Revelatii particulare din Biserica Catolica

[Mihnea Dragomir]

Un extras din Jurnalul lui Anne Catherine Emerich, una dintre cele mai cunoscute vizionare din lumea catolică.

"Am văzut, în acest timp, pe Ioachim, aproape de turmele lui din Hermon, adresând lui Dumnezeu rugăciune continuă. Când vedea tinerii miei sărind în jurul mamelor lor cu behăituri bucuroase, era foarte trist că nu are copii. Totuşi, nu spunea celorlalţi păstori motivul tristeţii lui. Era în timpul sărbătorii Tabernacolelor şi el a ridicat cu ceilalţi ciobani colibe de frunziş. Îşi făcea rugăciunea, dar era disperat că trebuie să meargă, urmând obiceiul, să sacrifice la Ierusalim pentru sărbătoare, fiindcă se gândea la jignirile pe care le primise; am văzut Îngerul apărându-i şi cerându-i să meargă la templu cu curaj, fiindcă sacrificiul lui va fi primit şi rugăciunea lui auzită: el trebuia să îşi întâlnească soţia sub Poarta Aurită. L-am văzut, atunci, pe Ioachim, foarte vesel, numărându-şi turmele: o, ce numeroase şi frumoase animale avea ! El le-a împărţit în trei părţi: şi-a păstrat cea mai mică pentru el, trimise una mai bună esenienilor, iar pe cea mai frumoasă a condus-o la templu cu argaţii săi. Ajunse la Ierusalim în a 4-a zi a sărbătorii şi se duse deîndată la Templu.

Ana ajunse în aceeaşi zi la Ierusalim şi s-a cazat lângă piaţa de peşte, la părinţii lui Zaharia. Abia la sfârşitul sărbătorii ea s-a întâlnit cu Ioachim.

Am văzut că, deşi ofranda lui Ioachim nu fusese primită ultima dată, ca urmare a unei indicaţii de sus, preotul, care în loc să îl consoleze l-a tratat cu brutalitate, a primit, din acest motiv, o ispăşire dumnezeiască pe care nu mi-o amintesc. De această dată, preoţii au fost avertizaţi de sus că trebuie să primească ofranda lui şi, când a fost anunţată venirea lui cu victimele, i-am văzut pe unii dintre ei ieşindu-i la întâmpinare în faţa templului şi primindu-i darurile. Animalele pe care el le-a adus la templu ca dar nu erau propriu-zis sacrificiul lui: ceea ce era destinat sacrificiului consta din doi miei şi din trei animale mici şi frumoase, care cred că erau căpriţe. Am văzut atunci că mai mulţi oameni care îl cunoşteau l-au felicitat că sacrificiul său era primit.

În templu, din cauza sărbătorii, am văzut totul deschis şi înconjurat de ghirlande de flori şi de fructe. Într-un loc era un cort din frunziş ridicat pe 8 coloane deosebite. Ioachim a făcut în templu acelaţi drum ca ultima dată; victimele lui au fost imolate şi arse în locul obişnuit. În acelaşi timp era ceva care ardea şi în alt loc, cred că la dreapta vestibulului unde era catedra cea mare. Am văzut preoţi oferind tămâie în sanctuar. Au fost aprinse şi lămpile şi era lumină pe sfeşnicul cu şapte braţe, dar nu pe toate cele şapte braţe deodată. Am mai văzut adesea, cu diferite alte ocazii, diferite braţe ale candelabrului aprinse.
Când fumul tămâiei s-a ridicat, eu am văzut ca o rază de lumină căzând pe preotul care o oferea în sanctuar şi, de asemenea, pe Ioachim, care era în sala exterioară. A fost un interval de oprire a ceremoniei, ca şi când şi-au dat seama că e o intervenţie supranaturală. Am văzut atunci doi preoţi, ca împinşi de o comandă divină, că s-au dus să-l găsească pe Ioachim în sală şi l-au condus, prin camere laterale, la jertfelnicul de aur. Atunci, preotul aşeză ceva pe altar. Nu erau grăunţe separate de tămâie, ci ca o masă compactă, dar nu îmi amintesc ce era anume. Această masă s-a consumat, producând foarte mult fum şi răspândind un parfum plăcut pe jertfelnicul de aur de tămâie, în faţa vălului Sfintei Sfintelor. Am văzut atunci pe preot părăsind sanctuarul, unde Ioachim rămase singur.

În timp ce tămâia se consuma, l-am văzut pe Ioachim în extaz, îngenuncheat şi cu braţele ridicate. Am văzut o formă strălucitoare, un Înger apărând lângă el, aşa cum a apărut mai târziu lângă Zaharia, după promisiunea Precursorului. El i-a dat un înscris pe care am citit, cu litere luminoase, numele de Helia, Hanna şi Miriam şi, lângă acest al treilea nume, am văzut imaginea unei mici arce a alianţei sau unui tabernacol. El a aşezat acest înscris sub hainele lui, la piept. Îngerul i-a spus că sterilitatea lui nu era pentru el o ruşine, ci o glorie, fiindcă ceea ce femeia lui va concepe va fi frunctul imaculat al binecuvântării lui Dumnezeu asupra lui şi încoronarea binecuvântărilor lui Abraham."

Revelaţiile reproduse în Jurnalul Annei Catherine Emerich conţin multe lucruri importante, pe care nu am fi avut de unde să le ştim din altă parte. De exemplu, faptul că Împărtatul Augustin a fost imediat pus la curent cu prilejul arătării Stelei Minunate, precum şi cu semnificaţia acelui eveniment astronomic, motiv pentru care nu a putut dormi nopţi la rândul. E a văzut, ca într-un film, şi Naşterea Domnului, precum şi multe alte lucruri.

[catalin2]

Zeci de mii de viziuni exista in zilele noastre, de exemplu cei ce se ocupa cu diferite tehnici paranormale le au in mod constant. Importanta in ortodoxie e deosebirea duhurilor, in ortodoxie invata parintii sa fim sceptici daca ni se intampla noua astfel de fenomemene.

[Tartaruga]

Care ar fi scopul unor astfel de revelatii?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Tartaruga

Care ar fi scopul unor astfel de revelatii?

Scopul lor nu este evident întotdeauna, sau nu este evident de la început. De exemplu, apariţia Sfintei Fecioare de la La Salette a întărit ceea ce slăbise şi ar fi putut slăbi şi mai mult: regula repausului duminical. Făcută în contextul iluziilor Revoluţiei Franceze, este de bănuit că porunca duminicală ar fi ajuns relativizată sau pusă la "recomandări ceremoniale ale tradiţiei pioase a Bisericii".
Fatima a avut rolul de a avertiza asupra pericolului iminent al Revoluţiei din Octombrie.

La urma urmei, revelaţiile particulare sunt mijloace folosite de Dumnezeu spre a-şi conduce poporul Său. Aşa a fost în Vechiul Testament, aşa este şi acum, sub cel nou.

[stefan florin]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

La urma urmei, revelaţiile particulare sunt mijloace folosite de Dumnezeu spre a-şi conduce poporul Său. Aşa a fost în Vechiul Testament, aşa este şi acum, sub cel nou.

exista asa ceva?!

[Decebal]

În prealabil postat de catalin2

Zeci de mii de viziuni exista in zilele noastre, de exemplu cei ce se ocupa cu diferite tehnici paranormale le au in mod constant. Importanta in ortodoxie e deosebirea duhurilor, in ortodoxie invata parintii sa fim sceptici daca ni se intampla noua astfel de fenomemene.

Nici un scepticism prea accentuat nu cred că este bun. Cred că în domeniul credinţei scepticismul ar trebui să fie înlocuit de discernământ. Altfel, din prea mult scepticism şi prea puţină credinţă putem rata lucruri importante. Cercetarea duhurilor nu înseamnă clasarea tuturor la capitolul "vedenii" de la diavol sau imaginaţie bolnavă.

Toată chestiunea este că catolicii (şi aici nu mă refer la cineva anume) au tendinţa să promoveze tot felul de viziuni, etc însă în spatele cortinei sunt tot felul de inşi lipsiţi de scrupule, care au alte preocupări decât unele ca ale acelei Katarina Emerich, care merg pe principiul "scopul scuză mijloacele", şi aşa mai departe, încercându-se să ni se livreze o imagine idilică, edulcorată a catolicismului când lucrurile nu prea stau aşa sau nu prea mai stau aşa.

[catalin2]

În prealabil postat de Decebal

Nici un scepticism prea accentuat nu cred că este bun. Cred că în domeniul credinţei scepticismul ar trebui să fie înlocuit de discernământ. Altfel, din prea mult scepticism şi prea puţină credinţă putem rata lucruri importante. Cercetarea duhurilor nu înseamnă clasarea tuturor la capitolul "vedenii" de la diavol sau imaginaţie bolnavă.

Toată chestiunea este că catolicii (şi aici nu mă refer la cineva anume) au tendinţa să promoveze tot felul de viziuni, etc însă în spatele cortinei sunt tot felul de inşi lipsiţi de scrupule, care au alte preocupări decât unele ca ale acelei Katarina Emerich, care merg pe principiul "scopul scuză mijloacele", şi aşa mai departe, încercându-se să ni se livreze o imagine idilică, edulcorată a catolicismului când lucrurile nu prea stau aşa sau nu prea mai stau aşa.

Nu e vorba de a respinge toate minunile, eu am spus daca avem noi vedenii, parintii spun sa nu le dam crezare, ca pot fi de la ingerul cazut. Iar daca e chiar de la Dumnezeu va gasi cale sa ni se adreseze iar.
Dar si in privinta vedeniilor si minunilor facute de credinciosi obisnuiti Biserica este precauta, noi nu prea avem multe asemenea cazuri. De obicei harisme au calugarii imbunatatiti, nu orice credincios pacatos.
In schimb la catolici e abundenta de astfel de "minuni", avem si noi un caz, Vassula (bine, probabil e ortodoxa doar ca e botezata ortodox). Parerea mea e ca BC pierzand harul dupa despartirea de BO nu a mai avut minuni, fiind inselari de la vrajmasul, genul de minuni care sunt si la pagani.

[Suzana]

aceste "viziuni" sunt inventii si nimic mai mult.

ele nu spun nimic.

[Mihnea Dragomir]

Revelatii primite de Sf Veronica Giuliani (1660-1627) pe cale mistica:

La 14 februarie 1694 ea vede infernul deschis: multe suflete cadeau acolo, suflete care erau atat de urate si negre, incat era infricosatoare vederea lor. Se precipitau unele in spatele altora, pe urma dispareau in mijlocul flacarilor. Din mijlocul focului care le cuprindea se ridicau cutite, fierastraie si alte instrumente de supliciu de diverse feluri, care cadeau pe urma cu toata greutatea lor asupra nenorocitilor. Sfanta L-a intrebat pe Domnul daca printre sufletele pe care tocmai le-a vazut cazand exista si calugari si calugarite. Domnul i-a raspuns ca, printre sufletele pe care El le-a ales, erau si din acelea care cadeau si au meritat sa cada, fiindca nu au tinut promisiunile si s-a facut vinovate de atatea incalcari ale regulei.


La 1 aprilie 1696, Sfanta Veronica a fost condusa la gura iadului. Ea a auzit strigate si hule ale damnatilor, dar nu a vazut decat tenebre si a simtit o duhoare teribila. Era acolo un foc, dar era negru. Apoi, a vazut multi diavoli care parca erau imbracati in foc si loveau ceva. I s-a spus ca ceea ce loveau erau damnatii.

La 5 decembrie in acelasi an, ea a avut o viziune asemanatoare. In acelasi timp, Domnul i s-a aratat biciuit, incoronat cu spini si purtandu-si crucea grea. I-a spus "Uita-te bine la acest loc care nu va avea sfarsit. Aici se face dreptatea Mea, aici este teribila Mea manie".

La 30 iunie 1697 i s-a comunicat Sfintei ca va trece prin suferinte noi. A fost ca o participare la supliciile infernale pe care a indurat-o in mai multe reprize de-a lungul unei ore. In ziua aceea, s-a simtit asezata intr-un cuptor care ardea si a trecut prin chinuri atroce, erau parca niste lancii care o strapungeau, niste fiare care o ardeau, plumb topit care ii era varsat in intregul corp.

(va urma)