un sot...intretinut

[catalina24680]

Eu si Gabi, sotul meu ne-am casatorit acum doi ani cu binecuvantarea duhovnicilor. El a pornit cu o iubire ca un foc, eu putin cam rationala... M-a atras la el faptul incearca sa duca o viata placuta Domnului, ca e un om sensibil, ca ma iubeste si ne-am hotarat sa facem pasul. Cand ne-am cunoscut, era o diferenta mare intre noi in plan financiar-profesional, adica eu imi terminasem facultatea, masterul cu medii mari, ma angajasem intr-o trans-nationala pe un salariu mare care tot crestea in timp. El cam pierde-vara....a facut o facultate la idd, incercase sa faca un master, a renuntat, lucra ceva gen vanzator,desi e un tip inteligent, dar mai chiulea si de acolo...In fine, am trecut peste si m-am gandit ca nu are mediu favorabil unei cresteri profesionale si implicit si financiare si ca inca nu are motivatia care sa-l puna in miscare, sa-l faca responsabil.(am intalnit cazuri de baieti total pe nicaieri care cand au gasit o fata pe care sa o iubeasca si cu care sa-si in temeieze o familie, s-au schimbat la 180grade). M-am gandit ca e importanta baza are suflet bun, il iubeste pe Dumnezeu si Biserica si restul se construiesc in timp. Insa, au trecut doi ani si sotul meu pe care il iubesc e neschimbat! Pe unde a lucrat a lasat numai impresia ca nu se implica destul, ca nu-si da silinta, a incercat sa-si faca o firma pe cont propriu dar a ajuns si ea in faliment tot pentru ca nu s-a ocupat 100%...si nu aduce nici un ban acasa, e intretinut de mine si parintii mei si incepe sa se obisnuiasca si ma doare acest lucru ENORM ! Mi-a promis toate promisiunile posibile : o sa ma schimb, o sa-mi dau silinta,o sa muncesc, nu o sa mai intarzii, nu o sa mai dorm pana la 10, nu voi mai fi lenes, o sa te fac mandra de mine, o sa-mi depasesc conditia, de data asta o sa mearga, etc.... Are 31 de ani, deja mi-am pierdut increderea in vorbele lui, sunt toate la fel, le traieste de fiecare data cand le spune, dar apoi revine la stilul lui de viata cu care era obisnuit....Ce parere aveti, ce e de facut? Bine, nu am trecut toate detaliile vietii noastre aici poate unele isi au importanta lor, dar cred ca lungesc povestea prea mult. Daca ma intrebati : "ce a zis duhovnicul?" va raspund ca nu a zis nimic, sa asteptam,sa vedem, depinde de noi, sa ne rugam.... Dar eu deja imi pierd respectul pentru el , ne certam din ce in ce mai des, pentru faptul ca nu intreprinde nimic, sau daca ii gasesc eu un loc de munca ma face de ras acolo prin neseriozitate, neimplicare. Of ! Cateodata mi-e rusine de mine ca simt rusine fata de el si ma doare pentru ca e sotul meu si il iubesc ! Ce e de facut?

[moshu]

Sincer, nu stiu ce as putea zice sa te ajut...

As spune totusi sa nu deznadajduiesti, caci asta e una din armele diavolului. As spune sa ai mare respect fata de sotul tau, caci Taina Nuntii este probabil cea mai de taina Taina; este una foarte importanta; Dumnezeu v-a legat, deci Lui ar trebui sa ii ceri raspunsuri. Si sa nu uiti ca sunt oameni care nu a fost binecuvantati cu nunta sau cu copii; pe forum o persoana de 30 de ani a deschis un topic pentru asta, pentru ca nu se putea casatori, si cat de dureros e sa nu ai pe cineva pe care sa il iubesti si la care sa te intorci acasa. Deci fi cu luare de minte la casatorie, e un lucru mare.

Pe de alta parte, Gabi pare genul arivistului. E tanarul acela atat de dragut fizic si bun sufleteste incat nu iti vine sa crezi ca nu poate sta locului. Asa mi se pare din ce ai scris, deci pot sa nu am dreptate si sper asta. In cazul asta, cred ca discutiile tale cu el nu ar ajunge nicaieri. Dureros, dar nu iti va baga in seama sfaturile, chiar daca la suprafata se arata interesat de ele. Eventual un barbat daca ar putea sa vb cu el... Tatal, socrul?

Eu cred ca nunta ii face pe oameni o persoana. Odata ce ai inceput sa ai "divergente de opinie" cu el asta inseamna ca incet, incet, te-ai departat de el si te-ai despartit. Acum sunteti 2 persoane. Priveste putin cu luare de-minte, nu gresesti si tu pe undeva?

Te rog sa consideri ceea ce am scris ca fiind o parere personala ce si-a format-o un baietan fara experienta in lucruri din astea. Eu m-am pus in locul tau si doar am spus ce as face, dar sa nu iei lucrurile astea prea tare in serios. Dumnezeu sa va ajute!

[sophia]

Da, cunosc problema.
Acum exista doua aspecte:
1. Era asa si si inainte de casatorie? Spui ca da. Deci tu stiai acest lucru.
Totusi ai acceptat, din iubire. Acum se pune intrebarea daca iubirea ta se bazeaza numai pe reusita lui profesionala, daca numai asta doresti de la el.
Intre voi este o diferenta mare in aceasta privinta, dar in altele?
Daca acesta este singurul lui defect merita sa-l ajuti sa-l depaseasca.
Trebuie sa vezi ce anume il blocheaza, sa vorbesti cu el la modul serios, cu parintii lui.
S-ar putea ca tocmai prapastia dintre voi sa-l descurajeze, sa se simta inferior tie.
Este singur la parinti? Poate ca l-au rasfatat prea mult.
2. S-a agravat situatia dupa casatorie?
Trebuie sa vezi ce se intampla cu el, de la ce se intampla asta.
Si poate ar fi bine sa capete responsabilitati in familie ca sa stie ca trebuie sa lupte: sa nu-l mai ajute parintii, sa va concentrati pe familie si nu pe cariera, sa va dati seama cu vedeti voi amandoi lucrurile: ce-si doreste cu adevarat sa lucreze (poate nu a studiat ceva ce ii placea, sau nu a gasit locul de munca potrivit), vrea un cuib, copii. Sa vezi ce anume isi doreste in viata.
Poate vrei tu prea mult de le el si el nu poate si atunci a abandonat.
Sa faca o consiliere profesionala poate.

[The_Fallen]

Asa sunt unii oameni.
Cand vorbesti cu ei si le spui unde gresesc si ce ar trebui sa faca, se arata de acord, si iti spun sigur, chiar sunt determinati si insufletiti in momentul acela de vorbele tale.Se vizualizeaza facand ce le zici, inteleg perfect de ce acel lucur este util pentru ei.Dar la scurta vreme le scade determinarea, si se reseteaza la starea dinainte.Lipsa deinteres, incapacitatea de a face un lucru mult timp, nerabdare si lene.Nu prea stiu ce poti face in aceasta privinta.

[mihailt]

Pai mai soro acum e criza poate sotul tau incearca sa isi gaseasca de lucru dar nu gaseste.
Mai ai rabdare si fratia ta cateva luni sa treaca criza aceasta.

[moshu]

În prealabil postat de mihailt

Pai mai soro acum e criza poate sotul tau incearca sa isi gaseasca de lucru dar nu gaseste.
Mai ai rabdare si fratia ta cateva luni sa treaca criza aceasta.

ce amuzant e, asa a raspuns de parca ar fi sotul ei undercover!

[The_Fallen]

În prealabil postat de mihailt

Pai mai soro acum e criza poate sotul tau incearca sa isi gaseasca de lucru dar nu gaseste.
Mai ai rabdare si fratia ta cateva luni sa treaca criza aceasta.

A zis clar ca isi/ii gaseste de lucru, dar dand dovada de nepasare, neimplicare si lipsind de la lucru isi pierde slujba.

[cristina2012]

Primul lucru pe care as vrea sa vi-l spun este sa mergeti la un homeopat bun. Si la un psiholog, dar mai important este un homeopat in aceasta situatie.

Acum am sa va ami dau un citat dintr-o carte care mie imi place nespus de mult, Micul Print, o carte gingasa pentru copii, dar cu sfaturi deosebit de bune pentru viata:

Dacă aş ordona unui general să zboare din floare în floare precum un fluture sau să scrie o tragedie sau să se schimbe în pasăre marină şi generalul nu ar executa ordinul primit, cine, dintre noi doi, ar fi de vină?
Dumneavoastră aţi fi, zise micul prinţ hotărît.
Exact. Trebuie să ceri de la fiecare ceea ce poate da, reluă regele. Autoritatea se bazează în primul rînd pe raţiune. Dacă ordoni poporului tău să meargă să se arunce în mare, va face revoluţie. Eu am dreptul să cer ascultare pentru că ordinele mele sunt rezonabile.

Inteleg ca sunteti o femeie activa si realizata si v-ati dori un barbat pe masura, dar pe acesta il aveti... putin probabil ca va va ajunge vreodata pentru ca nu e firea lui asta, dar nici nu-l puteti lasa asa cum e. Daca puteti, ganditi-va la o munca in care sa fie nevoie de oameni molcomi, calmi... sau sa se gandeasca el la ceva ce i-ar face totusi placere, pentru care sa merite (in capul lui) sa se implice. Chiar daca nu e o slujba bine platita, daca il atrage e ceva... el cam e un om bolnav (psihic sau chiar fizic, sunt boli care dau o mare oboseala, lentoare, trebuie vazut).

[Anna]

În prealabil postat de catalina24680

Dar eu deja imi pierd respectul pentru el , ne certam din ce in ce mai des, pentru faptul ca nu intreprinde nimic, sau daca ii gasesc eu un loc de munca ma face de ras acolo prin neseriozitate, neimplicare. Of ! Cateodata mi-e rusine de mine ca simt rusine fata de el si ma doare pentru ca e sotul meu si il iubesc ! Ce e de facut?

Aici e buba. Nu-l mai judeca pentru ca asa n-o sa se schimbe niciodata. Cand vei mai inceta sa ai asteptari de la el, atunci se va schimba. El trebuie sa munceasca dintr-o motivatie interioara, nu de rusine...

[heaven]

În prealabil postat de Anna

Aici e buba. Nu-l mai judeca pentru ca asa n-o sa se schimbe niciodata. Cand vei mai inceta sa ai asteptari de la el, atunci se va schimba. El trebuie sa munceasca dintr-o motivatie interioara, nu de rusine...

Da,sa nu il judece,insa nici sa nu ii zica nici da-te mai incolo,ca se va adanci si mai mult in lene sau nepasare...
Eu cred ca cel mai bine ar fi,daca discutand cu el nu ajunge la nici un rezultat,sa il confrunte atunci cu fapte care sa il constranga oarecum,adica sa inteleaga ca nu mai e de saga si nu poate continua la infinit in acest stil:in afara de mancare,sa nu ii mai ofere nimic dpdv material pana nu va pune mana si el sa faca ceva.
PS:Referitor la rugaciunea catre care v-a indrumat duhovnicul,da,e foarte buna,insa stiti vorba aceea "Dumnezeu iti da,dar in sac nu-ti baga!",deci,daca omul nu vrea sa se schimbe,nu vrea si pace si aici e problema.