Religia pentru prescolari

Bună! Eu sunt educatoare la o grădiniţă de stat în Cluj-Napoca, iar din toamnă, la opţionalul educatoarei vreau să fac (cu acordul părinţilor) religie. Poate cineva să îmi recomande cărţi cu poveşti religioase pentru copii şi, dacă există, o metodică de predare a religiei la copii mici? Şi desene animate sau orice m-ar ajuta cu copiii preşcolari.
Eu am doi copilaşi, dar de educaţia religioasă s-au ocupat bunicii până acum, iar eu doar le-am răspuns la întrebări, că deh, sunt curioşi, ca toţi copiii.

[gdf-fdc]

În prealabil postat de Lilith23

Bună! Eu sunt educatoare la o grădiniţă de stat în Cluj-Napoca, iar din toamnă, la opţionalul educatoarei vreau să fac (cu acordul părinţilor) religie. Poate cineva să îmi recomande cărţi cu poveşti religioase pentru copii şi, dacă există, o metodică de predare a religiei la copii mici? Şi desene animate sau orice m-ar ajuta cu copiii preşcolari.
Eu am doi copilaşi, dar de educaţia religioasă s-au ocupat bunicii până acum, iar eu doar le-am răspuns la întrebări, că deh, sunt curioşi, ca toţi copiii.

daca vei preda sa predai in duh ortodox

În prealabil postat de gdf-fdc

daca vei preda sa predai in duh ortodox

Dacă voi preda, îi voi învăţa pe copii despre Dumnezeu, despre Iisus (viaţa şi faptele lui), despre iubirea de semeni şi despre bunătate, nu despre cum s-au divizat oamenii în religii şi secte şi cum se ceartă între ei pentru "adevăr", pe care toţi au impresia că îl deţin. :)

În prealabil postat de Lilith23

Dacă voi preda, îi voi învăţa pe copii despre Dumnezeu, despre Iisus (viaţa şi faptele lui), despre iubirea de semeni şi despre bunătate, nu despre cum s-au divizat oamenii în religii şi secte şi cum se ceartă între ei pentru "adevăr", pe care toţi au impresia că îl deţin. :)

Inainte de toate, va multumesc tuturor pentru postarile voastre aici, va sunt recunoscator in numele meu, al sotiei mele si al copiilor nostri care sunt dornici de invatatura crestina.
Adaug imediat ca invat multe de la copii. Poate parea curios ca spun asta, ca invat eu de la copii, dar este cu totul adevarat. Am 3 copii si le datorez o parte esentiala din ceea ce sper ca am bun in mine. Cu adevarat spun ca invatam reciproc, impreuna, suflet la suflet. Nu le pot da eu invatatura, cu ei experimentez noi fapte ale cunoasterii impreunindu-ne timpul, sufletul.
Am lucrat 23 de ani in invatamant. Am lucrat cu liceeni, cu studenti, dar si cu prescolari si copii din scolaritatea mica. Spun doar, cu nadejdea la putina reflectie, sa imi fie cu iertare: nu avem niciodata suficienta smerenie pentru a invata noi ceva cu siguranta bun pe vreun copil. Aceasta e convingerea mea (ca dascal si ca tata).

Ma tem (e slabiciunea mea) sa imi imaginez ca as fi profesor de religie... Pentru mine e o responsabilitate prea mare. Daca as fi constrans, m-as supune si m-as stradui. Dar nu indraznesc sa propun eu din initiativa mea, nu am aceasta pornire (desi mi-ar fi la indemana). Vrednicie insa celor ce se incumeta, har lor de la Domnul!

Acum, te rog sa nu te superi draga Lilith, vreau sa comentez cu sinceritate si cu bunavointa doua aspecte care mi-au atras atentia, asa cum reiese din textul postat de tine.
Mai intai, eu cred ca nu e folositor copiilor sa le vorbim despre "viata si faptele lui". Daca vei face asta, ma tem ca vei risca sminteala lor, Doamne fereste! Nu se poate sa avem scapari de acest gen cand lucram cu copiii: Hristos NU a fost profet! Sa le vorbim, asadar, despre "viata si faptele Lui" - UNUL SFANT FIUL LUI DUMNEZEU INTRUPAT! Poate fi o scapare, scuzabila, ca tastam "lui" in loc de "Lui", dar chiar si asa, lapsusul tot spune ceva... Sa nu fim niciodata prea relaxati cand oferim invatatura pruncilor (E vorba de a pune temelia, "inceput bun", nu-i asa?)

Apoi, daca ai studiat serios religia crestina (de pilda daca ai avut acces la documente vechi, dincolo de orice banuiala a vreunei falsificari) ai aflat desigur cum s-au desprins din trunchiul sfant al Ortodoxiei tot felul de ramurisuri, pana la secte si alte asemenea rataciri. Cand spui, asadar, "nu despre cum s-au divizat oamenii în religii şi secte şi cum se ceartă între ei pentru "adevăr", pe care toţi au impresia că îl deţin." - nadajduiesc ca stii bine ce vorbesti, asa sa iti ajute Dumnezeu.

Te rog sa primesti mesajul meu ca pe unul binevoitor si ca pe o rugaciune: Domnul fie cu tine atunci cand vorbesti cu copiii despre El si despre viata oamenilor in Adevar. AMIN

[Mihnea Dragomir]

Din ce am observat, copiii, mai ales cei preşcolari, au o capacitate limitată (ca să nu zic: nulă) de a gândi abstract. Ei au nevoie de chestii concrete. Faptul că Isus e o Persoană a Sfintei Treimi este, deja, prea complicat. Apostolii erau oameni maturi, şi totuşi faptul că Isus este Dumnezeu s-a descoperit mai întâi unuia prin revelaţie divină. În mod sigur nu greşim spunând că Isus a fost un profet, un om care făcea multe şi mari minuni şi cunoştea viitorul. E o afirmaţie foarte ortodoxă: a fost preot, a fost profet, a fost rege.

O glumă drăguţă pe tema asta:
Un cioban, de câte ori mulgea caprele, punea de-o parte o ulcică cu lapte, ca să-i dea lui Dumnezeu. Se întâlneşte într-o zi cu Moise. Când aude Moise că acela punea lapte deoparte ca să-i dea lui Dumnezeu, are loc următorul dialog:
-Şi cum faci, fiule ?
-Ulciorul cu lapte îl duc într-o scorbură, în păduricea de acolo, în fiecare seară. Dimineaţa, nu mai e: l-a luat Dumnezeu, ca să îl bea.
-Măi omule, eşti dus cu capul ! Dumnezeu este spirit pur, cum să bea lapte din ulcică un spirit pur ? Ai înebunit ? Ia stai ascuns, la pândă, şi vezi mai bine ce se întâmplă cu laptele tău !

Omul a stat la pândă şi a văzut, în puterea nopţii, o vulpe care a venit fix la scorbură şi a băut tot laptele. Cătrănit, s-a întors la Moise şi i-a povestit ce a văzut.
-Ei, bine că te-ai lămurit măcar acu ! Să nu mai crezi în basme cu Dumnezeu care bea lapte !

Dar peste noapte, lui Moise i se arată Dumnezeu în vis, spunându-i:
-Ai greşit, Moise ! E adevărat că sunt spirit pur şi că nu-mi trebuie lapte. Dar mă bucuram să văd, în fiecare noapte, cum acea vulpe vine şi se satură din ulcior !

Morala ? Nu e bine să-i facem pe copiii noştri mitropoliţi înainte de termen !

[delia31]

Eu cred ca nu e vorba de a-i face mitropoliti, ci pur si simplu de a le facilita accesul la un univers in care se vor simti pur si simplu firesc, inainte ca "oferta" lumii acesteia sa-i acapareze si sa le perverteasca firescul.

Un suflet curat de copil percepe in mod surprinzator mesajul lui Hristos. Zicea mai sus Ioan Cezar ca de multe ori, noi suntem cei ce avem de invatat de la copii. Firescul. Pentru ca ei au sufletul curat si (inca) percep nealterat mesajul crestin.

O povestioara surprinzatoare si induiosatoare despre cum simt copiii mesajul lui Hristos: ( a spus-o cineva aici pe forum de Craciun)

"Doi ortodocşi americani au răspuns invitaţiei Ministerului Educaţiei din Rusia de a preda morala creştină în câteva închisori şi orfelinate ruseşti. Aşa au ajuns aceştia, plini de râvnă, şi în aşezământul cu peste o sută de copii abandonaţi (băieţi şi fete) unde l-au întâlnit pe Mişa, orfanul Domnului... Dar să-i lăsăm să-şi depene singuri povestea...

Era aproape de sărbătoarea Crăciunului, timp potrivit pentru orfani să audă – mulţi dintre ei pentru prima oară – tradiţionala povestire despre Naşterea Domnului. Le-am vorbit despre Maica Domnului şi despre dreptul Iosif, cum au ajuns ei în Betleem şi cum, negăsind alt loc unde să tragă, s-au dus să înnopteze într-un staul, unde în noaptea aceea s-a şi născut Pruncul Iisus, în ieslea vitelor. Copiii şi educatorii stăteau nemişcaţi, sorbindu-ne cu emoţie fiecare cuvânt.

După terminarea povestirii, am dat fiecărui copil câte trei bucăţi de carton, să facă din ele o iesle, oricât de primitivă. Fiecare copil a mai primit şi câte o bucată de hârtie galbenă, din nişte şerveţele pe care le adusesem cu noi, căci în tot oraşul nu se putea găsi nici un fel de hârtie colorată.

Urmând instrucţiunile noastre, copiii au făcut fâşii hârtia galbenă, închipuind paiele din iesle. Câteva pătrăţele de stofă din pijamaua pe care o americancă o azvârlise la gunoi, la plecarea din Rusia, au fost folosite drept scutece pentru Prunc.

Păpuşi cu chip de copil au fost decupate cu răbdare de pe foile colorate aduse de noi din Statele Unite. Orfanii erau foarte absorbiţi de asamblarea ieslei, iar noi ne plimbam printre ei, gata să-i ajutăm la nevoie.

Aşa am ajuns şi la măsuţa lui Mişa, un copil cam de 6 anişori, care tocmai îşi terminase treaba. Uitându-mă la ieslea lui, am tresărit de mirare, căci în ea nu era unul, ci doi copii!
Am chemat îndată translatorul, să-l întrebe pe Mişa de ce erau doi copii în iesle. Mişa şi-a pus mâinile la piept şi a început să ne recite istoria naşterii lui Iisus, cu multă seriozitate şi acurateţe.

Acest copil, care tocmai auzise pentru prima dată povestirea biblică de Crăciun, ne-a relatat foarte corect tot ceea ce auzise de la noi, până în momentul în care Fecioara Maria a pus Pruncul în iesle. De aici încolo, Mişa a început să adauge de la el, fabricând un sfârşit propriu al povestirii!

.. Atunci, Fecioara Maria a pus pruncul în iesle. Iisus s-a uitat la mine şi m-a întrebat dacă am o casă în care să dorm. I-am spus că nu am mamă, nu am tată, şi nici casă în care să stau. Atunci Iisus mi-a spus că pot să stau cu El. Eu însă i-am răspuns că nu pot sta cu El, pentru că nu pot să-I dau nici un dar, aşa cum I-au dat cei ce au venit să-L vadă. Eu însă îmi doream foarte mult să stau cu Iisus în iesle, şi m-am gândit că I-aş putea ţine de cald şi că ăsta ar fi fost un dar plăcut pentru El. Şi L-am întrebat: < Dacă ţi-aş ţine de cald, ar fi un dar bun pentru Tine? > Şi Iisus mi-a răspuns: <Dacă îmi ţii de cald, ăsta este cel mai mare dar pe care mi-L poate face cineva.> Atunci
m-am culcat în iesle, lângă El, şi Iisus m-a privit şi mi-a spus că pot sta pentru totdeauna cu El.

Când Mişa şi-a terminat povestea, lacrimile îi şiroiau pe obraji. Şi-a acoperit faţa cu palmele, şi-a pus capul pe măsuţă şi a tot hohotit de plâns, zgâlţâindu-şi umerii. Micul orfan găsise, în sfârşit, pe cineva care-I promitea că nu-l va părăsi şi că va fi blând cu el, pe cineva la care ar fi putut sta pentru totdeauna…"

..."Lasati copiii sa vina la Mine si nu-i opriti" ...ca in sufletele lor curate si calde, vrea pruncul Iisus sa-si faca salas iar noi sa invatam de la ei cum sa ne transformam pestera rece si intunecoasa a sufletului.

În prealabil postat de ioan cezar

Inainte de toate, va multumesc tuturor pentru postarile voastre aici, va sunt recunoscator in numele meu, al sotiei mele si al copiilor nostri care sunt dornici de invatatura crestina.
Adaug imediat ca invat multe de la copii. Poate parea curios ca spun asta, ca invat eu de la copii, dar este cu totul adevarat. Am 3 copii si le datorez o parte esentiala din ceea ce sper ca am bun in mine. Cu adevarat spun ca invatam reciproc, impreuna, suflet la suflet. Nu le pot da eu invatatura, cu ei experimentez noi fapte ale cunoasterii impreunindu-ne timpul, sufletul.
Am lucrat 23 de ani in invatamant. Am lucrat cu liceeni, cu studenti, dar si cu prescolari si copii din scolaritatea mica. Spun doar, cu nadejdea la putina reflectie, sa imi fie cu iertare: nu avem niciodata suficienta smerenie pentru a invata noi ceva cu siguranta bun pe vreun copil. Aceasta e convingerea mea (ca dascal si ca tata).

Ma tem (e slabiciunea mea) sa imi imaginez ca as fi profesor de religie... Pentru mine e o responsabilitate prea mare. Daca as fi constrans, m-as supune si m-as stradui. Dar nu indraznesc sa propun eu din initiativa mea, nu am aceasta pornire (desi mi-ar fi la indemana). Vrednicie insa celor ce se incumeta, har lor de la Domnul!

Acum, te rog sa nu te superi draga Lilith, vreau sa comentez cu sinceritate si cu bunavointa doua aspecte care mi-au atras atentia, asa cum reiese din textul postat de tine.
Mai intai, eu cred ca nu e folositor copiilor sa le vorbim despre "viata si faptele lui". Daca vei face asta, ma tem ca vei risca sminteala lor, Doamne fereste! Nu se poate sa avem scapari de acest gen cand lucram cu copiii: Hristos NU a fost profet! Sa le vorbim, asadar, despre "viata si faptele Lui" - UNUL SFANT FIUL LUI DUMNEZEU INTRUPAT! Poate fi o scapare, scuzabila, ca tastam "lui" in loc de "Lui", dar chiar si asa, lapsusul tot spune ceva... Sa nu fim niciodata prea relaxati cand oferim invatatura pruncilor (E vorba de a pune temelia, "inceput bun", nu-i asa?)

Apoi, daca ai studiat serios religia crestina (de pilda daca ai avut acces la documente vechi, dincolo de orice banuiala a vreunei falsificari) ai aflat desigur cum s-au desprins din trunchiul sfant al Ortodoxiei tot felul de ramurisuri, pana la secte si alte asemenea rataciri. Cand spui, asadar, "nu despre cum s-au divizat oamenii în religii şi secte şi cum se ceartă între ei pentru "adevăr", pe care toţi au impresia că îl deţin." - nadajduiesc ca stii bine ce vorbesti, asa sa iti ajute Dumnezeu.

Te rog sa primesti mesajul meu ca pe unul binevoitor si ca pe o rugaciune: Domnul fie cu tine atunci cand vorbesti cu copiii despre El si despre viata oamenilor in Adevar. AMIN

Buna! Nu, nu ma supar, ai facut doua observatii foarte competente, insa ma tem ca nu m'ai inteles. Eu vreau sa le vorbesc despre Iisus copiilor de gradinita, care nu stiu sa scrie/citeasca, deci pentru care ortografia e irelevanta.
In al doilea rand, nu am studiat religia atat de serios. Stiu despre formarea sectelor, in linii mari. Dar vezi tu, tocmai asta voiam sa spun eu: copiii mei nu vor auzi cuvinte ca "ortodox", "catolic", "sectant" sau expresii ca "oameni de alta religie". Pana la urma, Dumnezeu, daca e, e unul singur, doar punctele de vedere ale oamenilor sunt diferite. Eu nu vreau sa le ofer copiilor un punct de vedere gata format, vreau doar sa le ofer baza pe care isi vor forma mai tarziu propriile idei si propria credinta.

În prealabil postat de Lilith23

In al doilea rand, nu am studiat religia atat de serios. Stiu despre formarea sectelor, in linii mari. Dar vezi tu, tocmai asta voiam sa spun eu: copiii mei nu vor auzi cuvinte ca "ortodox", "catolic", "sectant" sau expresii ca "oameni de alta religie". Pana la urma, Dumnezeu, daca e, e unul singur, doar punctele de vedere ale oamenilor sunt diferite. Eu nu vreau sa le ofer copiilor un punct de vedere gata format, vreau doar sa le ofer baza pe care isi vor forma mai tarziu propriile idei si propria credinta.

Eu nu as vrea sa-mi educi copilul.
Doamne fereasca, sa predai religie... tu insuti admitand ca nu ai studiat religia atat de serios.
Atunci, mai bine ar fi sa taci... de teama de a nu sminti pe cineva.
Mai bine ar fi sa lasi educatia religioasa pe seama familiei si nasilor acelor copilasi.

Cu dragoste ti-am spus acestea.

Stii ce spune Sfantul Apostol Luca?
Iti dau un indiciu: Luca 17:1,2
http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=48&cap=17

În prealabil postat de Lilith23

Buna! Nu, nu ma supar, ai facut doua observatii foarte competente, insa ma tem ca nu m'ai inteles. Eu vreau sa le vorbesc despre Iisus copiilor de gradinita, care nu stiu sa scrie/citeasca, deci pentru care ortografia e irelevanta.
In al doilea rand, nu am studiat religia atat de serios. Stiu despre formarea sectelor, in linii mari. Dar vezi tu, tocmai asta voiam sa spun eu: copiii mei nu vor auzi cuvinte ca "ortodox", "catolic", "sectant" sau expresii ca "oameni de alta religie". Pana la urma, Dumnezeu, daca e, e unul singur, doar punctele de vedere ale oamenilor sunt diferite. Eu nu vreau sa le ofer copiilor un punct de vedere gata format, vreau doar sa le ofer baza pe care isi vor forma mai tarziu propriile idei si propria credinta.

copii tai nu vor avea nici o baza ... asadar ei te vor crede PE CUVINT cind nu le vei explica DIFERENTELE dintre secte , catolici si ortodocsi ... asadar din pacate tu nu ai cum sa predai un lucru la care si tu esti confuza ..... asadar tu agnostica predai religia in care nu crezi unor copii care nu inteleg nimic..... cum ar fi sa ai un profesor de matematica care nu stie ce spune , dar le da o tenta despre numere VAGA ? crezi ca acei copii sunt ok din punct de vedere informational ? sau o sa le spui ca o sa vina vremea cind vor alege CUM SA SOCOTEASCA ? asadar cineva aici pe forum te-a luat la ´´ puricat ´´ si te-ai ofuscat ... ei bine are dreptate ...
multa iubire

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de Lilith23

Dacă voi preda, îi voi învăţa pe copii despre Dumnezeu, despre Iisus (viaţa şi faptele lui), despre iubirea de semeni şi despre bunătate, nu despre cum s-au divizat oamenii în religii şi secte şi cum se ceartă între ei pentru "adevăr", pe care toţi au impresia că îl deţin. :)

foarte tare,Lilith.Doamne ajuta.(apropo,ca zicea cineva ca nu ti-ar da copiii,eu i-as lasa sa ii inveti ca pari foarte ok(ipotetic,vorbind,ca am 17 ani si evident nu am.oricum ai inteles ideea))