Stimata Doamna,

[Mihnea Dragomir]

Îndrăznesc să vă scriu aceste rânduri, folosindu-mă de prilejul apropiat al împlinirii unui număr de ani de la plecarea dv, în realitate ca să vă mulţumesc pentru cele pe care le-aţi făcut, atât pentru mine personal, cât şi pentru familia mea.

Fiindcă aţi făcut multe lucruri, stimată doamnă ! Lucruri dintre care eu am bănuiala că aş cunoaşte numai o mică parte. Cu discreţia de care aţi dat mereu dovadă, cât bine mi-aţi mai făcut mie şi celorlalţi, nu am cum să ştiu acum, dar toate se vor afla la vremea potrivită.

De aceea, vrau să vă asigur, stimată doamnă, că mă gândesc adesea la dv, cu toate că nu atât de des pe cât ar trebui. De multe ori, când văd un buchet de crini, îmi amintesc de dv. De multe ori, când văd un buchet de trandafiri roşii, parcă aş dori să vi-i dau dv, ca să vă spun, fără cuvinte, cât de mult vă iubesc. Uneori, se întâmplă ca şi atunci când văd simple frunze de dafin, de exemplu când le folosesc în bucătărie, să mă gândesc la ele împodobindu-vă chipul.

Dumneavoastră sunteţi în toate, doamnă! Pe înserat, când ridic ochii şi văd cea mai strălucitoare dintre stele, eu mă gândesc că aceea este steaua dv. Ea îi luminează pe atâţia îndrăgostiţi, ea mă aprinde şi pe mine de dragoste pentru dv. Şi suport greu ideea că aţi plecat şi că am să vă văd peste Dumnezeu ştie cât timp ! Cât de mult mi-aş dori să vă ating hainele diafane cu care v-am văzut înveşmântată în atâtea înfăţişări ! Şi tot steaua dv îi luminează pe corăbieri, ajutându-i să ajungă la loc sigur, ajutându-i să iasă din apele periculoase ale mării. Vă rog, stimată doamnă, despre care toată lumea spune că sunteţi ca o mamă amabilă, să aveţi amabilitatea să mă ajutaţi şi mai departe, îndrumându-mă şi dându-mi sfaturi bune. Mai ales când am să plec şi eu în călătoria de care ne amintim acum, fiindcă fără ajutorul dv, nu prea am şanse să o scot la capăt. Dv ştiţi mai bine decât mine că nu sunt în stare să mă descurc singur. Aş fi fost în stare, dacă aş fi făcut tot ceea ce m-aţi sfătuit să fac, numai că, din păcate nu este cazul.

Îmi închipui, stimată doamnă, că primiţi multe scrisori şi tot felul de cereri, care nu vă lasă timp de odihnă, deşi multă lume îşi închipuie că vă odihniţi acum, după încercările teribile prin care aţi trecut şi care v-au străpuns inima. Cu toate acestea, vă rog să luaţi în considerare şi scrisoarea mea şi îndrăznesc să sper nu numai că vă veţi bucura de mulţumirile mele, ci mai ales că veţi da curs rugăminţilor mele pentru viitor.

Mereu al dv,
Mihnea Dragomir

[tabitha]

Admirabila scrisoare, Mihnea.. :) demna de un barbat adevarat.

Maica Domnului sa te bucure si sa te ajute intotdeauna!

[glykys]

Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi :).

[Mosh-Neagu]

Nu, nu, nu! Nu se poate asa! De ce trebuie sa "up-grade"-m si ceea ce este mai sfant si mai curat? De unde a mai venit si acest... "Stimata Doamna?" Voi nu vedeti cat de usor alunecam in inselare. Din "Aparatoare Doamna" am adus-o taras-grapis la eticheta de "Stimata"... De cate ori nu folosim "Stimate domn/doamna", ca o ironie, cand mai degraba vrem sa punem pe cineva la punct? Nu se poate sa ne lasam dusi de val de toate mail-urile cu care suntem bombardati, si unde, desi se vorbeste despre Mantuitorul Iisus, despre Dumnezeu sau despre Preasfanta Fecioara, descoperim o "parodie" de mesaj, in care suntem sfatuiti sa facem... cam ce ne place... Sa ne iubim pe tunuri, cu alte cuvinte... Nu e nici o diferenta intre discipolii lui Bivilaru, care au "dragostea in sange", sunt vegetarieni (deci tin mereu post) si vorbesc mereu de Dumnezeu, si ceea ce suntem noi sfatuiti sa facem. Pentru Dumnezeu, oameni buni, vegheati si iar vegheati, ca fara adevarata rugaciune, nu puteti intelege urzelile vrajmasului lui Hristos.
Ceea ce va recomand eu pentru Preasfanta Fecioara, si ceea ce eu insumi fac de doua ori pe zi, este aceasta rugaciune. Dupa ce o veti citi de 10-15 ori, n-o sa mai fie nevoie de hartie, fiindca o veti invata pe dinafara si chiar veti patrunde in adancul ei dupa o vreme. Acestea sunt lasate de Sfintii nostri Parinti. Pe acestea sa le urmati.
Nepatata, neintinata, nestricata, fara de prihana, Fecioara, Mireasa dumnezeiasca Stapana, care pe Dumnezeu - Cuvantul, cu oamenii, prin preaslavita ta nasterea L-ai unit si firea cea lepadata a neamului nostru cu cele ceresti o ai impreunat; ceea ce esti singura nadejdea celor deznadajduiti si celor biruiti ajutor; gata ocrotitoare a celor ce alearga la tine, si a tuturor crestinilor scapare. Nu-ti fie scarba de mine, pacatosul si intinatul si netrebnicul si ticalosul, care cu urate ganduri si cu vorbe si cu fapte de rusine, pe mine insumi de tot netrebnic m-am facut, si prin lenevie, dulcetilor vietii, rob m-am dat; ci ca ceea ce esti buna si Nascatoarea celui Bun si Maica iubitorului de oameni Dumnezeu, cu iubirea de ta oameni, indura-te spre mine, pacatosul si necuratul si de trupesti placeri, insetatul, si primeste rugaciunea mea, ce se aduce tie din buze mele cele pangarite si o du Fiului tau si Stapanul nostru si Domnul, si cuprinzandu-L cu indraznirea ta de mama, roaga-l sa- mi deschida si mie milostivirile cele iubitoare de oameni ale bunatatii Sale, si trecand cu vederea greselile mele cele nenumarate, sa ma intoarca la pocainta si cuvios lucrator poruncilor Sale sa ma arate. Si fii langa mine pururea, ca o milostiva, in viata de acum, calda mijlocitoare si ajutatoare; navalirile potrivnicilor oprindu-le si la mantuire indreptandu-ma. Si in vremea iesirii mele, ticalosul meu suflet pazindu-l si intunecatele chipuri ale viclenilor diavoli departe de acesta alungandu-le si la mantuire indreptandu-ma. Iar in ziua infricosatoarei judecati de munca cea vesnica ma scapa si maririi celei negraite a fiului tau si Dumnezeului nostru, mostean aratandu-ma, pe care sa o si dobandesc, Stapana mea, Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu , prin mijlocirea si sprijinirea ta, cu harul si cu iubirea de oameni a Unuia- Nascut Fiului tau, a Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, caruia se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea, impreuna cu Cel fara de inceput al Lui Parinte si cu Preasfantul si bunul si de viata facatorul Sau Duhul Lui, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

[costel]

Fiecare i se adreseaza cum simte. Iti multumim domnule Mihnea pentru marturisire.

Pentru mine este persoana care merita pe deplin cuvantul MAMA. Sa mijloceasca pentru noi sa devenim frati cu Hristos, fii ai ei.

Da, fiecare ne adresăm Maicii Domnului cum simţim...
Mai aproape de mine este "Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi aducem Ţie, Născătoare de Dumnezeu, noi robii tăi..."

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de costel

Fiecare i se adreseaza cum simte. Iti multumim domnule Mihnea pentru marturisire.

Pentru mine este persoana care merita pe deplin cuvantul MAMA. Sa mijloceasca pentru noi sa devenim frati cu Hristos, fii ai ei.

In primul moment am fost tentat sa spun "Si tu, Brutus?", dar citind in intregime, am renuntat.
Dincolo de orice comentariu mai mult sau mai putin partinitor, poate s-ar fi cuvenit sa avem si parerea unui slujitor al bisericii, care sa aiba oarecum calitate "oficiala" in aceasta privinta. Din pacate, cei pe care ii stim ca mai postau din cand in cand, s-au retras de mult fiindca ispitele de pe-aici nu pot fi intotdeauna inlaturate, iar ceilalti prefera sa citeasca si sa stea deoparte.
Un rau il putem face oricand, un bine, trebuie sa ni se ofere ocazia sa-l facem. Iar daca refuzam, amanam sau il ignoram, poate intr-o zi va trebui sa dam socoteala si pentru asta...

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Nu, nu, nu! Nu se poate asa! De ce trebuie sa "up-grade"-m si ceea ce este mai sfant si mai curat? De unde a mai venit si acest... "Stimata Doamna?" Voi nu vedeti cat de usor alunecam in inselare. Din "Aparatoare Doamna" am adus-o taras-grapis la eticheta de "Stimata"...[/b][/i]

Sunt în asentimentul tău Mosh-Nege. Însă fiecare dintre noi are libertate să se adreseze aşa cum simte.

Am să postez o întâmplare din Sfântul Munte Athos legată de biserica Protaton unde se află sfânta icoana Axionița - Maica Domnului cu doi îngeri care-i țin coroana. Axionița sau "Axion Estin" în limba greacă înseamnă "Cuvine-se cu adevarat".

În valea numită "Axion Estin", trăia un mare sihastru care avea ucenic un călugar tânăr, pe care-l creștea, ca sa ramâna în chiliuța lui. O chiliuță sub munte, în padure. Ei aveau această icoană vestită, Maica Domnului, în chilie. O dată călugărul cel bătrân a plecat la priveghere la Mănăstirea Protaton.

Și bătrânul i-a spus călugărului tânăr:

- Eu mă duc la priveghere, tu rămâi acasă, fiule, și-ți fă pravila acasă, să nu rămână chilia singură.

Călugărul cel tânăr a întrebat pe bătrân:

- Ava, eu ce pravilă să fac?

Dar călugărul bătrân i-a zis:

- Fiule, tu n-ai să poți priveghea toată noaptea. Citește la Psaltire două-trei catisme și pe urmă du-te la icoana Maicii Domnului și fă câteva metanii, să nu-ți fie somn. Și de câte ori te duci la icoana Maicii Domnului, să cânți cântarea asta: Ceea ce esti mai cinstită decât heruvimii si mai slăvită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine cea cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, te mărim. Până atunci nu se știa de rugaciunea "Cuvine-se cu adevărat". Numai atât se știa în Sfântul Munte. Nu știau cum cântă îngerii în ceruri Maicii Domnului!

Atunci călugărul tânăr a făcut cum a zis bătrânul: A citit câteva catisme la Psaltire, s-a dus la Maica Domnului și a făcut câteva metanii. A mai aprins candela să nu se stingă și iar a cântat: Ceea ce ești mai cinstită.… Așa a făcut pâna la miezul nopții, ca să se lupte și el și să privegheze măcar atât; pe urmă să se culce să doarmă 3-4 ore, ca dimineața, când vine bătrânul, să se scoale iar la rugăciune.

Când a ajuns la miezul nopții, bate cineva în ușă. Dar el știa că bătrânul nu vine niciodată în timpul nopții, că era departe de biserică. Apoi cine să vină în puterea nopții, să-i bată în ușă? N-a vrut să dea drumul. Și aude un glas:maica-domnului-axionita

- Evloghite, pater! (Binecuvintează, părinte).

El, când a auzit că cere blagoslovenie, a zis dinăuntru:

- O Kirios! (Domnul să te binecuvinteze).

Și numai a intrat un tânăr foarte frumos, tot călugăr, foarte luminat la față, și l-a întrebat:

- Ce faci, frate?

- Ce să fac? Merg să mă culc, că nu mai pot priveghea de oboseală!

- Ce pravilă ai facut de aseară până acum?

- Așa mi-a spus bătrânul, când a plecat la biserica, să citesc la Psaltire două-trei catisme și pe urmă să cânt ”Ceea ce esti mai cinstită” și să fac câteva metanii.

Dar cel ce a venit i-a spus:

- Nu se cântă numai ”Ceea ce ești mai cinstită”.…

- Ba da! Așa se cântă în tot Sfântul Munte, la toate mănăstirile.

- Nu! Iată cum cântăm noi: ”Cuvine-se cu adevărat, să te fericim pe tine Nascatoare de Dumnezeu; cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru, și pe urmă cântam: ”Ceea ce ești mai cinstită”…

Dar călugărul a zis:

- Eu așa n-am auzit. Dacă vrei să-mi scrii, că vreau să învăț și eu rugăciunea asta.

- N-ai aici hârtie și creion?

- N-am! Dar tare aș vrea să o învăț și eu!

- Du-te afară și adu-mi o lespede de piatră!

Ucenicul s-a dus afară și a luat o lespede, a curățat-o el și a spălat-o frumos.

- Am să scriu pe dânsa.

Și căuta ceva, cu care să zgârie pe piatra. Dar călugărul venit îl întreabă:

- Ce cauți?

- Caut un cui să scriu, căci creion nu am!

- Nu-i nevoie să scrii cu cuiul! Lasă că scriu eu!

Și călugărul care a venit a început să scrie pe piatră rugăciunea cu degetul lui, ca prin ceară moale. Și i-a scris foarte frumos pe grecește toată cântarea: ”Cuvine-se cu adevărat”… (Axion Estin). Iar acesta a încremenit când a văzut că acela mergea cu degetul prin marmură ca prin ceară moale și ieșea scrisoarea așa de frumoasă. Și se gândea: "Ce om este acesta, de scrie cu degetul pe marmură?"

Și după ce i-a scris, a semnat: "Eu am scris acestea, Gavriil, mai-marele voievod al puterilor îngerești", și a dispărut din fața lui.

Atunci călugărul a arătat piatra batrânului când a venit, si i-a spus toata întâmplarea cu Arhanghelul Gavriil.

S-a împânzit în tot Sfântul Munte minunea aceasta și din clipa aceea, în toate bisericile și în toate cărțile bisericești, s-a introdus cântarea aceasta pe care o cântăm până astăzi: Cuvine-se cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu; cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai slăvită fără de asemănăre decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu - Cuvântul ai născut; pe tine cea cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, te mărim. Amin.

[Decebal]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Nu, nu, nu! Nu se poate asa! De ce trebuie sa "up-grade"-m si ceea ce este mai sfant si mai curat? De unde a mai venit si acest... "Stimata Doamna?" Voi nu vedeti cat de usor alunecam in inselare. Din "Aparatoare Doamna" am adus-o taras-grapis la eticheta de "Stimata"... De cate ori nu folosim "Stimate domn/doamna", ca o ironie, cand mai degraba vrem sa punem pe cineva la punct? Nu se poate sa ne lasam dusi de val de toate mail-urile cu care suntem bombardati, si unde, desi se vorbeste despre Mantuitorul Iisus, despre Dumnezeu sau despre Preasfanta Fecioara, descoperim o "parodie" de mesaj ... Pentru Dumnezeu, oameni buni, vegheati si iar vegheati, ca fara adevarata rugaciune, nu puteti intelege urzelile vrajmasului lui Hristos.

Nu cred că este cazul să vă faceţi atâta sânge rău, este suficient să ignoraţi şi să treceţi mai departe pentru că este evident că este prea multă aramă sunătoare, prea mult chimval zăngănitor ... cunoscătorii ştiu despre ce este vorba. Sfatul meu este să ignoraţi că se va duce pe "fundul mării" de la sine. Nu vă faceţi griji şi nu alimentaţi grija că "ce e val, ca valul trece", iar "apa trece, pietrele rămân"!! Am auzit de mai multe ori scârţâiala falsă a heterodocşilor pe aici pe forum iar acest episod nu face discordanţă de la vechile trâmbiţări "care iubesc cu gura, dar cu inima sunt departe" şi care ţin să îşi afişeze "sentimentele" tocmai pentru a arăta, fără să vrea, lipsa de profunzime şi de iluminare. Deci, fără prea multe griji că se duce "pe fundul mării" învolburate a forumui de la sine şi fără prea mult ajutor. Trebuie însă să recunosc că mi-a plăcut intervenţia lui Mihailc.