prealabil postat de MariS_

A fi smerit nu inseamna sa taci, ci sa spui DOAR ceea CE trebuie, CAND trebuie, CUM trebuie, CAT trebuie si CUI trebuie. Sa le luam pe rand.
- ceea CE trebuie - trebuie sa spui ceea ce ii este de folos aproapelui. daca ceva din vorbele noastre nu-i foloseste, atunci e mai buna tacerea.
- CAND trebuie - spui ce ai de spus atunci cand stii ca esti ascultat, adica ai de partea cealalta macar o fereastra deschisa daca nu o usa. daca urechea celuilalt e inchisa n-are rost sa incepi discutia.
- CUM trebuie - intotdeauna vorba trebuie imbracata in blandete, intelepciune, iubire. patrunde mai usor la inima. inima trebuie sa fie tinta, nu ratiunea.
- CAT trebuie - aici e aici. aici majoritatea face ABUZ. fiecare are impresia ca daca ultimul cuvant e al lui atunci viziunea sau interpretarea lui (indiferent daca e personala sau copy-paste din Sfinti Parinti) ramane ca fiind cea valabila si acceptata. nimic mai fals si mai periculos decat o atare impresie. vezi pe forum replici la replici la replici la replici pana te sastisesti, pe un ton din ce in ce mai iritat, cu intepaturi la inceput mai subtile apoi tot mai tari si mai directe, o galceava in toata regula, si asta sub imboldul nobil ca aparam Ortodoxia. or, de fapt, e tocmai pe dos, nu o aparam in felul acesta. Ortodoxia se apara traind-o frumos, aplicandu-i principiile si duhul sau bland si iubitor in viata ta si nu din citate oricat de frumoase si adevarate ar fi. deci, ne putem spune punctul nostru de vedere ortodox, cu blandete, cu iubire, si daca exista replica il mai putem explica inca o data, ca poate nu s-a inteles bine din prima. dar dupa aceea e inutil a mai continua daca preopinentul continua cu propria viziune sau sa combata viziunea nostra. inseamna ca nu gasesc fereastra deschisa si atunci nu ma apuc eu sa sparg geamul preopinentului numai ca sa-i introduc cu forta dogma mea ci ii voi da a treia replica, si ULTIMA, in care ii spun ca avem viziuni diferite, eu o sa raman la a mea sau la cea ortodoxa, iar el sa faca cum crede el. si cu asta am pus punct discutiei, indiferent daca replica mea e ultima sau nu. nu voi cauta sa am eu ultimul cuvant, pentru ca nici celalalt nu va ceda si atunci galceava continua. numai daca ne place galceava si punem ca paravan apararea ortodoxiei, numai atunci exista "justificare" de replica la replica, dar atitudinea nu e deloc ortodoxa. Cuvantul spus cu blandete si cu iubire, daca nu e agasant, va lucra in timp, nu imediat, si roadele sunt cu mult mai mari decat cel spus cu ironii, cu intepaturi, cu jigniri si toate celelalte. deci, ne spunem parerea dar cu maxim trei posturi nu mai mult. un om echilibrat stie sa puna punct intr-o discutie fara rezultat, iar unul smerit nu insista inutil. nu trebuie sa suferim de boala de-a avea noi ultimul cuvant.
- CUI trebuie - aici e important sa stii daca preopinentul nu cumva doreste el sa te converteasca la viziunea lui. daca e asa atunci te chinui degeaba, pentru ca el poate fi mai ferm convins de viziunea lui decat tine. discutia e inutila cand scopul nu e cunoasterea ci racolarea. atunci, eventual iti prezinti viziunea ortodoxa si atat, eventual adaugi formula de final, ca ramai la viziunea ta si nu te intereseaza alta viziune, asta ca sa nu mai continue nici el cu incercarea de racolare.

Imi cer iertare acum la final ca fac eu pe dascalul cand am ponegrit dascaleala, deci iata ca m-am ponegrit in primul rand pe mine, dar ar fi frumos ca forumul sa fie un loc al discutiilor constructive, amiabile, de bun simt si nu unul al loviri aproapelui pe considerentul ca el crede altcumva sau in altceva. Asta il va privi pe el personal, caci fiecare suntem liberi sa alegem in ceea ce sa credem, si toti vom da socoteala daca am facut-o bine sa nu.
Har, smerenie si jertfa de sine.