Sf. Sfintit Mucenic Haralambie

[patinina34]

Sf. Sfintit Mucenic Haralambie

Sfântul Mucenic Haralambie, Episcopul Magnesiei, împreună cu martirii Porfirie şi Vaptos şi cele Trei Muceniţe au suferit în anul 202.
Sf. Haralambie, Episcopul Magnesiei (Asia Mica) a răspândit cu succes credinţa în Mântuitorul Hristos, călăuzindu-i pe oameni pe calea mântuirii. Vestea despre practicile lui Haralambie a ajuns la urechile ighemonului Lucian şi a comandantului de armată Luchie, care l-au arestat pe sfânt şi l-au adus în faţa judecăţii, unde el şi-a mărturisit credinţa în Hristos, refuzând închinarea la idoli.
În ciuda vârstei înaintate (sfântul avea 113 ani), aceştia l-au supus la torturi inimaginabile. I-au rupt carnea cu cârlige de fier şi l-au jupuit de piele, timp în care sfântul le mulţumea torţionarilor săi, spunând: "Vă mulţumesc, fraţilor, că mi-aţi reînnoit sufletul care doreşte să se unească cu veşnicia!"
Văzând că sfântul rabdă durerile fără să scoată vreun cuvânt rău, doi soldaţi, Porfirie şi Vaptos au crezut în Hristos şi au fost omorâţi prin tăierea capului cu sabia. La fel, alte trei femei care au văzut puterea sfântului de a îndura chinurile, L-au lăudat pe Hristos şi au fost imediat martirizate.
Luchie a turbat de mânie la vederea celor întâmplate şi a apucat el instrumentele de tortură, începând să-l rănească pe sfântul martir, când deodată mâinile i-au căzut ca secerate de sabie, rămânându-i atârnate de corpul sfântului. Apoi guvernatorul l-a scuipat în faţă pe sfânt şi gura i s-a întors la ceafă.
Luchie l-a implorat pe sfânt să-l salveze cu rugăciunile sale şi să se milostivească de el, iar martirul în bunătatea să s-a rugat pentru cei doi şi s-au vindecat pe loc. La vederea acestor minuni, mulţi din cei prezenţi au trecut la creştinism, printre care şi Luchie, care a căzut la picioarele sfântului episcop şi l-a rugat să-l boteze.
Luchie i-a spus despre cele întâmplate împăratului Septimiu Sever (193-211), care se afla atunci în Antiohia (vestul Asiei Mici). Împăratul a ordonat să fie adus Sf. Haralambie la el în Antiohia. Soldaţii i-au legat barba în jurul gâtului şi l-au tras de ea pe drum. Apoi i-au înfipt un piron de fier în trup dar împăratul nu s-a mulţumit şi le-a cerut să-l chinuie şi mai mult, arzându-l încetul cu încetul. Dar Dumnezeu l-a ocrotit pe sfânt şi acesta a rămas nevătămat.
La cererea păgânului împărat, ca să-i dovedească puterea Dumnezeului său, Sf. Haralambie a făcut multe şi mari minuni cu harul lui Dumnezeu, înviind din morţi un tânăr şi izgonind diavolul dintr-un om chinuit de 35 de ani, astfel încât mulţi oameni au crezut în Hristos Mântuitorul. Chiar şi fiica împăratului, Galinia, a trecut la creştinism zdrobind cu mâinile ei pe idoli, de două ori la rând, într-un templu păgân. Împăratul a mai dat ordin să-i zdrobească sfântului gura cu pietre şi să-i ardă barba dar sfântul a întors flăcările asupra chinuitorilor săi.
Plin de răutate drăcească Septimiu Sever împreună cu un eparh numit Crisp au hulit numele lui Dumnezeu, îndrăznind să-L provoace pe Dumnezeu şi să-L cheme să vină pe pământ să-i înfrunte pe ei, cei puternici. Atunci Domnul a dat un cutremur înfricoşător, ridicându-i pe cei doi păgâni în aer şi nu i-a lăsat pe pământ până când Sf. Haralambie nu s-a rugat pentru ei. N-a trecut mult şi după ce şi-a revenit din sperietură, împăratul a dat din nou ordine să-l tortureze pe sfânt.
În cele din urmă, Sf. Haralambie a fost condamnat la tăierea capului cu sabia. În timpul rugăciunii dinainte de moarte, cerurile s-au deschis şi sfântul a văzut pe Mântuitorul şi pe îngerii săi. Sfântul martir i-a cerut lui Dumnezeu să aibă grijă de locul unde vor rămâne moaştele sale, ca acel loc să nu sufere niciodată de foame sau boli, să aibă prosperitate, pace, abundenţă de fructe, roade şi vin, iar sufletele oamenilor din acel loc să fie mântuite. Domnul i-a promis că o să-i îndeplinească dorinţele şi S-a ridicat la cer împreună cu sufletul martirului Haralambie. Din mila Domnului, sfântul a murit înainte de a fi executat. Galinia a îngropat trupul martirului cu multă onoare.
În hagiografia şi iconografia greacă Sfantul Haralambie este reprezentat ca preot, pe când sursele ruseşti îl prezintă ca episcop.
.

[patinina34]

Sf. Sfintit Mucenic Haralambie (2)

Sfântul Mucenic Haralambie, Episcopul Magnesiei, împreună cu martirii Porfirie şi Vaptos şi cele Trei Muceniţe au suferit în anul 202.
Sf. Haralambie, Episcopul Magnesiei (Asia Mica) a răspândit cu succes credinţa în Mântuitorul Hristos, călăuzindu-i pe oameni pe calea mântuirii. Vestea despre practicile lui Haralambie a ajuns la urechile ighemonului Lucian şi a comandantului de armată Luchie, care l-au arestat pe sfânt şi l-au adus în faţa judecăţii, unde el şi-a mărturisit credinţa în Hristos, refuzând închinarea la idoli.
În ciuda vârstei înaintate (sfântul avea 113 ani), aceştia l-au supus la torturi inimaginabile. I-au rupt carnea cu cârlige de fier şi l-au jupuit de piele, timp în care sfântul le mulţumea torţionarilor săi, spunând: "Vă mulţumesc, fraţilor, că mi-aţi reînnoit sufletul care doreşte să se unească cu veşnicia!"
Văzând că sfântul rabdă durerile fără să scoată vreun cuvânt rău, doi soldaţi, Porfirie şi Vaptos au crezut în Hristos şi au fost omorâţi prin tăierea capului cu sabia. La fel, alte trei femei care au văzut puterea sfântului de a îndura chinurile, L-au lăudat pe Hristos şi au fost imediat martirizate.
Luchie a turbat de mânie la vederea celor întâmplate şi a apucat el instrumentele de tortură, începând să-l rănească pe sfântul martir, când deodată mâinile i-au căzut ca secerate de sabie, rămânându-i atârnate de corpul sfântului. Apoi guvernatorul l-a scuipat în faţă pe sfânt şi gura i s-a întors la ceafă.
Luchie l-a implorat pe sfânt să-l salveze cu rugăciunile sale şi să se milostivească de el, iar martirul în bunătatea să s-a rugat pentru cei doi şi s-au vindecat pe loc. La vederea acestor minuni, mulţi din cei prezenţi au trecut la creştinism, printre care şi Luchie, care a căzut la picioarele sfântului episcop şi l-a rugat să-l boteze.
Luchie i-a spus despre cele întâmplate împăratului Septimiu Sever (193-211), care se afla atunci în Antiohia (vestul Asiei Mici). Împăratul a ordonat să fie adus Sf. Haralambie la el în Antiohia. Soldaţii i-au legat barba în jurul gâtului şi l-au tras de ea pe drum. Apoi i-au înfipt un piron de fier în trup dar împăratul nu s-a mulţumit şi le-a cerut să-l chinuie şi mai mult, arzându-l încetul cu încetul. Dar Dumnezeu l-a ocrotit pe sfânt şi acesta a rămas nevătămat.
La cererea păgânului împărat, ca să-i dovedească puterea Dumnezeului său, Sf. Haralambie a făcut multe şi mari minuni cu harul lui Dumnezeu, înviind din morţi un tânăr şi izgonind diavolul dintr-un om chinuit de 35 de ani, astfel încât mulţi oameni au crezut în Hristos Mântuitorul. Chiar şi fiica împăratului, Galinia, a trecut la creştinism zdrobind cu mâinile ei pe idoli, de două ori la rând, într-un templu păgân. Împăratul a mai dat ordin să-i zdrobească sfântului gura cu pietre şi să-i ardă barba dar sfântul a întors flăcările asupra chinuitorilor săi.
Plin de răutate drăcească Septimiu Sever împreună cu un eparh numit Crisp au hulit numele lui Dumnezeu, îndrăznind să-L provoace pe Dumnezeu şi să-L cheme să vină pe pământ să-i înfrunte pe ei, cei puternici. Atunci Domnul a dat un cutremur înfricoşător, ridicându-i pe cei doi păgâni în aer şi nu i-a lăsat pe pământ până când Sf. Haralambie nu s-a rugat pentru ei. N-a trecut mult şi după ce şi-a revenit din sperietură, împăratul a dat din nou ordine să-l tortureze pe sfânt.
În cele din urmă, Sf. Haralambie a fost condamnat la tăierea capului cu sabia. În timpul rugăciunii dinainte de moarte, cerurile s-au deschis şi sfântul a văzut pe Mântuitorul şi pe îngerii săi. Sfântul martir i-a cerut lui Dumnezeu să aibă grijă de locul unde vor rămâne moaştele sale, ca acel loc să nu sufere niciodată de foame sau boli, să aibă prosperitate, pace, abundenţă de fructe, roade şi vin, iar sufletele oamenilor din acel loc să fie mântuite. Domnul i-a promis că o să-i îndeplinească dorinţele şi S-a ridicat la cer împreună cu sufletul martirului Haralambie. Din mila Domnului, sfântul a murit înainte de a fi executat. Galinia a îngropat trupul martirului cu multă onoare.
În hagiografia şi iconografia greacă Sfantul Haralambie este reprezentat ca preot, pe când sursele ruseşti îl prezintă ca episcop.
Sf. Sfintit Mucenic Haralambie Sfântul Mucenic Haralambie, Episcopul Magnesiei, împreună cu martirii Porfirie şi Vaptos şi cele Trei Muceniţe au suferit în anul 202.
Sf. Haralambie, Episcopul Magnesiei (Asia Mica) a răspândit cu succes credinţa în Mântuitorul Hristos, călăuzindu-i pe oameni pe calea mântuirii. Vestea despre practicile lui Haralambie a ajuns la urechile ighemonului Lucian şi a comandantului de armată Luchie, care l-au arestat pe sfânt şi l-au adus în faţa judecăţii, unde el şi-a mărturisit credinţa în Hristos, refuzând închinarea la idoli.
În ciuda vârstei înaintate (sfântul avea 113 ani), aceştia l-au supus la torturi inimaginabile. I-au rupt carnea cu cârlige de fier şi l-au jupuit de piele, timp în care sfântul le mulţumea torţionarilor săi, spunând: "Vă mulţumesc, fraţilor, că mi-aţi reînnoit sufletul care doreşte să se unească cu veşnicia!"
Văzând că sfântul rabdă durerile fără să scoată vreun cuvânt rău, doi soldaţi, Porfirie şi Vaptos au crezut în Hristos şi au fost omorâţi prin tăierea capului cu sabia. La fel, alte trei femei care au văzut puterea sfântului de a îndura chinurile, L-au lăudat pe Hristos şi au fost imediat martirizate.
Luchie a turbat de mânie la vederea celor întâmplate şi a apucat el instrumentele de tortură, începând să-l rănească pe sfântul martir, când deodată mâinile i-au căzut ca secerate de sabie, rămânându-i atârnate de corpul sfântului. Apoi guvernatorul l-a scuipat în faţă pe sfânt şi gura i s-a întors la ceafă.
Luchie l-a implorat pe sfânt să-l salveze cu rugăciunile sale şi să se milostivească de el, iar martirul în bunătatea să s-a rugat pentru cei doi şi s-au vindecat pe loc. La vederea acestor minuni, mulţi din cei prezenţi au trecut la creştinism, printre care şi Luchie, care a căzut la picioarele sfântului episcop şi l-a rugat să-l boteze.
Luchie i-a spus despre cele întâmplate împăratului Septimiu Sever (193-211), care se afla atunci în Antiohia (vestul Asiei Mici). Împăratul a ordonat să fie adus Sf. Haralambie la el în Antiohia. Soldaţii i-au legat barba în jurul gâtului şi l-au tras de ea pe drum. Apoi i-au înfipt un piron de fier în trup dar împăratul nu s-a mulţumit şi le-a cerut să-l chinuie şi mai mult, arzându-l încetul cu încetul. Dar Dumnezeu l-a ocrotit pe sfânt şi acesta a rămas nevătămat.
La cererea păgânului împărat, ca să-i dovedească puterea Dumnezeului său, Sf. Haralambie a făcut multe şi mari minuni cu harul lui Dumnezeu, înviind din morţi un tânăr şi izgonind diavolul dintr-un om chinuit de 35 de ani, astfel încât mulţi oameni au crezut în Hristos Mântuitorul. Chiar şi fiica împăratului, Galinia, a trecut la creştinism zdrobind cu mâinile ei pe idoli, de două ori la rând, într-un templu păgân. Împăratul a mai dat ordin să-i zdrobească sfântului gura cu pietre şi să-i ardă barba dar sfântul a întors flăcările asupra chinuitorilor săi.
Plin de răutate drăcească Septimiu Sever împreună cu un eparh numit Crisp au hulit numele lui Dumnezeu, îndrăznind să-L provoace pe Dumnezeu şi să-L cheme să vină pe pământ să-i înfrunte pe ei, cei puternici. Atunci Domnul a dat un cutremur înfricoşător, ridicându-i pe cei doi păgâni în aer şi nu i-a lăsat pe pământ până când Sf. Haralambie nu s-a rugat pentru ei. N-a trecut mult şi după ce şi-a revenit din sperietură, împăratul a dat din nou ordine să-l tortureze pe sfânt.
În cele din urmă, Sf. Haralambie a fost condamnat la tăierea capului cu sabia. În timpul rugăciunii dinainte de moarte, cerurile s-au deschis şi sfântul a văzut pe Mântuitorul şi pe îngerii săi. Sfântul martir i-a cerut lui Dumnezeu să aibă grijă de locul unde vor rămâne moaştele sale, ca acel loc să nu sufere niciodată de foame sau boli, să aibă prosperitate, pace, abundenţă de fructe, roade şi vin, iar sufletele oamenilor din acel loc să fie mântuite. Domnul i-a promis că o să-i îndeplinească dorinţele şi S-a ridicat la cer împreună cu sufletul martirului Haralambie. Din mila Domnului, sfântul a murit înainte de a fi executat. Galinia a îngropat trupul martirului cu multă onoare.
În hagiografia şi iconografia greacă Sfantul Haralambie este reprezentat ca preot, pe când sursele ruseşti îl prezintă ca episcop.

[patinina34]

sf-Haralambie.jpg



Sfantu Mucenic Haralambie sarbatorit pe Februarie 10

[patinina34]

In data de 10 februarie Biserica ortodoxa il praznuieste pe Sf Haralambie episcopul Magnesiei care a patimit moarte martirica în veacul al III-lea.
La Schitul Darvari din Bucureşti se găseşte o particică din cinstitele sale moaşte care va fi scoasă spre închinarea credincioşilor luni 9 februarie după slujba vecerniei şi litiei.
Marti 10 februarie de dimineaţă începând cu h 8,00, va fi săvărşită slujba acatistului şi Dumnezeiasca Liturghie.
Mai multe detalii despre viaţa şi pătimirea acestui sfânt găsăţi aici :


http://www.schituldarvari.ro/index.p...i_moaste&id=15

[patinina34]

În viaţa Sf. Mc. Haralmbie , prăznuit de Biserica Ortodoxă pe 10 februarie găsim un raspuns interesant la întrebarea care frământă mintea multor creştini : ” De ce se demoniză unii oameni?” adică ce cauze duc la intrarea unui duh necurat în sufletele unor oameni?
În vremea când păgânul împărat Septimius Severus a poruncit prigoană împotriva creştinilor, Sf Mc. Haralambie ajuns în al 113-lea an al vieţuirii pământeşti a fost pus în faţa unui sărman nebun chinuit de un demon de 35 de ani.
Curios să vadă daca zvonurile legate de puterile miraculoase ale bătrânului episcop al Magnesiei sunt adevărate, împăratul şi suita sa aşteptau să vadă ce se întâmplă.
Sf. Haralambie înainte de a scoate demonul din om a voit sa arate tuturor care este cauza pentru care a ajuns să fie posedat de demoni şi l-a întrebat pe demon cum a intrat în om. Atunci demonul a răspuns că în urmă cu 35 de ani, pe cand omul se pregătea să comită un furt asupra unui prieten al său, şi-a plănuit ca mai întâi să-l omoare şi abia apoi să-i fure agoniseala.
În acea clipă demonul a intrat în om şi a început să-l chinuie cu nebunia.
Sf. Haralambie a facut semnul crucii asupra demonizatului şi diavolul a fugit din om. Apoi sfântul le-a spus tuturor să repecte poruncile Dumnezeului celui adevărat pentru ca să nu dea prilej demonilor să pună stăpânire pe sufletele şi viaţa lor!
Şi-a dat obştescul sfârşit rugându-se pentru prigonitori : ” O, Doamne, iartă-le lor păcatele şi varsă Harul Tău peste toţi! “

[patinina34]

ACATISTUL SFANTULUI MARE MUCENIC HARALAMBIE

( 10 februarie )

[SIZE=3]Rugaciunile incepatoare [/SIZE]

[SIZE=3]Condacul 1


Alesule din ceata arhiereilor, mare mucenice Haralambie, dorind a-ti aduce cantari de lauda simtindu-ma nevrednic si cu imputinarea graiului omenesc, tu care porti nume intocmai cu darul dat de la Preaputernicul Dumnezeu, a fi luminator de bucurie, lumineaza-mi cugetul si da putere graiului meu ca intru bucurie sa-ti cant tie : Bucura-te, Sfinte Haralambie, mare mucenice al lui Hristos !


Icosul 1

A cinsti caruntetele tale cele adanci si sfinte, bine este, deoarece intru vechimea varstei si a sfinteniei tale te-ai aratat viteaz rabdator tuturor chinurilor ce ai suferit de la pagani. Tu ai inmultit ceata mucenicilor, tu ai adaugat numarul apostolilor si al propovaduitorilor lui Iisus Hristos; tie dar se cuvine, dupa vrednicie, sa-ti cante toti ortodocsii crestini unele ca acestea :[/SIZE]

Bucura-te, vrednicule si bunule intre arhierei Haralambie;
Bucura-te, cel ce ai sfintit si ai cinstit batranetile;
Bucura-te, podoaba arhiereilor si luminatorul cetatii Magnesiei;
Bucura-te, invatatorul cuvantului lui Dumnezeu spre calea mantuirii;
Bucura-te, povatuitorul cel bun care ai aratat paganilor calea mantuirii;
Bucura-te, stralucitorul cel drept care ai indemnat la credinta duhurile tiranilor;
Bucura-te, mucenice, cel ce ai adus la credinta adevarata pe cei necredinciosi;
Bucura-te, cel ce ai adus la pocainta sufleteasca pe cei pacatosi;
Bucura-te, urmator al apostolilor si al proorociior celor luminati de Duhul Sfant;
Bucura-te, purtatorule de chinuri Haralambie, care ai dat sfaturi bune prin cuvant;
Bucura-te, ca tu ai indepartat ratacirile paganilor;
Bucura-te, ca tu ai luminat nedumerirea credinciosilor;
Bucura-te, Sfinte Haralambie, mare mucenice al lui Hristos !


Condacul 2

Vazand, Sfinte Mucenice Haralambie, ca prin chinurile tale ai dobandit viata cea cereasca si vesnica de la viata cea vremelnica; vazand ca tu ai primit cu bucurie de la Stapanul lumii dreapta credinta sa o imparti la cei ascultatori cuvintelor lui Hristos, s-au indemmat binecredinciosii a-ti aduce tie lauda de multumire si a canta lui Dumnezeu intr-un glas : Aliluia !


Icosul 2

Glasuind popoarele ca tu esti luminat, prin puterea dumnezeiasca, cu lumina cunostintei adevarului, au cunoscut totodata ca si faptele tale cele sufletesti sunt spre mantuirea neamului omenesc; pentru ca ai stat ca un adevarat ostas marturisitor al lui Hristos si propovaduitor al invataturii Sale. De aceea ca pe o piatra neclintita a credintei aratandu-te binecredinciosilor, au venit a-ti canta tie aceste cantari :

Bucura-te, rabdatorule de chinuri ce ai suferit de la pagani;
Bucura-te, mangaietorule, ca prin rabdarea ta ai facut intre ei minuni;
Bucura-te, cel ce te-ai chinuit pentru dragostea lui Hristos;
Bucura-te, cel ce te-ai jertfit in lume ca un adevarat credincios;
Bucura-te, mostenitorul vietii celei vesnice;
Bucura-te, propovaduitorul credintei, bunule mucenice;
Bucura-te, ca prin pedeapsa trupului ai dobandit fericirea raiului;
Bucura-te, ca prin smerenia sufletului ai biruit osanda iadului;
Bucura-te, cel ce ai suferit pe trupul tau piroanele paganilor;
Bucura-te, cel ce prin rabdarea ta ai dobandit pocainta oamenilor;
Bucura-te, cel ce te-ai aratat biruitor vrajmasilor;
Bucura-te, cel ce prin minunile tale ai adus veselie credinciosilor;
Bucura-te, Sfinte Haralambie, mare mucenice al lui Hristos !


Condacul 3

De intelegerea dummezeirii sufletul tau fiind luminat, ca un adevarat viteaz al Mantuitorului Hristos ai stat, pentru ca ai raspuns inchinatorului de idoli Luchian ighemonul, ca tu asculti numai de dreptele si mantuitoarele porunci ale Imparatului Hristos, iar nu de idolii cei fara de suflet care duc poporul la pierzare; pentru aceea binecredinciosii au venit cu indoita umilinta cantind impreuna cu tine lui Dumnezeu : Aliluia !


Icosul 3

Iesind glas de bucurie din gura crestinilor, cand au vazut ca nu ti s-a intamplat nici o durere trupeasea prin despuierea trupului tau, ce ai suferit de la acel tiran, au adeverit totodata ca scaparea si izbavirea ta este venita prin puterea Mantuitorului lumii, pentru ca in numele Sau ai suferit acele pedepse fara vreo vatamare. Pentru aceea binecredinciosii cu umilinta aduc tie aceste cantari :

Bucura-te, cel ce prin puterea dumnezeiasca ai departat durerea trupeasca;
Bucura-te, cel ce ai biruit pe tiranii care au indraznit sa te chinuiasca;
Bucura-te, ca tu ai primit in loc de odihna chinurile celor ce te chinuiau;
Bucura-te, logodnicul tuturor mucenicilor;
Bucura-te, vorbitorule cu ingerii si prieten al apostolilor;
Bucura-te, cel ce ai inaltat crucea credinciosilor;
Bucura-te, cel ce ai luminat cugetul pacatosilor;
Bucura-te, stalpul cel tare pe care s-a sprijinit credinta;
Bucura-te, pomul cel plin de rod prin care s-a dobandit credinta;
Bucura-te, izbavitorule de ciuma si de foamete;
Bucura-te, tamaduitorule de rani si boli;
Bucura-te, Sfinte Haralambie, mare mucenice al lui Hristos !


Condacul 4

Zicand ostasii si toti sluiitorii ighemonului catre mai-marii poporului ca tu ai dorit mai mult necinstea osardiei in loc de cinste, iar carligele cu care ei te chinuiau s-au tocit cu totul si numai au zgariat trupul tau fara a-l fi vatamat cu nimica, toti s-au mirat intre ei de rabdarea chinuirii tale; iar binecredinciosii, slavind pe Dumnezeu pentru facerile Sale de bine, s-au silit a-I canta Lui : Aliluia !


Icosul 4

Aratandu-se mai tiran unul dintre capeteniile paganilor intre ostasii cei ce te chinuiau, dreptule mucenice, si vazand ca nicidecum n-ai capatat vreo vatamare trupeasca din osanda la care erai supus, a indraznit acel tiran cu batjocura a smulge carligele din mana chinuitorilor si pornindu-se iute cu manie a sfasia mai cu putere trupul tau, indata a venit urgia dumnezeiasca asupra lui, caci i s-au taiat mainile de la coate, stand spanzurate de trupul tau, si cazand jos, la pamant, cerea zadarnic ajutor ighemonului. Iar tot poporul graia catre tine unele ca acestea :

Bucura-te, minunea cea adevarata a credinciosilor;
Bucura-te, cel ce ai dat inchinare pacatosilor;
Bucura-te, ingrozitorul semetiei osanditorului;
Bucura-te, cel ce ai potolit gandul rau al vrajmasului;
Bucura-te, ca ai biruit pe cel nelegiuit;
Bucura-te, ca ai smerit pe cel nesocotit;
Bucura-te, bucuria minunilor tale;
Bucura-te, veselia chinurilor tale;
Bucura-te, propovaduitorul adevarului;
Bucura-te, luminatorul cugetului;
Bucura-te, parintele celor smeriti;
Bucura-te, mijlocitorul celor pocaiti;
Bucura-te, Sfinte Haralambie, mare mucenice al lui Hristos !


Condacul 5

Cand a vazut poporul ca ighemonului Luchian i s-a intors gura la ceafa, pentru ca a indraznit a scuipa fata ta cea sfanta, toata cetatea Magnesiei s-a spaimantat de o minune ca aceasta si intr-un glas se ruga tie sa o mantuiesti; iar binecredinciosii cantau lui Dummezeu : Aliluia !


Icosul 5

Laudandu-se numele tau, Haralambie, in toata cetatea Magnesiei si in Asia, pentru ca mai apoi, dupa rugaciunile tale catre Dumnezeu, ai dat tamaduire ighemonului Luchian si tiranului Luciu, care ti-au cerut iertare de gresalele lor, si s-au pocait, indata au alergat multi din popor la credinta cea adevarata si botezandu-se in numele Sfintei Treimi, au grait intr-un glas : " Mare este Dumnezeul milelor si al indurarilor "; pentru aceasta aducem tie aceste cantari :

Bucura-te, cel ce ai adus la credinta pe impotrivitori;
Bucura-te, cel ce ai fost lor tamaduitor;
Bucura-te, minunatule intre sfinti care ai facut pe pagani a se boteza;
Bucura-te, duhovnicescule parinte, care ai adus pe oameni prin botez a se lumina;
Bucura-te, cel ce te-ai invrednicit pe bolnavi a tamadui;
Bucura-te, cel ce te-ai silit pe pacatosi a milui;
Bucura-te, cel ce ai dat schiopilor si ologilor insanatosire;
Bucura-te, cel ce ai vindecat de orbire;
Bucura-te, ca tu pe cei intinati de pacate i-ai curatit;
Bucura-te, ca tu pe diavoli i-ai izgonit;
Bucura-te, ca, prin rugaciunile tale, mortii au inviat;
Bucura-te, ca, prin suferintele tale, darul sfinteniei ai castigat;
Bucura-te, Sfinte Haralambie, mare mucenice al lui Hristos !