Noi membri pe forum

[Jardelin]

Doamne ajuta!

Abia m-am inregsitrat si este prima data cind postez. Exista vreun topic de prezentare pentru noii membri inscrisi pe acest forum?

Daca exista, rog administratorul sa stearga acest subiect. Daca nu exista, ma prezint:

Numele meu este Alin si locuiesc in Iasi. Sper sa gasesc o multime de lucruri interesante aici despre Ortodoxie si istoria crestinismului in general.

Dumnezeu sa va binecuvinteze!

Alin

[tabitha]

Bine ai venit pe forum, Alin.

Nu exista un topic de prezentare a noilor veniti, asa cum au alte forumuri. In schimb ai la dispozitie si chiar este indicat sa iti completezi pagina personala. Acolo poti sa dai cateva detalii despre tine pentru ca ceilalti membri sa te cunoasca. Poti pune si albume cu poze, mai mult sau mai putin personale - albumele sunt publice si private.

Apropo, acest forum este mai putin moderat decat altele, asa ca nu te astepta la vreun raspuns de la admin.... ai sa vezi daca mai zabovesti pe aici. :)

Doamne ajuta !

[aubergine]

Bine ai venit! Doamne ajuta si post cu folos!
Diana

[AlinB]

Uite, asta ar putea fi inceputul.
Are titlul care trebuie si e postat unde trebuie.

Bine ai venit! Este frumoasă iniţiativa ta...

Bine ai venit Alin!
Si pentru ca si eu sunt un membru nou si totusi atat de vechi...sa ma prezint:
Sant (aceeasi) Jenica (fost user eduardd) care scrie pe acest forum de vreo 4 ani si ceva...
La un moment dat "m-am cam suparat" si am renuntat la forum. De ceva timp am hotarat se revin. Pentru ca nu am reusit sa reiau vechiul user acum sunt "ascunsa" sub numele meu. Jeni.
In rest, Bucurie!
P.S.
(in avatar este Protos. Teofan Merla de la manastirea Cetatuia Iasi)

[aubergine]

În prealabil postat de Jardelin

Doamne ajuta!

Abia m-am inregsitrat si este prima data cind postez. Exista vreun topic de prezentare pentru noii membri inscrisi pe acest forum?

Daca exista, rog administratorul sa stearga acest subiect. Daca nu exista, ma prezint:

Numele meu este Alin si locuiesc in Iasi. Sper sa gasesc o multime de lucruri interesante aici despre Ortodoxie si istoria crestinismului in general.

Dumnezeu sa va binecuvinteze!

Alin

Buna!

Ma numesc Diana, sunt casatorita, locuiesc in Arad.

Sunt crestin ortodoxa practicanta, apolitica, in fara de bunica nu am avut in familie crestini ortodocsi practicanti, decat sotul meu in prezent.

Imi plac: istoria, in special cea despre al doilea razboi mondial si perioada comunista, biografiile, inotul, gimnastica, atletismul, muzica.

Sunt convinsa ca ortodoxia este calea mantuirii si consider ca unicul scop in viata al ortodocsilor este mantuirea. Imi place sa ascult muzica ortodoxa dar si laica si sa asist la conferinte pe teme ortodoxe. Imi plac dezbaterile, imi place sa calatoresc si prefer muntele si orasele mari, unde pot vizita muzee, galerii, imi place sa merg la teatru si la filarmonica.

Mi-ar place daca as putea sa citesc/gasesc informatii despre viata ortodocsilor crestini din zilele noastre.
Va doresc un post plin de bucurii tuturor celor care activati pe forum!

[eliza-georgiana]

vă rog să mă scuzaţi, dar eu aş zice că topicul în special, este făcut pentru om şi nu omul pentru topic!
adică, e ca şi cum ar fi câţiva prieteni strânşi laolaltă, schimbând impresii despre una despre alta şi deodată apare cineva vădit îngrijorat spunând "fraţilor uitaţi ce mi s-a întâmplat", moment în care este luat la rost de genu "ia du-te băi şi cântă la altă masă" (topic)!

am citit despre experienţa ta Moş.neagule cu acea doamnă şi tot ce pot să-ţi spun e că iertarea nu se impune! nu poţi să strângi din dinţi şi să ceri doamnei care-a comentat maliţios pe marginea subiectului cu părintele respectiv, împăcarea. Iertarea vine în timp şi ca urmare a unor împrejurări. Eu ştiu că omul când se simte vinovat nici măcar nu trebuie să ceară iertare, totul stă în atitudinea lui, la felul cum ,stingher, se străduie să-ţi căştige bunăvoinţa.. să te vadă din nou zâmbind! este gestul omului care nutreşte afecţiune, empatie, respect faţă de persoana ta. abia din acel moment te gîndeşti la iertare! de fapt, cred că din acel moment simţi că s-a şi ridicat bolovanul de pe inimă şi începi să respiri în voie :)
te va ajuta şi discuţia cu duhovnicul personal pe temă, fără îndoială, dar efectul în sine (al iertării) apare în timp şi în funcţie de dispoziţia doamnei, prietena de familie, dacă va dori să nu dispari din viaţa dânsei! cu atât mai mult că nu este în vreun fel (direct sau indirect) implicată în povestea cu "flirtul" atribuit acelui preot. Nu forţa lucrurile! ai răbdare şi momentan evită orice iniţiativă ! eu vă doresc împăcare grabnică!

referitor la respectarea... topicului... deh... ce formalişti suntem.... zic şi eu că, deşi sunt cam contrariată de atmosfera wild (ca să fiu "imparţială") a forumului... la o adică facebocul e grupă mică de grădiniţă faţă de ce-i aici, încropesc şi eu o prezentare!!
deci.. numele meu este Eliza şi Georgiana (dorinţa naşei), sunt din Bucureşti, lucrez la tribunal, sunt şi eu (din fericire) născută şi crescută în credinţa ortodoxă şi îmi place să-mi fac noi cunoştinţe, să vorbesc despre varii motive cu oameni diverşi (fie ei atei sau ce-or fi), ah! mai puţin cu rău-voitorii... dar ăştia sunt greu de ignorat :D şi astfel să aflu lucruri şi întâmplări din care să pot învăţa. E bine să iei aminte la ce povestesc alţii despre viaţa lor şi greşelile comise ca să te pui în garda, să zic aşa, un fel de stand by faţă de o eventuală ispită identică în care ai putea cădea şi tu iar în acel moment să sune alarma cu acel "warning you're in danger of contaminationl!"
îmi plac şi mie cărţile şi călătoriile, dar prefer totuşi să cunosc oamenii! Doamne-ajută la toată lumea!

[Demetrius]

În prealabil postat de eliza-georgiana

...am citit despre experienţa ta Moş.neagule cu acea doamnă şi tot ce pot să-ţi spun e că iertarea nu se impune!...

Hristos e de altă părere, adică Voia Tatălui ceresc:

21. Atunci Petru, apropiindu-se de El, I-a zis: Doamne, de câte ori va greşi faţă de mine fratele meu şi-i voi ierta lui? Oare până de şapte ori?
22. Zis-a lui Iisus: Nu zic ţie până de şapte ori, ci până de şaptezeci de ori câte şapte.(Mt18,21-22)

[Mosh-Neagu]

Iata doua lucruri diferite si totusi atat de... comune: supararea aproapelui. Pe cel de langa noi il putem tulbura in mai multe feluri, iar iertarea se impune in mod firesc, fara sa ne punem pe noi ca punct de referinta, (ma refer la "ego"). Si aici, bunaoara, prin felul meu de a ma manifesta, am suparat doua persoane care s-au simtit datoare sa ma puna la punct. In primul moment, este acea tendinta de a te apara (de obicei prin atac, eventual cat mai dur, care sa usture), dar atunci cu ce esti mai bun decat el? Razbunarea iti atuce bucurie pe moment, dar povara indelungata dupa aceea, pe cand iertarea neconditionata pentru orice greseala faţă de pesoana (personalitatea) noastra, oricat ar fi de grea in primul moment, nici nu avem idee cata bucurie aduce in suflet dupa aceea. (Revin cu recomandarea filmului "Harul iertarii" http://www.youtube.com/watch?v=E6Bfu5d4prk, ca si exemplu real in vietile noastre).
Din pacate (sau din fericire!!), suntem inconjurati in viata de zeci de rauvoitori care in aparenta ne fac viata franjuri. Partea proasta este ca unii dintre acestia se pretind... induhovniciti. Cred ca aici ne doare cel mai mult. Ne pasa mai putin atunci cand cel ce loveste este "un strain de Dumnezeu". Cand insa, cel ce are cuvinte intelepte pe buze, din inima scoate venin, ne tulbura cu adevarat. Parca la acesta sunt mai putine sanse de indreptare, fiindca el se considera deja indreptat!!
De ce spun "in aparenta"? Intr-o zi, vom intelege ca, fara acesti rauvoitori, noi am ramane niste cocolositi care stim doar sa vorbim despre smerenie, dar nu numai ca n-o cunoastem, ci o calcam in picioare de cate ori Dumnezeu incearca sa ne apropie de El. Nu stiu daca de vanitate e vorba, sau pur si simplu indaradnicie fata de metodele pe care le foloseste Dumnezeu sa ne intelepteasca. Pentru ca prosti nu suntem, si nici surzi si nici oribi... Cu toate astea, pe toate trei ni le insusim in mare graba, in fiecare zi. E ca si cum am cara in continuu apa intr-un butoi care curge sub ochii nostri si nu vrem sa acoperim gaurile din incapatanare, nu fiindca n-am avea posibilitatea!
Referitor la iertarea doamnei cu pricina, singura mea problema nu era daca eu trebuie s-o iert sau nu (nici nu se pune problema sa nu ierti greseala unui om), ci daca ar trebui sa accept in preajma mea si altadata atitudini ostile fata de Biserica noastra si slujitorii ei, iar daca da, cum? Prin tacere? Prin incercare de dialog... "diplomat"? Prin cearta si reactie transanta? Asta voiam eu sa stiu, nu ca n-o sa ne mai vorbim cand ne vedem. (In paranteza fie spus, tatal meu si bunicul ei, nu si-au vorbit 40 de ani, exact din acelasi motiv... N-as fi vrut sa duc..."traditia" mai departe...)

Iar ca sa fiu in ton cu topicul, cred ca e mult mai de folos sa reusim sa ne cunoastem pe noi insine, cu adevarat, inainte de a ne recomanda celorlalti. Cine spun ca sunt eu, nu cred ca ar putea conta. Important este sa reusesc sa trec drept un om cu frica de Dumnezeu. Si-apoi, cu cat din ceea ce cred eu despre mine, este si Dumnezeu de acord? E mare lucru ca, atunci cand vrei sa spui doua vorbe, sa ai grija ca ele sa aduca pace si nu tulburare! De partea cealalta, daca totusi "ceva" ne tulbura, oare nu cumva acest efect ar trebui sa ne dea de gandit? Nu cumva mai avem de lucrat in interiorul nostru?...