S-a imputinat credinta

[Cristina Maria]

Hristos S-a inaltat! Am zis sa deschid acest subiect mai mult pentru a avea un loc in care sa-mi exprim mahnirea si totodata surprinderea cum religia parc-a devenit un subiect tabu, sau ma insel?
Ma intriga cum, in general, oamenii nu-L mai includ si pe Dumnezeu in viata, planurile, in vorbe sau macar in atitudinea lor. Ma uit cu groaza la ce e in jurul meu, cum colegii au un comportament nefiresc fata de profesori, carmuitorii nostri in perioada proaspata a vietii, dar mai ales fata de Dumnezeu. Cum mazgalesc caietele de religie, cum scrijilesc cu pixul fata Atotputernicului, cum iau in deradere zilele de Post, de Duminica; asemenea fariseilor care s-au imbracat cu haina urii si a dispretului, si L-au rastignit pe Domnul; asa si in ziua de astazi Il rastignim pe Crucea rabdarii si a mahnirii.
Mai vedeti voi oameni sa se insemneze cu semnul Sfintei Cruci atunci cand isi poarta pasii prin fata unei biserici, unei troite... Ba mai mult, deja nu mai e "la moda" nici la tara sa fie folosita ca formula de salut "Hristos a inviat", si tin minte ca ani in urma doar asta aveam pe buze cand intalneam vreun trecator, si primeam raspunsul cu o oarecare emotie.
Imi zic in sine, "acesta este unul dintre semnele venirii Apocalipsei" caci n-a zis Insusi Domnul ca atunci cand nu va mai fi iubire intre oameni, va veni Sfarsitul?

Intamplare de astazi... Un tanar le spune insotitorilor sai cu un smintit zambet pe chip, si, cred, cu impresia ca era "interesant" si la curent cu acel filmulet de pe internet, aratand catre un preot imbracat in vesmintele sale "Uitati-l, ma, pe batman! (hahaha)"

Un alt exemplu ca nu mai avem frica de Dumnezeu! Stiti ce mi-ar placea, ... sa ma fi nascut cu multi ani in urma, pe cand lumea respecta spusele Domnului, sarbatorile, cand faptul de a crede in El nu era un lucru ciudat sau iesit din comun. *bine, acum multi ani era razboi... pot spune ca din punctul asta de vedere, sunt norocoasa, dar nu mai e mult si pana la al treilea razboi mondial*

Va rog, spuneti-va parerea. Astept.


Doamne ajuta!

[gabriela8]

Totul tine si de educatia religioasa primita in familie. Daca parintii si in special mama neglijeaza acest aspect, copiii ajung de cele mai multe ori niste monstri.

[cocacoc]

În prealabil postat de gabriela8

Totul tine si de educatia religioasa primita in familie. Daca parintii si in special mama neglijeaza acest aspect, copiii ajung de cele mai multe ori niste monstri.

Monstri cu 3 capete.

[windorin]

Ce lucru bun nu s'a imputinat ?!

Dragostea, iertarea, mila, pacea, tacerea, jertfa.

[Abandon]

aveam si eu in minte sa deschid un topic pe subiectul acesta insa cu alte argumente.argumentele mele s-ar fi legat de oamenii religiosi.

[anna21]

Parintele Proclu:
Si totodata daca pacatele noastre vor fi ca a paganilor, Dumnezeu infraneaza puterea crestineasca, putererea Bisericii, o infraneaza si lasa pe pagani sa ne robeasca pana ci ne vom pocai, pan´ ci ne distruge si care va ramanea si se va smeri si va inturna si va mai fi timp, ii va mantui pe ceia care doresc si pun inceput bun de pocainta.

Dar, Doamne fereste, sa nu ajungem in asa fel de prapastie!
Mantuirea sau sfarsitul lumii sta in vointa noastra. Asa a lasat Dumnezeu.
Ca Dumnezeu cand vedi ca lumea se pocaieste, se duce la biserica, se marturiseste si se pazeste fiecare sa traiasca intr-o viata curata, atunce Dumnezeu indelunga, trece neamul cu pace dincolo si va veni sfarsitul cand lumea s-a umplut de rautate. Si daca lumea s-a umplut de rautate, s-ar putea ca sfarsitul sa fie in toata clipa. Dar Mantuitorul asa a spus: “Privegheati si va rugati ca acest ceas nu-l stie nimene” decat Tatal. Si Mantuitorul il stie

[anna21]

Zilele acestea am citit un articol absolut extraordinar despre caderea Constantinopolului.

Extras:
Cand Constantinopolul a fost cucerit de turci, cotropitorul Mohamed al II-lea s-a instalat in palatele imparatilor bizantini, bucurandu-se pentru biruintele si jafurile armatelor sale. Intr-o zi a asezat masa oficiala pentru mai-marii trupelor lui – aghiotanti, generali si ofiteri superiori. In vreme ce ospatul incepuse, intorcandu-se spre peretele camerei, a avut o descoperire, o mana goala cu palma si cele cinci degete deschise. Inspaimantat, i-a intrebat pe cei de la masa daca si ei vad acest lucru, si ce sa insemne oare? Au raspuns ca vad si ei, dar ce inseamna nu stiu.
Sultanul era nedumerit si a cerut sa i se spuna semnificatia acelei vederi. Unii i-au spus sa caute ghicitori si vrajitori, caci aceia ii vor putea arata semnificatia. Sultanul a chemat la el pe multi otomani si arabi care se ocupau cu vrajitoria, dar nimeni nu-i putea descoperi ce semnifica descoperirea pe care a avut-o. Vazand bucatarul sultanului, care era grec, dar credincios si iubit de acela, ca sultanul e suparat si trist, caci nu o data, ci de multe ori, a vazut mana goala cu degetele deschise, ii spuse:
- Cauta un crestin sfant, pentru ca numai acela iti va putea descoperi semnificatia acestei vederi.
Intr-adevar, sultanul a cercetat indata si i-a intrebat pe multi crestini daca cunosc pe vreun om sfant, fagaduindu-le acestora ca vor primi rasplata bogata in schimb. Atunci cativa crestini i-au spus:
- Noi il stim de sfant pe inteleptul Gheorghe Scholarul (scholari se numeau cei care studiau teologia si filozofia adevarata, cercetarii Sfintelor Scripturi).
Sultanul a poruncit sa-l gaseasca indata, l-a chemat si i-a zis:
- Daca vei putea sa-mi descoperi semnificatia celor cinci degete ale mainii pe care o vad, iti voi da tot ce-mi vei cere.
Iar inteleptul Gheorghe i-a raspuns lui Mahomed al II-lea:
- Prea inalte, eu cu puterea, cunostinta si intelepciunea mea nu pot talcui descoperirea ta, doar adevaratul Dumnezeu in care cred si pe care Il slavesc mi-o poate dezvalui. Da-mi, te rog, un ragaz de sapte zile ca sa postesc si sa ma rog lui Dumnezeu sa mi-o descopere.
Sultanului i-au placut vorbele inteleptului Gheorghe si i-a dat ragazul cerut. Dupa ce au trecut sapte zile, acela a aparut in fata sultanului si i-a zis cu indrazneala:
- Domnul si Dumnezeul meu, la Care m-am rugat si pe care il slavesc, Care ne-a fagaduit ca ne va da tot ce-I vom cere cu credinta, daca este spre folosul sufletului nostru, mi-a descoperit semnificatia vederii tale. Cunoaste, asadar, prea inalte sultan, ca cele cinci degete ale mainii pe care o vezi inseamna ca n-ai fi intrat in acest oras daca in el ar fi existat cinci crestini adevarati.

[Mihnea Dragomir]

Adevărat S-a înălţat !

Cristina, desigur că ai, în fond, dreptate. Credinţa s-a împuţinat. Dar, nici pe departe nu a dispărut cu totul. Mergând cu tramvaiul, ai să vezi mulţi creştini făcându-şi semnul crucii, inclusiv tineri, nu doar moşi şi babe. Ai să vezi biserici pline în oraş. Încă şi mai mulţi oameni Îl caută pe Dumnezeu fără să ştie unde să Îl găsească. Setea de Cristos nu are cum să dispară: este, cum spunem, virtute infuză. Sămânţa ei e sădită de Dumnezeu în inima omului.
Ai dreptate când spui că s-a urâţit chipul lumii şi că oamenii, neascultându-şi inima, sunt cu spatele la Dumnezeu. Dar am o veste bună: e doar începutul coborâşului. Adâncimea căderii va fi mult mai mare decât putem aprecia acum, încât perioada aceasta va fi considerată de referinţă, ca o perioadă în care aerul încă este, spiritualiceştie, respirabil şi alienarea nu a cuprins largi mase de oameni. Noi să ne facem datoria de a creşte în Cristos şi, în oricât de rău aluat am fi, să ne facem fermentul lui bun. Mai mult de atât, noi nu putem face: în mâna Domnului sunt popoarele şi conducătorii lor.

Adevărat S-a înălţat!
Dragă Cristina,
Chiar dacă în trecutul mai îndepărtat credinţa în Dumnezeu era mult mai răspândită, oamenii care au fost creştini autentici au fost întotdeauna puţini. Şi trebuie să acceptăm că în continuare tot puţin vor fi. Nu degeaba zice Mântuitorul: alegeţi calea cea strâmtă. A fi creştin este o alegere; şi nu una uşoară. Nu eşti aşa doar pentru că te-ai născut şi ai fost botezat. Întotdeauna a fi creştin a însemnat să fii altfel decât lumea. A avea credinţă înseamnă a cunoaşte ceea ce ceilalţi nu cunosc. Înseamnă a avea deschis un al treilea ochi, duhovnicesc. Cei care ţin închis acest ochi nu te vor înţelege niciodată şi vor râde de tine şi de cei ca tine, pentru că tu vei vedea ceea ce ei nu văd. Tu vezi într-un preot un om al lui Dumnezeu, ei îl văd pe Batman. Tu te rogi, ei vor gândi poate că trebuie să fii un pic nebun ca să vorbeşti cu cineva care pentru ei e o închipuire. Tu vei posti ca să te pregăteşti duhovniceşte pentru marile întâlniri cu Domnul, ei vor spune că e o prostie. Vei căuta să îi ajuţi pe cei săraci şi în nevoi, ei vor căuta să-şi împlinească propriile plăceri...
Nu putem să-i schimbăm pe ceilalţi şi nici nu trebuie să ne propunem asta. Nu avem dreptul să ne schimbăm decât pe noi înşine. De aceea, nici nu trebuie să privim prea mult la ceea ce fac ei şi să nu-i judecăm, ca să nu păcătuim. Însă dacă noi vom duce o viaţă plăcută lui Dumnezeu, unii dintre cei din jur s-ar putea să simtă ceva din lumina Sa şi să vrea să cunoască şi ei mai mult.
Deci nu te teme şi întăreşte-te în credinţă, lucrând-o, măcar de n-ai mai vedea în jurul tău niciun creştin.

[machho]

În prealabil postat de Cristina Maria

Hristos S-a inaltat! Am zis sa deschid acest subiect mai mult pentru a avea un loc in care sa-mi exprim mahnirea si totodata surprinderea cum religia parc-a devenit un subiect tabu, sau ma insel?
Ma intriga cum, in general, oamenii nu-L mai includ si pe Dumnezeu in viata, planurile, in vorbe sau macar in atitudinea lor. Ma uit cu groaza la ce e in jurul meu, cum colegii au un comportament nefiresc fata de profesori, carmuitorii nostri in perioada proaspata a vietii, dar mai ales fata de Dumnezeu. Cum mazgalesc caietele de religie, cum scrijilesc cu pixul fata Atotputernicului, cum iau in deradere zilele de Post, de Duminica; asemenea fariseilor care s-au imbracat cu haina urii si a dispretului, si L-au rastignit pe Domnul; asa si in ziua de astazi Il rastignim pe Crucea rabdarii si a mahnirii.
Mai vedeti voi oameni sa se insemneze cu semnul Sfintei Cruci atunci cand isi poarta pasii prin fata unei biserici, unei troite... Ba mai mult, deja nu mai e "la moda" nici la tara sa fie folosita ca formula de salut "Hristos a inviat", si tin minte ca ani in urma doar asta aveam pe buze cand intalneam vreun trecator, si primeam raspunsul cu o oarecare emotie.
Imi zic in sine, "acesta este unul dintre semnele venirii Apocalipsei" caci n-a zis Insusi Domnul ca atunci cand nu va mai fi iubire intre oameni, va veni Sfarsitul?

Intamplare de astazi... Un tanar le spune insotitorilor sai cu un smintit zambet pe chip, si, cred, cu impresia ca era "interesant" si la curent cu acel filmulet de pe internet, aratand catre un preot imbracat in vesmintele sale "Uitati-l, ma, pe batman! (hahaha)"

Un alt exemplu ca nu mai avem frica de Dumnezeu! Stiti ce mi-ar placea, ... sa ma fi nascut cu multi ani in urma, pe cand lumea respecta spusele Domnului, sarbatorile, cand faptul de a crede in El nu era un lucru ciudat sau iesit din comun. *bine, acum multi ani era razboi... pot spune ca din punctul asta de vedere, sunt norocoasa, dar nu mai e mult si pana la al treilea razboi mondial*

Va rog, spuneti-va parerea. Astept.


Doamne ajuta!

Bravo...Domnul sa' te calauzeasca' in viata' .Nu stiu ce varsta' ai,dar daca' ai spus despre colegi,se prea poate ca .."Ani de Liceu'' cantecul de alta' data' care ne ridica moralul,sa' fie potrivit pt. tine.Sincer ii voi arata baiatului meu,gandurile tale.
uite ce spune Arh.Arsenie Papacioc,ca de altfel toti marii nostri duhovnici : "multi sfinti care s-au nevoit pt.Domnul Hristos inainte,ar fi vrut sa' traiasca' in aceste vremuri de apostazie.Poate ca',este un drum pt. tine,un drum al nevointei in Hristos. Se spune ca' credinta nu a disparut,mai ales atunci cand omul da' de vreun necaz isi aduce aminte de Dumnezeu,e bine..dar nu putem numi asta credinta. Apoi,daca' pe cei care ii vedem ca isi fac semnul crucii prin fatza unei biserici,ii consideram credinciosi....cum ii putem considera pe cei care isi fac semnul crucii pe strada unei tari musulmane care chiar si pt. acest semn atat de divin si folositor pt. noi, iti poti pierde viata. In Pakistan chiar si faptul ca' spui cu glas tare.."Iisus Hristos este fiul lui Dumnezeu"...iti poate aduce mucenicia,ca sa' nu mai spunem de Arabia Saudita' sau Afganistan. Asa cum eu fiind in anumite tari musulmane,nu mi-am facut semnul crucii pe strada' ,nu sunt considerat un adevarat marturisitor al lui Hristos...asa nu putem considera ca credinta romanului se vede prin simpla miscare a mainii la trecerea prin fatza unei biserici.Domnul Dumnezeu a spus " mila' si iubire vreau iar nu jertfa' "Acum intelegi,uitandu-ne in jurul nostru vedem miscari ale manilor in semnul crucii,dar vedem oare mila' si iubire.Sa' fim seriosi. Nu trebuie sa' iei in considerare opinia mea,nici alte opinii...daca' chiar vrei sa' vezi ca credinta dispare,numara' persoanele care vin duminica in biserici,sau mai mult numara persoanele care se impartasesc. Cineva a spus, ca in Bucuresti daca' s-ar umple toate bisericile cu credinciosi,ar fi doar 6 la suta' din locuitorii Capitalei,dar... de cele mai multe ori,sunt doar cativa..si aceia cu preocupari(din grijile fiecaruia) .Libertatea pe care a primit-o omul din ziua de azi,a dus si duce la nesimtire,impietrire si lipsa fricii de Dumnezeu.Dar.. inca' este bine,poate cand tu vei fi de varsta mea...v-a fi si mai greu(cu siguranta' ).Atunci vei vedea daca' ai fi vrut sa' traiesti de demult,sau ii vei multumi Domnului ca' poti trai aceste vremuri grele de apostazie.Oricum,subiectul tau va ridica multe discutii,deoarece fiecare vede in felul lui(chiar si eu)..de aceea tu trebuie sa' citesti din scrierile marilor nostri duhovnici...Justin Parvu,Rafail Noica,Teofil Paraian..chiar si ale Marilor Arsenie Boca si Cleopa Ilie. dar cel mai important este ca tu sa' mergi mai departe pe acest drum, si sa' te rogi pt. noi mai slabi in credinta'. Doamne ajuta'.