Razboiul nevazut cu gandurile

[Florin-Ionut]

Stim ca pacatele poti fi:

- cu gandul
- cu cuvantul
- cu fapta

Mai stim ca primul savarsit este pacatul cu gandul, caci singura posibilitate a diavolilor de a ne influenta spre rau este la nivelul mintii si atat. Altceva nu poate sa faca pierzatorul.

Problema se pune daca stim cum sa luptam impotriva primei miscari a ispitei, care se manifesta mai intai la nivelul cel mai subtil al gandirii. Si cum se poate scapa de eventualele hule care se nasc in minte, hule care pe unii i-au descurajat si pe altii i-au pierdut cu totul.

Astept sfaturi si opinii, pentru a invata impreuna cum sa ne ferim de acest fel de pacate pe care unii nici nu le considera poate pacate si sa intelegem care este diferenta intre ispita mentala si pacatul savarsit gandind cele rele.

[costel]

S-au dat cateva raspunsuri aici:
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...upta+gandurile

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de costel

S-au dat cateva raspunsuri aici:
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...upta+gandurile

Da, acum vad ca exista de fapt mai multe topicuri pe subiectul acesta. Si doar am cautat inainte in titluri dupa "gand" (numai doua rezultate) si apoi dupa "gandu", crezand ca-mi returneaza toate titlurile care contin acest sir de caractere. Trebuia sa caut si dupa "gandurile", dar lenea...

Trebuie sa stim ca exista ganduri inspirate de Dumnezeu si ganduri inspirate de diavol. Prin ultimele, putem fi ispititi. Dobandirea discernamantului este un mare Dar, caci permite nevoitorului sa observe imediat ce fel de gand i-a venit prin minte si sa-l ,,trateze" ca atare. Atunci cand considera ca i-a venit un gand de la satana, apoi sa-i spuna cu multa hotarare: ,,Inapoia mea, satano!"

Cand cineva nu stie sigur ce fel de gand este cel care i-a venit in minte, e bine sa intrebe. Sfantul Antonie facea adesea acest exercitiu de smerenie de a cere altcuiva sa-i clasifice gandurile. Astfel lupta cu mandria care este cel mai mare dusman al mantuirii noastre.

Indiferent daca este un gand de hula, de desfranare, de mandrie, de trufie, de deznadejde etc., tuturor sa le spunem la fel. Asa m-a invatat un duhovnic de incredere.

Este o greseala sa credem ca un asemenea gand este al nostru in intregime. Nu este. Diavolul isi bate joc de noi si in forma aceasta. Apoi s-ar putea sa ne acuze pentru aceste ganduri. Daca simtim o mustrare de cuget exagerata pentru un gand trebuie sa ne amintim cuvintele Mantuitorului descoperite Sfantului Siluan Athonitul: ,,Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui!''

Daca il acceptam, da, atunci gandul cel rau insuflat de diavol poate deveni al nostru. De aceea, e bine sa ne notam si gandurile si sa le rusinam prin spovedanie.

[Florin-Ionut]

Eu stiu ca, o data ce identifici un gand ca fiind rau, sa-l ignori. Nu conversezi cu diavolul, nu-l provoci, nu mentii in continuare acel gand rau, nu filosofezi asupra lui. Pur si simplu iti muti gandul in alta parte sau invoci ajutorul lui Hristos.

Unele ganduri provenite din imaginatie pot deveni hula impotriva lui Dumnezeu sau a Sfintilor Sai. Acestea sunt foarte periculoase pentru ca pot sa deznadajduiasca me unii care nu stiu cum sa le trateze... Solutia este a le trata cu indiferenta, ca si cum nu s-au intamplat; ignorarea lor fara alte meditatii cu legatura la ceea ce incearca ele sa-ti insufle sau sa-ti comunice este arma cea mai buna, impreuna cu rugaciunea imediata.

Aceasta este cea mai scurta lupta impotriva diavolului, uneori dureaza si mai putin de o secunda... Secunda in care te poti alege cu un pacat sau cu o cununa pusa deoparte...

[s_snape]

Hmmm....foarte interesant. Sa nu pacatuiesti nici cu gandul. Dar, chiar crezi ca oamenii sunt capabili sa-si controleze gandurile? Unii nici ce vorbesc nu pot controla, sa nu mai vorbim de ce gandesc. De exemplu vede un tip o fata inmbracata sexy pe strada care-i face cu ochiul...la ce se gandeste oare tip-ul? La prietena credincioasa care-l astepta acasa? Nu prea cred..

[Marius22]

Calea de la ispitire la patima este una foarte scurta. De aceea toti parintii duhovnicesti ne indeamna sa respingem ispita inca din faza denumita momeala sau atac (venirea in minte a raului). Daca respingem momeala chiar din clipa in care apare, am biruit.

Altfel, momelii ii urmeaza insotirea sau convorbirea cu gandul pacatos sau meditarea asupra lui. Aceasta este practic lupta in care mintea biruie sau este biruita.

Urmeaza incuviintarea sau consimtirea, care, odata acceptata, duce la pacat, iar din acesta se naste robia, apoi patima, care duce la deprindere prin obisnuinta cu ea.