Tendinta

[Anna]

Am observat la ortodocsi ca in general, orice fel de placere e "condamnata" intr-un mod mai direct sau mai subtil. Tocmai citeam acum la topicul "iubirea taina sau negot" si mai nou se sustine ca iubirea e doar o fantasma pentru ca simti o anumita "dulceata". Come on...din putinul pe care l-am citit pana si ascetii cu rugaciunea inimii ajungeau la o anumita dulceata daruita de Dumnezeu.
Parerea mea este ca din tendinta asta de a "taia" orice placere, ajungem sa taiem si ce-i bun, deviem. Cel putin mie cred ca asta mi se intampla de multe ori. Si pierdem SIMPLITATEA. Uitati-va la o mama cu un bebelus cum se dragalesc si le pasa lor daca e bine sau nu sau daca dulceata ce o simt e pacat? E natural si simplu. Pana despicam firul in patru trece viata pe langa noi si ne trezim ca n-am daruit mai nimic, de frica sa nu fie prea "dulce". O sa devenim niste stane de piatra, zau asa. Eu cred ca lumea asta duce multa lipsa de dulceata, afectiune si sentiment, sincer. Si noi si mai mult le taiem pe motiv de fantasme. Da, faptele conteaza, dar uneori si vorbele sunt fapte.
Ce tot aveti cu orice placere, pana si placerea de a spune cuiva ca il iubestiTot de la Dumnezeu e si placerea, daca o simti las-o acolo, doar sa nu fie scop in sine, atata tot.
Ufffffffffffff

[hmiron]

Ma astept la o discutie inflacarata.

[eulaura]

nu cred ca ar putea cineva sa spuna ca placerea de a-i spune cuiva ca-l iubesti sau placerea unei mamei de a-si alinta bebelusul sunt condamnabile... probabil se refereau doar la placerile care pot deveni patimi... cum ar fi placerea sexuala, placerea de a uita de tine in prin bautura, etc. eu nu vad nimic rau in ai arata cuiva afectiune, sau in a valorifica micile bucurii ale vietii care nu sunt potrivnice voii Lui Dumnezeu si nu fac rau celor din jur si nici tie insuti.

[melb26]

În prealabil postat de Anna

Uitati-va la o mama cu un bebelus cum se dragalesc si le pasa lor daca e bine sau nu sau daca dulceata ce o simt e pacat? E natural si simplu.

Eu nu cred ca e un pacat, atata timp cat nu cadem in idolatrie fata de tot ceea ce ne este foarte drag.
A avea copii, e una din cele mai mari bucurii ale vietii, pt. unii dintre noi, o adevarata mangaiere pt.parinti, bunici si nu numai.
Nu degeaba Dumnezeu lasa bebelusii atat de fragili, frumosi, dragalasi tocmai ca sa-i iubim, si ei au mare nevoie de dragostea noastra, e un ingredient, care nu trebuie sa lipseasca din cresterea si educarea unui copil.

[cristina2012]

Interesant Anna!

Daca studiati putin alaptarea, veti afla ca in timpul suptului se elibereaza in sange endorfine (realxeaza, produc placere) si oxitocina care face laptele sa curga. Eliberarea de oxitocina da "fiorul laptelui". Adesea la inceputul alaptarii fiorul laptelui este dureros, apoi devine foarte placut. Dar tot oxitocina se elibereaza si in momentul orgasmului!!!! Datorita oxitocinei care circula in organismul lor, femeile care alapteaza pot simti placere sexuala mai mare.
Si daca asta nu ajunge, sa mai amintim ca in timpul suptului mai sunt stimulate si unele terminatii nervoase din mamelon care sunt in legatura cu uterul producand usoare contractii uterine. Si acestea aduc un fel de placere... care se mai aseamana si ele cu placerea sexuala.

Ba si copilul simte o mare palcere cand suge, atat din cauza actului suptului in sine, cat si datorita apropierii de trupul mamei, de sanul cald etc... Daca spre exemplu l-am hrani cu biberonul l-am scapa de o mare parte din placerea asta blestemata (o sticluta tare, o tetina rece, inodor, incolor, insipid. Ba mai mult, daca l-am hrani cu lingurita din prima zi de viata chiar ca l-am lipsi de invatul cu pacatul inca din primele zile de viata... Problema e ca fara placere, dezvoltarea copilului e dezastruoasa...
Si uite asa ajungem la cate si mai cate aberatii...

Off, si cate lucruri nu produc placere... spre exemplu tamaia e halucinogena. Putina tamaie, asa cum avem parte la slujbe produce relaxare, o stare de bine.

Parerea mea este ca refuzul placerii se face pentru o placere si mai mare, anume placerea de a fi alaturi de Dumnezeu. E o mare inselare sa cauti placere in apropierea de Dumnezeu... dar din cand in cand acest proces de apropiere este insotit de placere, de bucurie, etc... In final speram ca ne va coplesi bucuria cand Il vom vedea.

În prealabil postat de cristina2012

Interesant Anna!

Daca studiati putin alaptarea, veti afla ca in timpul suptului se elibereaza in sange endorfine (realxeaza, produc placere) si oxitocina care face laptele sa curga. Eliberarea de oxitocina da "fiorul laptelui". Adesea la inceputul alaptarii fiorul laptelui este dureros, apoi devine foarte placut. Dar tot oxitocina se elibereaza si in momentul orgasmului!!!! Datorita oxitocinei care circula in organismul lor, femeile care alapteaza pot simti placere sexuala mai mare.
Si daca asta nu ajunge, sa mai amintim ca in timpul suptului mai sunt stimulate si unele terminatii nervoase din mamelon care sunt in legatura cu uterul producand usoare contractii uterine. Si acestea aduc un fel de placere... care se mai aseamana si ele cu placerea sexuala.

Ba si copilul simte o mare palcere cand suge, atat din cauza actului suptului in sine, cat si datorita apropierii de trupul mamei, de sanul cald etc... Daca spre exemplu l-am hrani cu biberonul l-am scapa de o mare parte din placerea asta blestemata (o sticluta tare, o tetina rece, inodor, incolor, insipid. Ba mai mult, daca l-am hrani cu lingurita din prima zi de viata chiar ca l-am lipsi de invatul cu pacatul inca din primele zile de viata... Problema e ca fara placere, dezvoltarea copilului e dezastruoasa...
Si uite asa ajungem la cate si mai cate aberatii...

Off, si cate lucruri nu produc placere... spre exemplu tamaia e halucinogena. Putina tamaie, asa cum avem parte la slujbe produce relaxare, o stare de bine.

Parerea mea este ca refuzul placerii se face pentru o placere si mai mare, anume placerea de a fi alaturi de Dumnezeu. E o mare inselare sa cauti placere in apropierea de Dumnezeu... dar din cand in cand acest proces de apropiere este insotit de placere, de bucurie, etc... In final speram ca ne va coplesi bucuria cand Il vom vedea.

Foarte interesante idei pentru un crestin

Placerea in sine nu e pacat si doar dependenta de placere, adica patima.

Ideea cu taierea placerilor este de a-ti putea controla voia. Cand zici nu sa fie nu si da sa fie da, sai iti stii limitele si sa le respecti.

Se face o comparatie gresita cu ascetii care au renuntat la toate "placerile" lumesti pentru cele duhovnicesti.

Exista si "placeri" care au pe fond un sens distructiv, de genul "placerea de a fuma o tigara dupa masa"

[danatisianu]

În prealabil postat de cristina2012

Interesant Anna!

Daca studiati putin alaptarea, veti afla ca in timpul suptului se elibereaza in sange endorfine (realxeaza, produc placere) si oxitocina care face laptele sa curga. Eliberarea de oxitocina da "fiorul laptelui". Adesea la inceputul alaptarii fiorul laptelui este dureros, apoi devine foarte placut. Dar tot oxitocina se elibereaza si in momentul orgasmului!!!! Datorita oxitocinei care circula in organismul lor, femeile care alapteaza pot simti placere sexuala mai mare.
Si daca asta nu ajunge, sa mai amintim ca in timpul suptului mai sunt stimulate si unele terminatii nervoase din mamelon care sunt in legatura cu uterul producand usoare contractii uterine. Si acestea aduc un fel de placere... care se mai aseamana si ele cu placerea sexuala.

Ba si copilul simte o mare palcere cand suge, atat din cauza actului suptului in sine, cat si datorita apropierii de trupul mamei, de sanul cald etc... Daca spre exemplu l-am hrani cu biberonul l-am scapa de o mare parte din placerea asta blestemata (o sticluta tare, o tetina rece, inodor, incolor, insipid. Ba mai mult, daca l-am hrani cu lingurita din prima zi de viata chiar ca l-am lipsi de invatul cu pacatul inca din primele zile de viata... Problema e ca fara placere, dezvoltarea copilului e dezastruoasa...
Si uite asa ajungem la cate si mai cate aberatii...

Off, si cate lucruri nu produc placere... spre exemplu tamaia e halucinogena. Putina tamaie, asa cum avem parte la slujbe produce relaxare, o stare de bine.

Parerea mea este ca refuzul placerii se face pentru o placere si mai mare, anume placerea de a fi alaturi de Dumnezeu. E o mare inselare sa cauti placere in apropierea de Dumnezeu... dar din cand in cand acest proces de apropiere este insotit de placere, de bucurie, etc... In final speram ca ne va coplesi bucuria cand Il vom vedea.

o fi asa cum zici tu, nu zic nu.....dar................e foarte ciudata abordarea ta...dragostea din inima pentru propriul copil nu exista?
nu m-as fi gandit in ruptul capului la astfel de placeri..................
.................................................. .................................................. .............
www.exposhop.ro

[cristina2012]

În prealabil postat de danatisianu

o fi asa cum zici tu, nu zic nu.....dar................e foarte ciudata abordarea ta...dragostea din inima pentru propriul copil nu exista?
nu m-as fi gandit in ruptul capului la astfel de placeri.

Sa fii tu sigura ca nimeni nu-si alapteaza copilul doar de dragul placerii, oricum atunci cand ai un copil, din punct de vedere fizic predomina durerea. Placerea pe care o constientizezi mai tarziu e o placere diafana, o stare placuta. Nu sunt senzatii fizice de aceeasi intensitate ca cele sexuale... poate doar durerile ce insotesc aceeasi perioada. E ca si cu tamaia de la slujba. Nu ne produce halucinatii pentru ca nu e in cantitate mare, ci e placuta si induce o stare de realxare propice rugaciunii. E placuta, familiara, ne bucura prezenta ei, dar lipsa ei nu ne face sa renuntam la rugaciune.
Dragostea din inima pentru propriul copil fireste ca exista. Ea te ajuta sa infrunti primele saptamani de alaptare cand durerile din sani sunt infioratoare, iti dau lacrimile (de durere!) cand copilul incepe sa suga.
In primele zile de la nastere contractiile uterine stimulate de supt sunt foarte dureroase (seamana cu nasterea, sau macar o menstruatie foarte dureroasa), dar aceste contractii, oricat de dureroase ar fi ele, sunt benefice pentru ca ajuta la retractia uterului. Durerile ca si placerile sunt fenomene biologice. Trecem prin ele. Problema este ca in pilda cu cei doi calugari care trebuiau sa treaca impreuna un rau, iar unul dintre ei a trecut raul pe brate o femeie care nu putea trece singura. Celalalt calugar i-a zis seara dupa mult timp: "frate, ai trecut raul cu o femeie pe brate", iar acesta i-a raspuns: "eu am trecut-o raul pe brate si am lasat-o pe mal, dar tu o porti si acum in suflet".

[Fani71]

Da, cristina, sunt intru totul de acord cu tine. Se ajunge la aberatii incredibile cateodata. Religia poate deveni infioratoare in mainile unora.
Din fericire nu ei sunt majoritatea, in randul celor care propovaduiesc - cei putin, sper. In orice caz nu au fost cei care mi-au format mie credinta, slava Domnului.

Placerile nu sunt neaparat o piedica in calea spre Dumnezeu si asceza NU inseamna renuntarea la ele, inseamna trairea lor intr-un mod transparent pentru cel ce ni le-a dat, facandu-ne fiinte hibride, trup-sufet.
Asceza nu inseamna neaparat renuntare (asta este doar o cale), ci si transfigurare.

Din fericire eu am avut parte de bucuriile alaptatului pana cum (la 14 luni) fara durerile de care zici. ;-)

Este adevarat ca simtim o anume dulceata cand alaptam, care are ceva senzual, desi diferit de senzualitatea sexuala.
Numai ca nici placerea sexuala sau senzualitatea in general intre doi omanei care se iubesc cu adevarat nu este ceea ce spun unii care ar vrea sa o inlature ca fiind sursa se patima si incurcand comuniunea cu Dumnezeu. Se aseamana si ea cu bucuria si este in unire cu dragostea din inima.

Topcat, sa stii ca nu suntam noi doua singurele crestine care gandim asa.
Iti recomand cartea lui Cristos Yannaras, Libertatea moralei (nu stiu daca s-a tradus pe romaneste dar exista in engleza). Acolo el explica ce inseamna cu adevarat morala si ascetica ortodoxa.