Ce stiti despre Impartasania cu nevrednicie?

[petruta12]

Hristos a Inviat! Sunt noua pe acest forum si caut ceva raspunsuri de ceva timp si trag nadejde sa gasec pe cineva care sa ma ajute, ca sa inteleg ce mi se intampla ptr ca simt ca ajung la disperare. De cateva luni de zile tot simt lucruri stranii, iar cei care care citesc acest mesaj sper sa nu ma ia in ras, dar simt ca si cum niste serpi(viermi) imi umbla peste tot prin si pe corp, pe la urechi, ochi...cateodata imi provoaca si dureri si nu stiu ce inseamna lucrurile astea. Tin sa precizez ca inainte de Craciun m-am spovedit si m-am impartasit la o Manastire din Bucuresti.Ma gandesc ca poate o fi impartasanie cu nevrednicie. Am spus preotului ce simt si mi-a spus sa ignor.Am incetat sa mai merg la dansul si nici in alta parte n-am mai mers.Am tot sperat ca o sa-mi treaca. Precizez ca de-a lungul vietii n-am obisnuit sa ma spovedesc si sa ma impartasesc. Va rog din inima sa-mi spuneti cam ce ar putea sa insemne lucrurile astea, poate ati mai auzit subiecte asemanatoare.Ce ar trebui sa fac sau incotro sa ma indrept. Multumesc si Doamne ajuta!

[Mihnea Dragomir]

Mai întâi, singura în măsură să ştie dacă a fost sau nu împărtăşanie cu nevrednicie sunteţi dv. Eraţi sau nu eraţi în stare căzută când v-aţi împărtăşit? Aţi respectat cele prevăzute pentru împărtăşirea cu Sfintele? (nemâncarea, neluarea în batjocură, etc)? Dacă v-aţi împărtăşit cu nevrednicie, e cazul să vă spovediţi cum trebuie de această gravă încălcare a poruncii 1 care este sacrilegiul. Iar dacă v-aţi spovedit ascunzând chiar şi un singur păcat de care vă amintiţi, trebuie reluat întregul proces al spovezii.

V-aş ruga, când mai postaţi, să aveţi amabilitatea să o faceţi în topicul/subforumul potrivit, care nu e neapărat primul care apare pe listă. Există un loc în care se vorbeşte despre Sf Împărtăşanie.

[petruta12]

Va multumesc si imi cer scuze ptr postarea intr-un loc nepotrivit.

[Hartford]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Mai întâi, singura în măsură să ştie dacă a fost sau nu împărtăşanie cu nevrednicie sunteţi dv. Eraţi sau nu eraţi în stare căzută când v-aţi împărtăşit? Aţi respectat cele prevăzute pentru împărtăşirea cu Sfintele? (nemâncarea, neluarea în batjocură, etc)? Dacă v-aţi împărtăşit cu nevrednicie, e cazul să vă spovediţi cum trebuie de această gravă încălcare a poruncii 1 care este sacrilegiul. Iar dacă v-aţi spovedit ascunzând chiar şi un singur păcat de care vă amintiţi, trebuie reluat întregul proces al spovezii.

V-aş ruga, când mai postaţi, să aveţi amabilitatea să o faceţi în topicul/subforumul potrivit, care nu e neapărat primul care apare pe listă. Există un loc în care se vorbeşte despre Sf Împărtăşanie.

Dragomir sincer te apreciez ca esti aici cu noi dar nu te inteleg daca ai parasit ortodoxia cum de esti primul care dai sfaturi la ortodocsi pe aici? ar fi mai frumos daca ai scrie numai la rubrica despre catolicism, nu iti spun cu rautate.... sincer.
Hristos a Inviat.

[zaharia_2009]

În prealabil postat de petruta12

Hristos a Inviat! Sunt noua pe acest forum si caut ceva raspunsuri de ceva timp si trag nadejde sa gasec pe cineva care sa ma ajute, ca sa inteleg ce mi se intampla ptr ca simt ca ajung la disperare. De cateva luni de zile tot simt lucruri stranii, iar cei care care citesc acest mesaj sper sa nu ma ia in ras, dar simt ca si cum niste serpi(viermi) imi umbla peste tot prin si pe corp, pe la urechi, ochi...cateodata imi provoaca si dureri si nu stiu ce inseamna lucrurile astea. Tin sa precizez ca inainte de Craciun m-am spovedit si m-am impartasit la o Manastire din Bucuresti.Ma gandesc ca poate o fi impartasanie cu nevrednicie. Am spus preotului ce simt si mi-a spus sa ignor.Am incetat sa mai merg la dansul si nici in alta parte n-am mai mers.Am tot sperat ca o sa-mi treaca. Precizez ca de-a lungul vietii n-am obisnuit sa ma spovedesc si sa ma impartasesc. Va rog din inima sa-mi spuneti cam ce ar putea sa insemne lucrurile astea, poate ati mai auzit subiecte asemanatoare.Ce ar trebui sa fac sau incotro sa ma indrept. Multumesc si Doamne ajuta!

Despre impartasirea cu nevrednicie sunt citeva lucruri de discutat.
Dar in primul rind trebuie sa stabilim cine a calificat impartasirea ca fiind facuta cu ,,nevrednicie", tu sau duhovnicul ?
Daca o facea duhovnicul nu ajungeai la impartasanie sau putea fi o atentionare asupra faptului ca inaintea lui Hristos , chiar proaspat spovediti fiind, nimeni nu este vrednic , nici sfintii , pt. a primi sfintele taine si ca primirea lor se face prin mila si multa ingaduinta a lui Hristos.
Daca tu faci calificarea aceasta , este f. probabil sa fi in ispita si inselarea prin care tu , desi ai binecuvintarea duhovnicului , sa te crezi mai presus de hotarirea lui, prin mindrie draceasca si ori sa refuzi impartasirea, cu de la tine putere, desi ai binecuvintare , ori sa te impartasesti dar sa te inunde repede o mare parere de rau si neliniste ca ai fost tare nevrednica pt. impartasanie (cum probabil esti acum).
Dar mai exista si alte 2 situatii care iti pot semana in suflet asemenea ginduri .
Una in care sa iti aduci aminte dupa impartasanie ca mai aveai pacate facute dar pe care ai uitat sa le marturisesti la momentul potrivit . In aceasta situatie nu este nimic grav deoarece la urmatoarea spovedanie le vei marturisi dar le vei preciza ca sunt uitate de la spovedanii anterioare.
Iar cealalta situatie , cea mai neplacuta , este cea in care ai ascuns intentionat pacate dar ai acceptat apoi sa te impartasesti . Din aceasta situatie poti iesi cu bine facaind ca la urmatoarea spovedanie sa marturisesti exact ceea ce ai facut si motivul pt. care ai facut asa. Si atunci duhovnicul va hotari ce este de facut .

Dar pina ajungi la urmatoarea spovedanie va trebui sa faci ce a spus el : orice gind care te tulbura, care este neplacut si nu iti da pace , care te chinuie sau care chiar te infricoseaza , va trebui sa nu il bagi in seama . Asta se face fie alungind gindul din minte prin schimbarea lui cu altul bun fie pornind imediat sa spui in gind toate rugaciunile pe care le sti in mod nesfirsit,dar concentrindu-te pe rugaciuni si nu pe gind , fie incepind sa faci imediat o munca fizica simultan cu rugaciunea din minte .

Va trebui insa sa sti pe viitor cum sa discuti cu duhovnicul , sa sti ce si cum sa ii povestesti din neimplinirile tale , din poticnelile pe care le intimpini in viata duhovniceasca , din greutatile care le intimpini . Sa nu taci din rusine ci sa vorbesti cu el , inafara de spovedania propriuzisa, tot ceea ce te intereseaza , tot ceea ce doresti sa inveti , cum sa te feresti de anumite pacate mai frecvente ... si in general exact tot ceea ce ai pe suflet . Sa nu lasi nici o data nimic nerezolvat, aminat , trecut cu vederea, chiar daca ti s-ar parea ca el se grabeste, ca este multa lume la spovedit si nu are timp, ca te rusinezi sau cine mai stie din ce cauze ! Ca si el la rindul lui auzindu-te sa stie cum sa te invete si sa te povatuiasca pe viitor.
Avind o relatie f. strinsa cu duhovnicul vei putea sa cresti duhovniceste .

[petruta12]

Eu m-am simtit nevrednica de Sf Impartasanie, i-am spus duhovnicului mai apoi si nu mi-a dat nici un raspuns, ce si cum ar trebui sa procedez in continuare, ba chiar l-am intrebat daca pot merge la o alta Biserica, iar raspunsul a fost afirmativ.Cineva mi-a spus ca trebuie sa ma Impartasec cat mai des ca imi formeaza ca o armura impotriva lucrurilor pe care le simt, insa am citit spusele unui preot care sustinea ca nu-i bine cand te impartasesti in stare de nevrednicie
http://mantuire.50webs.com/diverse_c...e_artemon.html

Insa lucrurile pe care va povesteam ca le simt...tare as vrea doar sa fie niste ganduri si atat...provoaca dureri, ma sageata, nu-mi dau pace. Tare as vrea sa gasesc un duhovnic cu adevarat care sa nu faca din Taina Preotiei o meserie si atat.Nu prea stiu eu multe lucruri despre Biserica si Tainele ei dar, parca simt cand cineva imi spune lucruri doar ca sa scape de mine. Poate imi puteti recomanda un loc unde as putea sa merg sa gasesc un duhovnic cu rabdare. Plus ca as vrea sa povestesc cuiva cum am inceput si in ce context sa merg la manastire si sa ma spovedesc si sa ma impartasec. As putea sa va dau un mesaj privat domnule Zaharia?in care sa va povestesc de la inceput si mai apoi sa-mi spuneti parea dvs.Am vazut aici pe forum ca stiti destul de multe lucruri despre religia Ortodoxa si sincer imi par curate cuvintele si spusele dvs aici pe forum. Multumesc! Doamne ajuta!

[catalin2]

În prealabil postat de petruta12

Eu m-am simtit nevrednica de Sf Impartasanie, i-am spus duhovnicului mai apoi si nu mi-a dat nici un raspuns, ce si cum ar trebui sa procedez in continuare, ba chiar l-am intrebat daca pot merge la o alta Biserica, iar raspunsul a fost afirmativ.Cineva mi-a spus ca trebuie sa ma Impartasec cat mai des ca imi formeaza ca o armura impotriva lucrurilor pe care le simt, insa am citit spusele unui preot care sustinea ca nu-i bine cand te impartasesti in stare de nevrednicie
http://mantuire.50webs.com/diverse_c...e_artemon.html

Si eu am citit odata un articol despre greseala de a te considera nevrednic de Impartasanie. Daca inainte te-ai spovedit, nu ai ascuns un pacat, nu ai mancat si preotul ti-a dat dezlegarea nu ai nicio problema, trebuei sa te bucuri doar. Toti suntem nevrednici, de aceea trebuie sa ne spovedim inainte de a ne impartasi, altfel unii nu ar mai trebui sa se spovedeasca.
Asadar o problema era doar daca ai ascuns un pacat (nu si daca l-ai uitat). In cazul asta te spovedesti din nou si spui si acel pacat. Daca totul a fost cum am scris mai sus, nu numai ca nu trebuie sa te gandesti, dar trebuie sa te bucuri ca te-ai impartasit.

[petruta12]

Intr-un final marea mea problema sunt lucrurile stranii pe care le simt...mi-e si jena sa repet ce am spus in primul mesaj postat... Va multumesc tuturor celor care incercati sa-mi spuneti o vorba buna!

[lore86]

În prealabil postat de catalin2

Si eu am citit odata un articol despre greseala de a te considera nevrednic de Impartasanie. Daca inainte te-ai spovedit, nu ai ascuns un pacat, nu ai mancat si preotul ti-a dat dezlegarea nu ai nicio problema, trebuei sa te bucuri doar. Toti suntem nevrednici, de aceea trebuie sa ne spovedim inainte de a ne impartasi, altfel unii nu ar mai trebui sa se spovedeasca.
Asadar o problema era doar daca ai ascuns un pacat (nu si daca l-ai uitat). In cazul asta te spovedesti din nou si spui si acel pacat. Daca totul a fost cum am scris mai sus, nu numai ca nu trebuie sa te gandesti, dar trebuie sa te bucuri ca te-ai impartasit.

cred ca problema se complica un pic.Sunt multi preoti extrem de ingaduitori; ex: traiesti in curvie? nu-i nimic, sa nu mai faci, te impartasesti. Ai facut un avort? nu-i bine, dar sa nu mai faci- te impartasesti. In aceste conditii , cand impartasania se da asa de usor chiar daca pentitentul are pacate grele si se da fara canon nu face bine.
Petruta,
Recomandarea mea e sa cauti un preot duovnic bun, preferabil unul de la o manastire cu randuiala, si sa te spovedesti din nou. O spovedanie generala, din copilarie.

La tine e nevoie de mai mult decat o spovedanie; e nevoie mai ales de un duhovnic bun, iscusit, daca se poate cu barba albita in manastire.
Vei avea incercari multe pana sa ajungi acolo, dar sa nu te lasi pagubasa. Bucuria e doar la capatul drumului.....

[catalin2]

În prealabil postat de lore86

cred ca problema se complica un pic.Sunt multi preoti extrem de ingaduitori; ex: traiesti in curvie? nu-i nimic, sa nu mai faci, te impartasesti. Ai facut un avort? nu-i bine, dar sa nu mai faci- te impartasesti. In aceste conditii , cand impartasania se da asa de usor chiar daca pentitentul are pacate grele si se da fara canon nu face bine.

Ai dreptate, sunt si unii preoti mai permisivi. Dar sunt si cazuri in care unii nu se impartasesc mult timp pentru ca spun ca nu sunt vrednici, desi duhovnicul le spune ca se pot impartasi. Am citit ca asta e o greseala.
In legatura cu blandetea si asprimea, nu-mi mai amintesc ce duhovnic povestea ca o persoana era chinuita de remuscari pentru ca se intamplase un accident si indirect fusese si vina ei. Parintele a spus ca atunci a linistit-o si a incurajat-o ca sa nu cada in deznadesje. Dar dupa un timp a vazut ca uitase de tot si nu mai avea deloc regrete, trecuse in extrema cealalta. Atunci a certat-o si i-a spus ca si ea a avut o vina, sa se pocaiasca. Asadar la inceput a ajutat-o sa nu cada in deznadejde, iar cand i-a trecut a chemat-o la pocainta.