Hristos e raspunsul la toate

[iustin_dumitru]

Mi-a venit brusc revelatia asta !
S-a instalat in mintea mea si a inceput sa glasuiasca , sa gaseasca solutii pentru fiecare aspect.
E ca diferenta dintre un mut si un orator, dintro data mutul parca a prins glas.

Toate cautarile mele, toate schimbarile mele rapide de pozitie, toate uscaciunile urmarii concrete a unor percepte in care sperai ca sunt adevarate, dar nu-ti miscau deloc sufletul ,dintr-odata devin simfonie si izvor.

E o revelatie imi zic, una din acele scurte atingeri ale harului ,in care pe moment toul iti pare posibil dar a 2 a zi te pierzi, nu mai poti sustine entuziasmul zilei de azi.

Ba chiar e si un model imi zic: samanta care cade pe loc stancos, infloreste de indata , dar nu are radacina, si arsita soarelui o doboara, caci nu are pamant bun.

De cand scriu pe aici am tot deschis topicuri in care a 2-a sau a 3-a zi nu mai credeam ,deoarece sufletul ma trada, de fapt ma aducea pe calea cea buna . Caci posibil ce scriam nu era ok, si atunci constiinta imi sereva dusul trezirii , prin ea sau prin altii...

Dar acum parca e altfel. Parca am convingerea ca daca raman in Hristos , macar in Cuvantul sau , daca nu mereu in Duhul Sau, atunci fiecare clipa, in viata reala , sau in singurateta sufletului meu ,sau in chinuiala mea de a intelge Biserica, sau chiar scriind si aici, totul poate fi cu folos.

Pentru ca fiecare ocazie , fiecare om nou intalnit, fiecare gand care il ai , te poate apropia de Hristos, daca tinta ta e mereu doar El.

Nu e vorba de eul tau aici, nu conteaza cum esti,bun sau rau, e vorba sa il cauti pe El.

Pe El fara intermediari, direct, asa cum e , prin Cuvantul sau,prin porunca Sa, prin iubirea de ceilalti, prin cufundarea eului tau in EL.

Poate il gasesti la Biserica, poate pe stadion, poate in familie,poate pe forum, peste tot unde esti tu , acolo e si El.

Dar nu oricum, ci doar luand ceva din fiinta Lui : un cuvant, o promisiune a nemuririi,o dezvaluire a Tatalui ceresc si mai ales dragsotea de aproapele , doar asa te poti intalni cu El.

El este fiul Tatalui ceresc, care S-a facut om, pentru ca tu omule , nu doar sa vezi, ci si sa capeti chipul Sau.

[Seraphim7]

Toate par simple atunci când SIMȚI,ceva, orice.O trăire,o satisfacție,un strop de fericire,ba chiar o REVELAȚIE.

Dezamăgirea vine după, atunci când ele pleacă și rămâi tu SINGUR,cu problemele tale,cu ale altora,cu ale Lumii sau chiar cu probleme pe care ți le creezi chiar Tu.

Ce facem când suntem nevoiți să Luptăm fără aceste Bucurii, fără Suport, fără Scop, fără Drum?

Sau pur și simplu,nu găsim o Direcție,de doar a păși spre Ceva.

Cu asta se ocupă Filosofia dintotdeauna,și persoanele care filosofează Nativ.

Nu-i un Domeniu strict Religios sau Spiritual.

In Religie in general Calea este destul de Clar stabilită și trebuie doar să o Urmezi,mai ales în creștinism.

Adică nu merge cu azi cred una, mâine alta.

Această metodă Experimentală nu prea se leagă cu Hristos,cel puțin nu în sensul tradițional oferit de Biserică.

Biserica îți oferă metodele prin care tu sa urmezi aceasta Cale și Îndoirea, Căutarea Personală a unei Căi individuale nu-i tocmai ceva Creștin, decât poate in Protestantism, însă și acolo într-un mod limitat.

A-L introduce pe Hristos,cel prezentat de Noul Tratament și implicit Biserica Creștină in spiritualitatea personală fără toate instrucțiunile celor ce l-au dezvoltat poate duce la multe confuzii.

Desigur putem Exploata un sens mistic prin acest Arhetip al lui Hristos, această Unire cu El, fiindcă au făcut-o mulți inițiați creștini,sau cunoști in Biserica ca Sfinți.

Posibilitățile sunt clar deschise,mai ales pentru cineva care Caută constant un Sens,fie el Personal sau Universal.

Dacă totuși vrei Experiența Directă,cu certitudine este un teritoriu de Nivel Înalt.

Gândește-te că asta au căutat Sfinții, dacă tot suntem în cadrul creștin,o viață întreagă.

Iar prin căutarea teoretică și formularea scrisă, verbalizată, gândită, RAȚIONALĂ,a ceea ce ce reprezintă,in cazul de față Hristos poți ajunge la multe concluzii.

Biserica și Creștinismul au formulat întregi Doctrine, Ritualuri,Canoane etc, doar prin asemenea interpretări RAȚIONALE.

Misticii au suferit enorm când au venit cu Revelații personale,mai ales dacă aveau mesaj colectiv.

Abia dacă au întrunit anumite condiții supranaturale/minuni,au fost luați în considerare.

Deci,ia seama că experiența personală și directă cu orice fenomen supranatural,sau in cazul de față cu Hristos,nu va fi întotdeauna privită cu "ochi buni",nu va fi credibilă,nu va însemna poate nimic pentru ceilalți,care urmează deja Calea "Oficială".

După mulți Revelația a fost deja transmisă, nu-i nevoie de altceva.

In fine putem discuta mult despre aceste aspecte.

Însă am menționat câteva dintre provocările pe care le-am întâmpinat și eu în Căutările mele.

Este greu,dar totuși merită!

Adică știi deja asta:))

Dar ,dacă nu știi, îți spun că nu ești Singur,suntem mai mulți,doar pe Cai diferite, uniți probabil de aceeași Vibrație.

[iustin_dumitru]

Buna,
Iti multumesc mult de feedback.
Este intradevar fosarte apropiat de starea mea de spirit.
Cu o mentiune totusi, o veste buna.

Revelatia si atingerea harului (macar pentru scurt timp,macar in constiinta) vine pur si simplu din afara, e adevarat, uneori pe anumite chinuieli ale tale, ca raspuns pentru ele.

Dar nu e obligatorie chinuiala, pentru ca harul vine cand vrea el si cand considera, dar nu la intamplare ,cum o sa incerc sa spun mai jos.

El nu contrazice nici crestinmismul,nici calea oficiala a Bisericii, nici filozofia si nici macar viata reala , cea de zi cu zi.

E pur si simplu o deschidere a sufletului si a mintii, raspunsuri care iti vin dintr-o data in cascada, si care zaceau cumva in tine.

Am mai avut si eu astfel de stari uneori, si sunt sigur ca cei care au credinta si fapte au des astfel de stari.

Spuneai de generalitatea acestor cautari si raspunsuri si ca ele nu sunt legate de Hristos/Biserica etc

Revelatia mea tocmai in aceasta a constat.

Ca raspunsul, revelatia e strans legata de Hristos. Si e valabila pt orice domeniu : viata reala simpla intre oameni ,filozofie, alte religii , alte culte in cadrul crestinismului, sau orice cautari personale ai avea, de orice natura.

Pentru toate exista un singur rapuns : Hristos , dupa cum El uinsusi zicea dar nu am dat poate importanta : "Eu sunt Calea Adevarul si Viata"

Nu e doar calea ortodocsilor sau protestantilor, nu e doar calea crestinilor , si nici macar atei nu pot avea probleme suficient de incurctae ca sa nu isi gaseasca raspuns tot in El.

Nici macar nu depinde daca persoana repsectiva Il accepta sau nu ,pentru ca El are pedagogia si judecata propie si potrivita pentru fiecare din noi, si la sfarsit, acum sau atunci, fiecare va constata ca Dumnezeu,unicul Dumnezeu , a fost aproape de el prin Fiul Sau.

Hristos nu este al cresitinismului doar , nu numai.
El este Viata , pana si a ultimului membru dintr-un trib uitat in jungla, a ultimului chinez din cele cateva miliarde.

Nici o cultura sau om nu a putut invinge vrerodata moartea,nu a avut informatii despre ce e dincolo, iar moartea va fi revelatorul acestui adevar.

Hristos e singurul care a spus exact ce trebuia sa spuna ca sa ne faca sa credem asta, existenta vietii vesnice, impreuna cu El.

Hristos nu exclude , ci include totul, si chiama pe toti la El prin iertare si pocainta.
Si El nu a fost cunoscut decat prin revelatie,caci pentru lume e o nebunie.

[CristianR]

În prealabil postat de iustin_dumitru

Dar acum parca e altfel. Parca am convingerea ca daca raman in Hristos , macar in Cuvantul sau , daca nu mereu in Duhul Sau, atunci fiecare clipa, in viata reala , sau in singurateta sufletului meu ,sau in chinuiala mea de a intelge Biserica, sau chiar scriind si aici, totul poate fi cu folos.

Pentru ca fiecare ocazie , fiecare om nou intalnit, fiecare gand care il ai , te poate apropia de Hristos, daca tinta ta e mereu doar El.

Nu e vorba de eul tau aici, nu conteaza cum esti,bun sau rau, e vorba sa il cauti pe El.

Cu adevărat Hristos este răspunsul la toate – iar ăsta este un truism pentru creștini. În frământările tale, pe care le observ chiar dacă nu prea găsesc vreme să-ți răspund, mă regăsesc și te simt ca pe un frate.

Ce putem face, însă, ca să nu mai oscilăm, să ne bucurăm mereu de prezența lui Hristos, să-L simțim, chiar, în viețile și inimile noastre? Cum să procedăm, cum să ne rugăm, cum să trăim? Recent, nu datorită unei revelații personale, ci unei minunate cărți, am aflat că acest lucru este posibil și chiar la îndemână. Cu condiția, bineînțeles, și a unui efort propriu pentru dobândirea harului – lucru, iarăși, binecunoscut de toți creștinii.

Este vorba despre Sbornicul – carte de care nu o dată am auzit, dar abia recent, ascultând pe net o convorbire între Părinții Cleopa și Galeriu, am înțeles că ea a fost cel puțin una dintre sursele care au însuflețit mișcarea Rugul Aprins din anii '40-'50 ai secolului trecut și care a făcut posibilă transfigurarea celor care au fost mistuiți de acel foc minunat.

Este, bineînțeles, despre rugăciune. Toată rugăciunea, chiar dacă centrată pe chemarea numelui lui Iisus. După numai câteva pagini, vei afla cum să te rogi; și anume, din inimă.

Cartea nu se mai găsește la nicio librărie online, doar PDF și, chiar dacă conține multe greșeli de culegere, îndrumarea pe care o oferă este neprețuită, dând răspuns întocmai la întrebarea cum de mai sus.

[Nietzsche]

Dumnezeu asa de mult a iubit lumea, încât a lasat-o în mâinile lui satan sa-si bata joc de ea și sa o distrugă. Ulterior l-a trimis pe Fiul său sa moara in chinuri ca să o rascumpere, dar de fapt nu se schimba cu nimic situația lumii după ce fiul Său a murit, și lumea în continuare este în mâinile lui satan. Pe deasupra Fiul după înviere a părăsit lumea și a plecat la cer, a abandonat-o mai exact, iar celor cărora le-a promis ca va veni înapoi cât timp ei vor fi în viață le-a tras o mare teapa sau a uitat de ei.
Minunat Dumnezeul în care credeți, cu adevărat special.

[iustin_dumitru]

În prealabil postat de Nietzsche

Dumnezeu asa de mult a iubit lumea, încât a lasat-o în mâinile lui satan sa-si bata joc de ea și sa o distrugă..

Datorita neascultarii omului a venit si domnia lui satan asupra omului.
Omul a ales asta , a ascultat de el ,in detrimentul poruncii lui Dumnezeu de a nu gusta din pomul cunostintei binelui si raului.

Ulterior l-a trimis pe Fiul său sa moara in chinuri ca să o rascumpere, dar de fapt nu se schimba cu nimic situația lumii după ce fiul Său a murit, și lumea în continuare este în mâinile lui satan.

Esti in mainile cui crezi ca esti . Daca lumea crede ca este in mainile lui satan ,asa este, nu s-a schimbat nimic .
Daca insa crezi in minunile si poruncile si intelepciunea Lui , si in jertfa Sa, care tu o consideri inutila, atunci El te va gasi pe tine si te va scoate din ghearele raului atotstapanitor.

Pe deasupra Fiul după înviere a părăsit lumea și a plecat la cer, a abandonat-o mai exact,

Da frate, si eu (si cred ca am vazut si altii pe aici ) m -am gandit: nu putea sa ramana cu noi si dupa inviere? Nu esti departe de El , daca iti pui intrebarea asta. Important e doar sa te gandesti la El, chiar daca ai fi vrut sa fie altfel.

iar celor cărora le-a promis ca va veni înapoi cât timp ei vor fi în viață le-a tras o mare teapa sau a uitat de ei.

Fagaduinta nu e focusata pe cei care vor ramane in viata, aceea sunt infimi ca numar, ci fagduinta vietii vesnice este in special dupa moarte : a mea, a ta, a noastra .Atunci sa vedm ce zicem, ca nu cu oamenii tre sa ne aratam nemultuimirea ci cu El.
Pana atunci,nici unul din noi nu stim, daca e sau nu cu noi, doar ca unii credem.

Minunat Dumnezeul în care credeți, cu adevărat special

Chiar daca interpretarea ta ar fi cea adevarata , eu tot as crede in El.

Si in matematica, nimeni nu stie ca drumul cel mai scurt dintre 2 puncte este linia drepta , nimeni nu stie nici ca e asa nici ca nu e. Dar cu toate astea multi o cred.

[cozia]

În prealabil postat de iustin_dumitru

Datorita neascultarii omului a venit si domnia lui satan asupra omului.
Omul a ales asta , a ascultat de el ,in detrimentul poruncii lui Dumnezeu de a nu gusta din pomul cunostintei binelui si raului.

Intradevar omul a ales, deoarece asa a fost creat de Dumnezeu cu posibilitatea de a alege. In schimb satan era deja creat si el, alaturi de alte puteri si forte din univers, tot din procesul creatiei si dormita in legea lui, in asteptare sub forma de sarpe. Mai toate religiile au acest detaliu bine documentat.

În prealabil postat de iustin_dumitru

Esti in mainile cui crezi ca esti . Daca lumea crede ca este in mainile lui satan ,asa este, nu s-a schimbat nimic .

Dar tu frate din ce vezi in jur, la ce se petrece cu noi cu copiii care dispar, la interactiunile negative ororile dintre oameni, popoare, etnii, toti manevrati si manipulati de suta de milioane de sefi, stapani, patroni..nu mai elaboram ca totul este mult prea sumbru. Pentru mai multe adjective aferente situatiei in care suntem citeste "Psalmii nepotilor lui David." ale lui Morocco si ai sa te lamuresti .
In mainile cui crezi ca este lumea asta materiala?

În prealabil postat de iustin_dumitru

Da frate, si eu (si cred ca am vazut si altii pe aici ) m -am gandit: nu putea sa ramana cu noi si dupa inviere?

Buna intrebarea, de ce n-a ramas pentru lamuriri, mai ales ca dupa inviere nu l-ar mai fi putut prinde nimeni pe pamant cu drone, nici in aer cu F-uri si miguri, nici cu submarine, sau nave uriase. Ca urmare adaugam intrebarea la lista de dileme, impreuna cu alte lamuriri pentru cand va reveni a doua oara.

În prealabil postat de iustin_dumitru

Pana atunci,nici unul din noi nu stim, daca e sau nu cu noi, doar ca unii credem.

Priveste in ce lume traim.
Chiar Iisus ne-a lamurit sa nu avem incredere in ceea ce iese pe gura multora:
Ioan 8:44
El de la început a fost ucigaș și nu stă în adevăr ... Ori de câte ori spune o minciună, vorbește din ale lui, căci este mincinos și tatăl minciunii.

Deci mai clar ca atat, referitor la a crede orbeste in ce auzim nici ca se poate. Credinciosul ucenicul in conditiile astea are nevoie de cunoastere directa( si este posibila, stim de la sfinti(atletii lui Hristos) care in pustie au dat de o mare diversitate de manifestari ale revelatiei dumnezeiesti DIRECTE) nu din auzite, numai ca este o lupta crancena neimaginat de grea.

În prealabil postat de iustin_dumitru

Chiar daca interpretarea ta ar fi cea adevarata , eu tot as crede in El.

Evident ca Slava Domnului ai libertatea de a face ce vrei tu, cum se zice ce este prerogativul tau, absolut orice. Insa a crede fara cunoastere directa nu este o implinire deplina, este doar la nivel de gandire, nimic concret. Si nu este un pacat sa ceri cunostere directa, vezi pe Toma.

În prealabil postat de iustin_dumitru

Si in matematica, nimeni nu stie ca drumul cel mai scurt dintre 2 puncte este linia drepta , nimeni nu stie nici ca e asa nici ca nu e. Dar cu toate astea multi o cred.

Cum sa nu, tot din experimentare DIRECTA, mergand pe jos de la A la B sau pe ocolite de la A la B :)

[Seraphim7]

Da,Iustin,tu vorbești aici despre acest concept al unui Mesia Planetar,ca răspuns și Soluție pentru întreaga Umanitate,și că Salvator Universal pentru Toți.

Îi atribui acest rol lui Hristos,sau mai specific Iisus Hristos,cel din Creștinism.

Parțial ai această perspectivă nu doar din teologia creștină ci și din revelații personale.

Am discutat și eu mult pe aceste subiecte aici pe forum, însă eu niciodată n-am fost un hristocentrist.

Pentru că dacă îl băgăm pe Hristos în toate căile celorlalte persoane care au alte viziuni personale și le spunem că Hristos îi "salvează" pe toți, indiferent de ce cred ei...

Iese un mare sincretism confuz, artificial, dictatorial, monopolizat forțat.

Tocmai de asta spuneam mai sus că este o mare diferență între revelații,fie ele personale sau colective și ADEVĂRUL obiectiv, imuabil care se reflectă peste toți la fel.

Diferența este doar la nivel de percepție.

Hristos nu este răspunsul la Toate!

Decât pentru unii, însă nici măcar pentru aceeia nu va fi , decât parțial.

Asta nu înseamnă că "limităm" potența hristica.Nunu!

Înseamnă că ne ferim să oferim soluții singulare la probleme universale!

[iustin_dumitru]

În prealabil postat de cozia

Dar tu frate din ce vezi in jur, la ce se petrece cu noi cu copiii care dispar, la interactiunile negative ororile dintre oameni, popoare, etnii, toti manevrati si manipulati de suta de milioane de sefi, stapani, patroni..nu mai elaboram ca totul este mult prea sumbru. Pentru mai multe adjective aferente situatiei in care suntem citeste "Psalmii nepotilor lui David." ale lui Morocco si ai sa te lamuresti .
In mainile cui crezi ca este lumea asta materiala?

Eu nu am sentimentul asta atat de puternic ca si tine , al stapanirii lumii de rau.
O imagine mai pozitva a rolului nostru in lume ar fi din cuvintele Mantuitorului:

"Voi sunteti lumina lumii. Voi sunteti sarea pamantului , dar daca sarea isi pierde puterea de a sara, la ce va mai folosi ea"

De cand am intrat pe forumul acesta ma uit la pesimismul tau, la ideea ta primordiala ca lumea ii apartine lui mamona.
Eu,fara sa te contrtazic, as accentua pe rolul pozitiv al lumii, sa incercam sa nu mai vedem peste tot intunericul, sa aprindem noi lumina unde se poate, ca sa nu ne lasam rapusi sub greutatea materialului, si a stapanirii raului.

Nu imi pasa de lume, are ea grija de ea,lumea e ceva abstract undeva afara, mie imi pasa doar de tine, sa nu te pierzi sub atata exagerare a puterii celui rau, despre care si sfintii parinti au spus ca sta doar in acceptarea noastra, si ca raul de fapt nu exista, ca Dumnezeu a creat de fapt lumea buna. RRaul vine doar prin mintea si vointa noastra.

Incearca sa vezi puterea lui Hristos, de a fi aproape unii de altii, de a ne ajuta, de a ne intelege, si nu vei mai vedea lumea un loc asa de pustiu.
Acesta e adevarul, sa iti pese de ceilalti, nu sa cauti sa enumeri belele cu care cel rau incearca sa ne impresoare.

În prealabil postat de cozia

Buna intrebarea, de ce n-a ramas pentru lamuriri, mai ales ca dupa inviere nu l-ar mai fi putut prinde nimeni pe pamant cu drone, nici in aer cu F-uri si miguri, nici cu submarine, sau nave uriase. Ca urmare adaugam intrebarea la lista de dileme, impreuna cu alte lamuriri pentru cand va reveni a doua oara.

Da frate, si eu (si cred ca am vazut si altii pe aici )
Cand am scris asta am vrut de fapt in loc de altii sa trec pseudonimul tau 'cozia" . Dar am zis hai intai sa vad ce gandesti. Si uite ca nu m-as fi inselat :)
Hristos nu a ramas pe pamant, pentru ca dupa spusele Sale :
"Eu ma duc la Tatal sa va pregatesc un loc, si este in interesul vostru sa ma duc, caci daca nu ma duc Eu,Mangaietorul nu va veni"

Cum sa nu, tot din experimentare DIRECTA, mergand pe jos de la A la B sau pe ocolite de la A la B :)

Intr-o lume in care totul se demonstreaza cum e matematica (cum e si lumea noastra de fapt) , axioma aceasta nu a putut fi demonstrata :), de aia s-a numit asa.
Deci nu conteaza experimentul in aceea lume, ci demonstratia .

Dar bine ai zis: experimentul demonstreaza ceea ce ratiunea singura nu poate , doar intuieste ca e adevarat.
Faptele bune sunt cele mai mari dovezi ale existentei lui Dumnezeu, Cel care altfel este nevazut.

[iustin_dumitru]

În prealabil postat de CristianR

Ce putem face, însă, ca să nu mai oscilăm, să ne bucurăm mereu de prezența lui Hristos, să-L simțim, chiar, în viețile și inimile noastre? Cum să procedăm, cum să ne rugăm, cum să trăim? Recent, nu datorită unei revelații personale, ci unei minunate cărți, am aflat că acest lucru este posibil și chiar la îndemână. Cu condiția, bineînțeles, și a unui efort propriu pentru dobândirea harului – lucru, iarăși, binecunoscut de toți creștinii.

Cred ca Hristos se dezvaluie prin diferite cai, functie de pedagogia Lui , si de specificul fiecaruia.

Daca ar fi o singura cale Hristos nu ar fi spus:
"V-am cantat de jale si nu a-ti plans, v-am cantat din fluier si nu a-ti jucat".

Sunt convins ca cea mentionata de tine este o cale sigura, si anume "rugaciuinea inimii"
pentru ca pomenind in permanenta Numele Sau, indreptandu-ti sufletul permanent catre El, te mentii legat de El.

Piatra de incercare a orcarei credinte este lipirea sufletului de El, si faptele, voia Sa,porunca Sa, care nici ea nu este a Sa ,ci a Tatalui Sau.

Nu vorbele noastre conteaza, nu teoriile,nu revelatiile personale , nici macar necredinta noastra nu e definitiva. Ci patrunderea Lui integrala in tine, prin atentia si nerabdarea cu care tu insuti il cauti.

Cine nu ii intelege Cuvantul nu ii cunoaste fiinta .Cine ii cunoaste Cuvantul dar nu il insoteste in fapta, e iarasi departe de El. Cine nu crede in viata vesnica si in imparatia Sa , iarasi nu L-a cunoscut inca.
Cine nu este Hristos in gandire , nu este nici in suflet.

Cine se roaga, se roaga prin Hristos, asa cum Hristos ne-a lasat primul model de rugaciune fata de Tatal.
Nu exista rugaciune ,daca nu ne-ar fi revelat-o Hristos, doar am fi cel mult la nivelul lui David.

Fiecare sa se tina de calea sa ,cu o singura exceptie , parerea de sine . Acesta e cel mai mare inamic ,care ne departeaza de El.
(A nu se confunda cu cunoasterea sinelui , ci mai degraba cu ideea ca atingerea Lui depinde in primul rand de tine , de credinta ta , de metodele tale , de voia ta,de puterea ta. E gresala care au facut-o evreii prin urmarea exclusiva a Legii.)

Cine Il cauta ,Il va gasi !