![]() |
![]() |
|
|
#1
|
|||
|
|||
![]()
Buna ziua,
se poate sa fii omenos fara a fi credincios?voi cum credeti? Un om pentru care este lui insusi arbitru,nu sta '' cu frica de Dumnezeu'' nu merge des la slujbe,nu ii e frica de iad si alte lucruri,isi vede de viata lui asa cum considera si isi asuma faptele sale e posibil totusi sa fie mult mai omenos si sa te ajute fata de multi credinciosi,mai mult indragostiti de ideea de religie? Consider ca este important sa te ridici pe tine ca om, sa acumulezi ca sa ai de unde sa dai. in multe cazuri intre unii oameni nu poti fi mereu corect ca sa traiesti, si atat timp cat scopul tau final este bun, cat de mult conteaza mijloacele? nu e mai bine asa decat sa ii lasi pe altii sa profite de tine din cauza ca te-ai pus pe tine in planul II, III, V din pricina unor dogme si frici inchipuite?Pana la urmae timpul tau, viata ta si datoria ta este sa eficientizezi si apreciezi fiecare moment.Pareri? |
#2
|
||||
|
||||
![]()
Firește că e posibil să fii bun și în afara credinței/vieții religioase. Pe cei care-mi vor sări în cap pentru ce am scris în enunțul anterior îi compătimesc, înseamnă că nu au dat de atei cumsecade. Eu am prieteni din toate confesiunile și nonconfesiunile. Bine, exagerez, animiști n-am întâlnit încă. :) Dar buddhiști, penticostali, catolici, ortodocși, agnostici, indiferenți, atei, hinduși... da. Și îți spun, important e materialul uman. De altfel, creștinismul (și Hristos Însuși cu asta lucrează).
Problema care se pune e că mântuirea unui botezat e fundamental diferită de cea a unui om care n-a avut în viața lui tangență cu persoana lui Hristos, care nu știe nimic despre creștinism. Nu e de ajuns bunătatea firească pentru a te sfinți (despătimi), a ieși din păcat, harul dumnezeiesc e o condiție intrinsecă. În absența lui, nu există pocăință, adică întoarcerea omului de la cele rele ale vieții sale spre Dumnezeu. Nu îi condamna pe cei care fac binele fără a crede într-un dumnezeu. Nici pe cei care, superficiali sau slabi în credință, nu reușesc să-l facă în ciuda faptului că sunt practicanți. Fondul diferă dramatic de la persoană la persoană. Tu caută sincer ce te ajută pe tine în mod real să fii mai bun. Iar răspunsul va veni singur: Hristos.
__________________
"Mergeți și propovăduiți Evanghelia. Dacă va fi nevoie, folosiți și cuvintele." |
#3
|
|||
|
|||
![]()
Apreciez raspunsul, este foarte util! Inteleg ca datoria mea este sa respect cuvantul lui Hristos,chiar daca imprejurarile vietii ma pot aduce langa fel si fel de oameni cu multiple abordari. Dar vreau sa spun ca eu ii apreciez mai mult pe cei care sunt omenosi,ma ajuta la greu si eu la randul meu ii ajut, colaborez mai bine cu ei, chiar daca au unele parti reprobabile in comportament fata de altii care poate ma obligau sa ma comport dupa regulile si dogmele lor, dar atunci cand am avut nevoie de ajutor pe care il puteau acorda nu au facut-o motivand ca ''roaga-te mai mult ca pe fiecare il ajuta Dumnezeu''. De ce sa intorc spatele cuiva daca ii pot face un bine aruncandu-i aceste vorbe, si efectiv sa nu trec la fapte? si eu la randul meu de ce sa-mi pese ca spun unii ''te vede Dumnezeu '' daca practic ei nu au trecut la fapte asupraa ce propavaduiesc?
|
#4
|
||||
|
||||
![]()
Păi, e simplu, să nu-ți pese. :) Credința predispune... omul dispune. Dumnezeu nu face binele cu forța prin noi, dacă nu Îi dăm șansa. Înțeleg că îi apreciezi mai mult pe cei care fac efectiv ceva, deși nu vă sunt compatibile întru totul sistemele de valori/busola morală. Ăsta e și motivul pentru care eu, în prietenii (și interacțiuni în genere), nu mă ghidez după apartenența religioasă/confesională - formală sau cum o fi ea - a omului, ci după ce este el dincolo de asta. Răutăcioși găsești peste tot. Egoiști, idem. Pe aceeași linie, și oamenii buni sunt împărțiți. :) De aceea eu nu deznădăjduiesc, știu că Dumnezeu găsește o cale să I se descopere și unui suflet onest și neîmbisericit, să-l atragă spre mântuire.
Tu ia din toate ce e bun, fă tot ceea ce-ți stă în putință să ajuți și ferește-te de judecată. Dumnezeu știe precis cât bine am făcut raportat la tot binele pe care-l putea face.
__________________
"Mergeți și propovăduiți Evanghelia. Dacă va fi nevoie, folosiți și cuvintele." |
#5
|
|||||
|
|||||
![]()
1.
Citat:
2. Citat:
In acest caz presupun ca prin "pacat" intelegeti altceva decat "rau" si ca poti pacatui fara sa faci neaparat ceva rau. In acest caz, marturisesc ca nu pricep ce intelegeti dumneavoastra prin cuvantul "pacat" si ce legatura are el cu moralitatea, deoarece moralitatea are legatura numai cu faptele (bune sau rele) si cu nimic altceva cum ar fi: bogatia, originea, apartenenta la un grup, opiniile, culoarea pielii, inteligenta, starea de sanatate, varsta, forta fizica sau statutul social. A fi rau sau bun depinde de ceea ce faci bine sau rau. In acest caz ce altceva inseamna "a fi pacatos" in comparatie cu "a fi rau"? Si de ce ii dati o valoare morala din moment ce dumneavoastra nu il definiti in functie de valoarea morala a "binelui", ci in functie de "harul dumnezeiesc" care reprezinta o valoare doar pentru omul religios. In acest caz va contraziceti prima afirmatie, ca e posibil sa fii bun si in afara credintei religioase, deoarece un om care nu e religios nu face binele sau raul pentru ca are sau nu are o credinta sau il intereseaza harul dumnezeiesc, ci pur si simplu pentru ca vrea sa faca binele sau raul. Cu alte cuvinte face binele sau raul pentru ca e constient ca face binele sau raul si e hotarat sa faca binele sau raul stiind ca poate fi tras la raspundere daca face raul, ceea ce nu s-ar putea intampla daca n-ar sti ca face rau. Asadar, va sustineti in continuare afirmatia ca necredinciosii pot fi buni? In acest caz definiti binele, raul, pacatul sau ce vreti dumneavoastra sa considerati dumneavoastra valoare morala in functie de altceva decat credinta dumneavoastra particulara, adica in functie de ceva ce au in comun atat credinciosii, cat si necredinciosii. Eu v-am oferit doar o sugestie: faptele ca punct de plecare in judecarea moralitatii unui om. Imi pare rau, domnule Demetrius, dar ceea ce spuneti dumneavoastra e oribil. A fi omenos e o valoare pozitiva. Sa-i dai de mancare unui flamand, sa ingrijesti un bolnav, sa fii alaturi de un om care sufera, sa-l ajuti pe unul care e slab, aceasta e omenie, aceasta inseamna sa fii omenos. Sa furi, sa minti, sa dispretuiesti, sa-i faci pe altii sa sufere, aceasta inseamna sa fii ticalos. Sa fii omenos si sa fii ticalos (sau pacatos, asa cum ziceti dumneavoastra) sunt lucruri total diferite, iar intre ele nu exista niciun termen de comparatie. Sa fii omenos e tot ce poate fi mai bun. Sa fii ticalos e tot ce poate fi mai rau. Sa fii omenos e bine, sa fii ticalos e rau. Nu exista altceva mai bun decat binele, la fel cum nu exista altceva mai rau decat raul. Citat:
Citat:
Cum poti deci face bine dorind sa faci rau si avand deci cugetul murdar? Si inca un lucru: daca ai facut odata bine, de ce n-ar fi posibil ca si in viitor sa vrei sa faci bine, adica de ce n-ai putea sa fii statornic? Te impiedica ceva din exterior? Atunci aceasta nu are nicio legatura cu statornicia ta, ci e doar ceva ce face ca unele lucruri sa-ti iasa rau fara ca tu sa vrei ca ele sa iasa rau. Te impiedica ceva din interior? Inseamna ca ceva iti manipuleaza vointa, iar tu trebuie sa lupti impotriva acestei vointe straine de tine, privind-o ca pe ceva diferit de tine, ca pe o credinta care pune in locul binelui valori care n-au nicio legatura cu binele. Citat:
Concluzia nu poate fi decat dezamagitoare. Traim intr-o lume aflata in deriva. Nici macar nu suntem constienti de faptul ca ceea ce credem noi despre om poate sa ne influenteze comportamentul fata de oameni. Insa distanta de la a fi om la a fi fiara e foarte mica. E suficient sa ne pierdem omenia pentru ca iadul sa se dezlantuie... Nu iadul crestin, cel adevarat! |
#6
|
||||
|
||||
![]()
1.
![]() 2. ![]() 3. ![]() PS:frumoasa "predica" de la unul care crede ca se trage din maimuta...in urma unor procese aleatoare. In viata personala ,probabil ca esti o fiinta grosolana cu ceilalti.Sa faci pe sfatosul pe un forum e usor ,sa fii bun in realitate ,asta da e o proba de foc,dar tu n-ai de unde sti,ca esti deja un om bun . ![]()
__________________
https://youtu.be/mvZARLkQmLk |
#7
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Asadar raspunsul la balanta omenos/credincios este cam invers proportional: cu cat esti mai credincios, cu atat esti mai putin omenos, adica mai induhovnicit si invers. Poate ca tu ai vrea sa auzi ca omenos este cat se poate de credincios, dar(parerea mea) nu prea se potriveste, ca daca se potrivea, nu deschideai topicul.
__________________
Sublimă fărâmă a Sfintei Chemări, Zvâcnită din Vrerea divină, Mi-e sufletul vultur ce spintecă zări Și sus, printre stele, se-nchină.(pr. Dumitru) |
#8
|
||||
|
||||
![]() Citat:
__________________
"Mergeți și propovăduiți Evanghelia. Dacă va fi nevoie, folosiți și cuvintele." |
#9
|
||||
|
||||
![]() Citat:
__________________
https://youtu.be/mvZARLkQmLk |
#10
|
|||
|
|||
![]()
1.Da, filmuletul merge mai in amanunt decat am gandit eu initial,si intr-adevar ridica intrebari pertinente, cum putem fi buni si ingaduitori,de unde putem avea valori morale daca nu ni le-a insuflat cineva/ceva.
2.Asta am vrut sa spun prin omenos, ce scriesi in dex,adica altruist, cumsecade, ingaduitor. Intr-adevar ca nu sunt in masura sa judec pe nimeni, cam asta era curiozitatea principala...daca putem fi altrusti fara frica de Dumnezeu,fara sa tinem cont de nicio dogma si lege, doar din propria alegere.si am primit raspunsuri foarte pertinente.Multumesc |
|