Grijile zilei si venirea la biserica

[amicul_linistit]

Daca se intimpla sa cresti un copil in credinta si cu frica de Dumnezeu,iar cand ajunge mare se face pagan ,CE-I DE FACUT ? Multumesc!!!!!!!!!!

[maria32]

cand nu mai poti vorbi copilului tau despre Dumnezeu, vorbeste cu Dumnezeu despre copilul tau

[iustin10]

În prealabil postat de maria32

cand nu mai poti vorbi copilului tau despre Dumnezeu, vorbeste cu Dumnezeu despre copilul tau

:) asa e . Dragostea parintelui intoarce pana la urma pe copil,chiar daca trebuie multa rabdare

E greu de anticipat cine si cum se mantuieste. Imi amintesc cum am invatat de la o copila (pe atunci) importanta credintei, a mersului la biserica, a citirii Paraclisului Maicii Domnului... Apoi, la timpul maritisului, si-a gasit un baiat deosebit cu care s-a casatorit, dar... au trecut la nu-stiu-ce secta. Au o situatie materiala frumoasa, se inteleg bine, nu consuma alcool niciodata, ea nu poarta nici un fel de podoabe, dar... nu prea inteleg eu cum e cu mantuirea inafara biesricii ortodoxe...
La fel alte fete care devin musulmance sau trec la alta religie odata cu casatoria...
M-am gandit mult si la tanarul soldat rus devenit sfant printr-o intamplare cu totul ciudata. Eu vad in situatia lui, voia Lui Dumnezeu, nu neaparat taria in credinta, un fel de incapatanare care poate tine de caracter pana la urma... Ce-avea de pierdut bietul Efghenie? El stia oricum ca va fi omorat, iar renuntarea la cruce ar fi fost o umilinta in plus pe care nu si-ar fi iertat-o nici el nici Dumnezeu.

Daca micutul credincios de ieri, devine pagan astazi, la maturitate, dar nu la modul oficial, ci doar asa, prin slabiciuni si tentatii, eu consider ca lupta nu-i pierduta si orice merita incercat. Desi... cred ca de cea mai mare importanta este totusi vointa proprie si atitudinea fata de Dumnezeu. Practic orice este posibil, prin rugaciune si credinta, cerand direct, sau prin mijlocirea sfintilor grabnic ajutatori. Speranta moare ultima. Daca am o tristete, aceea este ca nu pot face mare lucru pentru fratii mei care nu sunt usor de convins sa se apropie de biserica!... Pentru copii, ma rog si incerc sa-i modelez de mici! Restul... Dumnezeu stie ce-o mai fi!

[Carmen FUNIERU]

Pot spune că eu, ca părinte, am dat o educaţie perfectă copilului meu, că am fost un exemplu de urmat pentru el, sau că eu la vârsta lui nu am avut căderi?
Cred că este mai de folos să recunosc în sinea mea că nu am reuşit să fac totul pentru copilul meu, că nu m-am jertfit cu adevărat pentru el. Învinovăţirea proprie şi căinţa atrag mai uşor îndurarea lui Dumnezeu şi întoarcerea celor dragi pe calea cea bună.

[Daniel777]

E posibil ca acel copil sa ia o altfel de traiectorie cand va fi mare,asta depinde si de cat am fost noi suficienti de buni pedagogi.Dar cel mai probabil este ca el sa mearga mai departe pe linia credintei.Trebuie impartasit cat mai des,sa-i fie date sa citeasca cat mai multe carti ortodoxe,sa fie ferit de anturaje rele,si mai ales,noi parintii sa fim un exemplu de crestini autentici.
In orice caz,un copil crescut fara Dumnezeu,cu greu va ajunge mai tarziu in Biserica.

[Iubirea]

În prealabil postat de amicul_linistit

Daca se intimpla sa cresti un copil in credinta si cu frica de Dumnezeu,iar cand ajunge mare se face pagan ,CE-I DE FACUT ? Multumesc!!!!!!!!!!

Dumnezeu a lasat omul liber sa aleaga intre bine si rau...indiferent ca noua celor din jur ne convine sau nu alegerea facuta.
Daca copilul la maturitate alege altceva decat a fost educat in copilarie, inseamna ca educatia a fost facuta gresit...si tot ce n-a putut sa exteriorizeze in copilarie, tot ce n-a avut voie in copilarie va face la maturitate, uneori chiar ostentativ ca razbunare.
Deci totul depinde de cum l-ai educat in religia crestina.
Pr. arsenie Papacioc da un exemplu de lipsa de dreapta judecata: o mama isi iubeste atat de mult copilul incat il strange in brate pana il sufoca si moare. Poate fi invinuita acea mama de crima? Ea nu si-a ucis copilul, doar l-a iubit, l-a strans in brate...

Acelasi lucru il spun si eu parintilor care pretind ca isi cresc copii in biserica si cu dragoste crestina...depinde cum o faceti...mare grija.

Cand copilul e major iar tu ca parinte esti pus in fata faptului implinit, ce e de facut? Sa te pocaiesti tu, sa te spovedesti tu, sa-ti recunosti greselile si exagerarile si sa te rogi, sa ai nadejde la mila Domnului. Fii sigura ca Dumnezeu ii va intinde o mana atunci cand nimeni nu se asteapta, nu atunci cand vrei tu ca mama. Pana la urma in fata mortii si a judecatii vom fi singuri indiferent de varsta la care mergem si indiferent de familia sau educatia pe care am avut-o.