Pacatul

[iustin_dumitru]

Lenea sau acedia este deseori caracterizata prin stare generala de apatie, dar iată ca nu e vorba doar de apatie fizica (nu ma misc pana la magazinul din apropiere) este vorba și despre apatia si lenea spirituală (nu îmi mai spun rugaciunea ca e "prea greu".

Da ,si lucrurile merg chiar mai departe de atat.
La mine lenea de a spune rugaciunea, se asociaza cu o pauza in care exact atunci vreau sa imi ascult vocea innterioara sa stau cu mine putin->Deci iata cum ceva frumos, a fi cu tine, devine pacat daca te abate de la ce trebuie .

O alta ispita e sa mai scriu ceva pe aici , sau in alta parte(ca sa nu se creada ca doar a scrie pe un forum e probema) . Poate o fi bun scrisul, dar e iarasi o ispita de a fi citit, de a te mandri, si si asta abate de la rugaciune.

Apoi mai imbraca forma ca nu inteleg ce scrie in unene parti ale rugaciunii,sau ca nu ma exprima pe mine insumi. Dar nimeni nu ma impiedica sa gandesc, sa caut in carti, sa ma pastrez pe drumul cel bun,al cautarii. E dooar un pretext ca sa gasesc apoi alta ocupatie, sau sa ma ia somnul.

Ba chiar am si lenea de a sta in picioare,sub pretext ca ma doare piciorul, dar acolo am strategia sa ma asez putin jos, in timpul rugaciunii, ca sa ii fac pe plac firii uumane,si macar sa imi pastrez gandul la rugaciune. Si imediat ma inteapa un cuvnt de lauda si ma ridic brusc in picioare . Uneori mai pacalim si noi firea umana,daca ne-o intelegem

[cozia]

Asta cu nevoința prin suferința statului două ore în picioare la Liturghie n -am înțeles-o și nu am găsit-o nici în învățăturile Mântuitorului.

Omul simplu umilit și obidit de lume și de viață poate să se nevoiasca în timpul rugăciunilor liturgice și stând jos, în fund sau în genunchi, efectiv să stea în necazul existenței sale să asculte în pace Liturghia.

Suntem vai de capul nostru cu păcatele noastre și zic ca ar fi de preferat să fim lăsați să ne încovoiem de probleme pe unde putem inclusiv stand jos pe o pernă sau o cârpă, ca de fapt asta sunt, o cârpă de șters pe jos de către bogații și stăpânii acestei lumi.

[iustin_dumitru]

În prealabil postat de cozia

Asta cu nevoința prin suferința statului două ore în picioare la Liturghie n -am înțeles-o și nu am găsit-o nici în învățăturile Mântuitorului.

Omul simplu umilit și obidit de lume și de viață poate să se nevoiasca în timpul rugăciunilor liturgice și stând jos, în fund sau în genunchi, efectiv să stea în necazul existenței sale să asculte în pace Liturghia.

Suntem vai de capul nostru cu păcatele noastre și zic ca ar fi de preferat să fim lăsați să ne încovoiem de probleme pe unde putem inclusiv stand jos pe o pernă sau o cârpă, ca de fapt asta sunt, o cârpă de șters pe jos de către bogații și stăpânii acestei lumi.

:) Tocmai citeam in sf Vasile cel Mare,PSB 12, cap XXVII , explicatia statului in picioare, in contextul invataturilor venite prin Traditie si care nu au fost scrise.

Se explica prin analogia cu stare de trezie din pacat, si de privire catre viiitor.

Dar "binecuvantata" mea lene, tirana mea, ma impiedicaa acu sa caut citatul.

Deci daca el , in anul 300 il primise acst sfat de la apostoli, noi de ce nu am crede?

Noi nu am fost langa Hristooss,dar apostolii au fost, noi nu avem harul sfantului Duh suflat cu limbi de foc la fagaduinta Dmnului, dar ei l-au avut.

Asa ca hai sa credem ca de acoolo provine aceasta invatatura, si nu de la oameni,, si atunci simpla noastra constinta ne va ridica sus in picioare, atunci cand pacatul incearca sa ne doboare