Iubire sentiment puternic..

[Archangel]

Sa zicem ca esti la prima iubire si iubesti enorm de mult pe cineva iar acea persoana te paraseste.. . Ce poti sa faci pentru a alina durerea acea ce nu are comparatie in rang?

Modul tău de exprimare sugerează că îţi pui o problemă ipotetică, nu pare a fi vorba de o situaţie reală.

Chiar şi aşa, dacă ai iubi pe Dumnezeu cu tot sufletul tău şi cu toată inima ta, ca în prima poruncă, nu ai fi atât de zdruncinat de pierderea iubirii unei persoane. Ca să nu mai spunem că pasiunea nu se confundă cu iubirea. Iar dacă acea persoană, pe care într-adevăr o iubeşti, te părăseşte, este un semn că nu este demnă de dragostea ta.

Deci... care ar fi problema ta reală?

Iartă-mi asprimea răspunsului...

[Archangel]

În prealabil postat de Annyta

Modul tău de exprimare sugerează că îţi pui o problemă ipotetică, nu pare a fi vorba de o situaţie reală.

Chiar şi aşa, dacă ai iubi pe Dumnezeu cu tot sufletul tău şi cu toată inima ta, ca în prima poruncă, nu ai fi atât de zdruncinat de pierderea iubirii unei persoane. Ca să nu mai spunem că pasiunea nu se confundă cu iubirea. Iar dacă acea persoană, pe care într-adevăr o iubeşti, te părăseşte, este un semn că nu este demnă de dragostea ta.

Deci... care ar fi problema ta reală?

Iartă-mi asprimea răspunsului...

Problema mea e ca in suflet/inima ramane o iubire ce doare in loc sa creeze fericire .. ee eu nu eram cu Dumnezeu cand mi s-a intamplat nenorocirea sii ca sa scap de durere... am transformat acel tot in ura si toata durerea disparu.. , in cele din urma mi-am regasit linistea cu greu . Dilema mea e ce puteam sa fac sa evit acea decizie de a transforma tot in ura. Tind sa cred ca daca mi s-ar intampla ceva din nou ... la fel as proceda... nu pot sa imi mentin echilibru interior.

În prealabil postat de Archangel

Problema mea e ca in suflet/inima ramane o iubire ce doare in loc sa creeze fericire .. ee eu nu eram cu Dumnezeu cand mi s-a intamplat nenorocirea sii ca sa scap de durere... am transformat acel tot in ura si toata durerea disparu.. , in cele din urma mi-am regasit linistea cu greu . Dilema mea e ce puteam sa fac sa evit acea decizie de a transforma tot in ura. Tind sa cred ca daca mi s-ar intampla ceva din nou ... la fel as proceda... nu pot sa imi mentin echilibru interior.

Nu eşti singurul care ai suferit pentru pierderea unei iubiri/ iubite. Fii atent la gândurile tale, pentru că ele se pot transforma în realitate. Încearcă deci să ierţi, nu să urăşti. Noi nu trebuie să obligăm pe nimeni să facă ceea ce dorim noi. Ceilalţi sunt liberi să decidă pentru viaţa lor, să facă propriile alegeri.

[Dumitru73]

În prealabil postat de Archangel

Problema mea e ca in suflet/inima ramane o iubire ce doare in loc sa creeze fericire .. ee eu nu eram cu Dumnezeu cand mi s-a intamplat nenorocirea sii ca sa scap de durere... am transformat acel tot in ura si toata durerea disparu.. , in cele din urma mi-am regasit linistea cu greu . Dilema mea e ce puteam sa fac sa evit acea decizie de a transforma tot in ura. Tind sa cred ca daca mi s-ar intampla ceva din nou ... la fel as proceda... nu pot sa imi mentin echilibru interior.

ura nu este solutie pentru ceva.
am trecut şi eu, ca majoritatea, prin aşa ceva.
de obicei cel mai bun aliat este timpul.

[Demetrius]

În prealabil postat de Archangel

Problema mea e ca in suflet/inima ramane o iubire ce doare in loc sa creeze fericire .. ee eu nu eram cu Dumnezeu cand mi s-a intamplat nenorocirea sii ca sa scap de durere... am transformat acel tot in ura si toata durerea disparu.. , in cele din urma mi-am regasit linistea cu greu . Dilema mea e ce puteam sa fac sa evit acea decizie de a transforma tot in ura. Tind sa cred ca daca mi s-ar intampla ceva din nou ... la fel as proceda... nu pot sa imi mentin echilibru interior.

,,Dacă vrei să fii fericit o clipă, răzbună-te! Dacă vrei să fii fericit o viaţă, iartă!”
Cardinal Henri Lacordaire
-Daca atunci nu erai cu Dumnezeu, rezulta ca tu insuti recunosti ca erai patimasa si nu iubitoare.
-Durerea n-a disparut si linistea nu ti-ai gasit-o, doar ai impresia, pentru ca acum ai devenit o uracioasa incapabila sa simti iubirea fiindca ai folosit ura.
-Iubirea care te doare este intr-adevar iubire si face ca sa doara locul "necurat" in care s-a salasluit; va trebui "sa cureti" acel loc cu muuulta rugaciune ca sa nu mai doara in prezenta iubirii.
-Daca ai apelat la ura, de ce ai numit topicul "Iubire sentiment puternic"?

[Archangel]

Nu stiu sa iti raspund Demetrius, e ceva de genu ... in suflet ai un vas care se umple cu cat iubesti mai mult si mai mult tot marindu-se acest vas ... odata ce se realizezi ca o curs degeaba in vasul tau... si era totul iubire nevinovata neconditionata simti ca in acel vas nu mai e nimic pentru tine.. simti un gol ... enorm pe care l-am umplut cu ura .. pe masura iubirii ... imagineaza-ti ca esti pe o axa numerica la o valoare pozitiva... si ca sari la partea opusa in antonimie totala cu tot ce era ce ai fost.
Ideea e ca se poate ajunge la asa ceva..
"Durerea n-a disparut si linistea nu ti-ai gasit-o, doar ai impresia, pentru ca acum ai devenit o uracioasa incapabila sa simti iubirea fiindca ai folosit ura"
Nu am devenit o uracioasa devenisem un uracios .. nu mai sunt mi-o trecut cu timpul si multa rugaciune.. topicul are scopul de a prevenii asa ceva sa se repete... mie.. sau altora.

Poate că distincția între iubirea sufletească și iubirea duhovnicească ar fi binevenită....de fapt poate că un întreg topic pt tema asta ar fi binevenit.

[heaven]

În prealabil postat de Archangel

Problema mea e ca in suflet/inima ramane o iubire ce doare in loc sa creeze fericire .. ee eu nu eram cu Dumnezeu cand mi s-a intamplat nenorocirea sii ca sa scap de durere... am transformat acel tot in ura si toata durerea disparu.. , in cele din urma mi-am regasit linistea cu greu . Dilema mea e ce puteam sa fac sa evit acea decizie de a transforma tot in ura. Tind sa cred ca daca mi s-ar intampla ceva din nou ... la fel as proceda... nu pot sa imi mentin echilibru interior.

Se spune ca durerea este ceea ce se intampla cu noi cand ne opunem schimbarilor care au loc in viata noastra,indiferent de ce natura ar fi ele...
Insa,daca privim in jur,totul,absolut totul,se transforma,inclusiv noi insine,nu mai suntem aceiasi din urma cu nici macar o zi,daramite luni,ani.Insa,este un curs firesc,pentru ca atat noi,cat si lumea intreaga avem nevoie de transformari pentru a evolua.Ceea ce face diferenta este modul in care ne adaptam la aceste schimbari care au loc in viata noastra.
Desigur,suferinta este parte din proces si alaturi de acceptare ajuta sa ne traim si sa vindecam pierderea resimtita.Insa,atunci cand ne cantonam doar pe pierdere si durere,opunand rezistenta schimbarii petrecute in viata noastra,adoptam strategii prin care ne aparam de aceasta durere (in cazul tau ai transformat spui durerea in ura ca un mecanism de aparare in fata suferintei) cu care nu facem altceva decat sa o ingropam si mai adanc in noi,nicidecum sa o vindecam.
Daca ai privi iubirea si ura ca pe doi poli opusi ai aceleiasi axe (dupa cum insuti singur ai zugravit),ti-ai da seama ca , in fapt,ceea ce s-a intamplat cu tine nu a fost decat sa iti transferi sentimentele de la un pol la celalalt,insa ai ramas pe aceiasi axa a legaturii emotionale cu acea persoana din trecutul tau.
Deci,ca si o concluzie scurta,cred ca mai important pentru tine,decat sa te axezi asupra strategiilor pe care sinele tau le-a folosit pentru a se apara in fata durerii (transformarea iubirii in ura) sau a unui nou inceput cu o noua persoana,ar fi sa vindeci legatura emotionala din trecutul tau si sa te eliberezi.Desigur,daca iti doresti aceasta eliberare...

[crestinortodox123]

Iubirea trupeasca e patima si pacat capital si din acest motiv se ajunge la deceptie,depresie si despartire.Iubirea pentru Hristos Dumnezeu nu moare niciodata.