Cuvantul lui Hristos e continuat de Biserica?

[Nietzsche]

Da ce frumos te minți. Ce artă a pătruns în literatura ta. E impecabilă. Mai e puțin și ne zici ca ai fost alături de marele arhitect când a proiectat lumea și tu i-ai atras atenția că nu a observat lumina ortodoxă de după înviere. Nu a văzut scrierile marilor teologi ai secolelor 4 și 5 și 6 și 7 și 8. Că după nu mai contează, dogma e bătută in cuie. Sau dacă e înainte, e tradiție, e deja istoria ce va convine. Orice e în afara acestei biserici e arbitrar. Nu a ținut cont de părerea voastră, însă i-a plăcut ca să moară un om pentru supraviețuirea voastră, indubitabil...și să vă prevină de un alt om, care e antihrist, care face magie ca și primul și totuși nu incalca legile orânduite precum primul, care consideră că e frumos să nesocotească legile fizice orânduite de Tatăl Său. Domne pana la urma era Tatăl său, putea foarte bine să se dea cu un Bugatti pe uliță însă a ales sa meargă pe mare... roșie de altfel, poate i-a plăcut Ferrari!

[cozia]

În prealabil postat de iustin_dumitru

Au fost incercari de explicare a Cuvantului Evanghelic la multi sfinti parinti.

Ba chiar in fata ciumei ereticilor, a aparut si recomandarea ca nimeni sa nu interprezteze de capul sau scriptura , ci doar sa asculte de interpretarile sfintilor parinti.Nimeni nu poate asculta de om, daca nu asculta inainte de Hristos.

Pai asta am si incercat sa lamurim in conversatiile noastre aici sa ascultam de Cuvintele , pildele si mai ales de Poruncile lui Hristos care sunt foarte directe si clare dupa parerea mea din ce am citit care n-au nevoie de interpretari ale intermediarilor umani.

Deasemenea sa nu uitam ca Hristos s-a adresat ucenicilor direct folosind un libaj simplu chiar modest pentru a "nu-i pierde" in prea multe explicatii.

Sa nu uitam ca toti ucenicii Sai cu cateva exceptii( Matei, Ioan, Simon) erau fara educatie, baieti simplii, meseriasi, pescari, alesi pentru puritatea lor si simplitatea gandirii caracteristice celor numiti in Fericiri.

În prealabil postat de iustin_dumitru

Dar fiecare fapta buna din pateric, fiecare fapta de dragoste, a fost ca bucuria revederii cu Hristos.

Caci El zice in marinimia Sa : "Cine crede in Mine , va face si el faptele mele , ba inca va face si fapte mai mari decat Mine"

Ai ales foarte bine acest indemn. Totusi chiar si fiind cu Duhul Sfant in ei Apostoli nu au reusit sa se fereasca de Capcanele vrajmasului care prin slugile lui ordinare i-a prins si din ce stim i-a terminat desi Hristos in Luca 9:27 spune: "Adevărat vă spun că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea, până nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu.

Asta nu sufera interpretare. Eu unul sunt convins din aceste randuri ca unii dintre Apostoli nu au murit, ci prin dezvoltarea darului de nemurire au capatat viata vesnica aici printre noi, schimband in acesti 2000 de ani, precum personajELE din filmul Highlander, neveste, orase, continente, tari, si experimantand cu diverse profesii sau efectiv stand si asteptand "sub radar" a doua venire infricosata a Mantuitorului.
Absolut totul este posibil chiar aici sub nasul nostru!
Pai de ce nu?
Numai pentru ca nu-ti este permis sa gandesti asa?

În prealabil postat de iustin_dumitru

Deci Biserica duce si ea cum poate Cuvantul dumnezeiesc, caci nu il poate explica , nu il poate circumscrie, si nici macar nu il poate reproduce (limbajul omului fiind intortochiat si pretentios)

Cuvantul trebuie sa-l iei simplu precum ar face-o un umil reprezentant al grupului de caractere mentionat in Fericiri. Chiar Hristos spune ca acestia sunt SAREA PAMANTULUI adica cei care prin saracia duhului sunt de o mare valoare duhovniceasca, cu o adevarata indrazneala la Dumnezeu( nu fake) si cu sanse de mantuire inca de pe Pamant.

Paradoxal nu-i asa?
Iar exemplele de genul Sfintei Matrona si altii abunda, care vindeca si acum prin ruga sincera, cu inima zdrobita la moastele lor.

În prealabil postat de iustin_dumitru

Cine se lupta contra carnii, cade rapus de ea.
Cine insa dispretuieste carnea , ca avand privirea fermecata de Stapanul, acela nu isi mai baga in seama neputintele, caci nu mai are timp de ele.

Tocmai ca nu trebuie sa lupti contra carnii ci doar sa o respecti asa cum ea face parte tot din Creatie.
Contra neputintelor , da, trebuie luptata lupta cea mai grea.

Dar si ce castig masiv te asteapta la capatul acestei lupte!

[iustin_dumitru]

În prealabil postat de cozia

Pai asta am si incercat sa lamurim in conversatiile noastre aici sa ascultam de Cuvintele , pildele si mai ales de Poruncile lui Hristos care sunt foarte directe si clare dupa parerea mea din ce am citit care n-au nevoie de interpretari ale intermediarilor umani.

Deasemenea sa nu uitam ca Hristos s-a adresat ucenicilor direct folosind un libaj simplu chiar modest pentru a "nu-i pierde" in prea multe explicatii.

Sa nu uitam ca toti ucenicii Sai cu cateva exceptii( Matei, Ioan, Simon) erau fara educatie, baieti simplii, meseriasi, pescari, alesi pentru puritatea lor si simplitatea gandirii caracteristice celor numiti in Fericiri.

De acord cu tine.
Cu rezerva totusi ca e posibil sa ne inselam putin amandoi, si ca ascultarea de interpretarea Bisericii, cand o ai deja pe a ta, sa iti fie de fapt un ajutor nesperat.

De multe ori citesc Cuvantul Evangheliei si nu ramane nimic in mine (cu exceptia dorintei de aplicare a lui) . Pur si simplu mintea mea nu vine cu nimic adaugat e muta,tabula rasa.
Si in acest caz unele interpretari ar putea fi de folos .

Nu ma refer la Origen aici care in orice vede un inteles ascuns. Dar un Sfantul Ioan Gura de Aur, poate fi de ajutor, daca nu te astepti sa gandeasca exact ce ai gandit si tu.
Ideea e sa nu exagerezi in partea cealalta , sa negi ori ce vine de la tine, in speranta ca ascultarea te va duce la smerenie si adevarul inspirat de sfintii parinti prin ascultare.
Daca insa indeplinesti Cuvantul esti liber sa il interpretezi cu oricare din variante personala sau prin ascultare ," caci pomul dupa rodul sau se cunoaste"

În prealabil postat de cozia

Cuvantul trebuie sa-l iei simplu precum ar face-o un umil reprezentant al grupului de caractere mentionat in Fericiri. Chiar Hristos spune ca acestia sunt SAREA PAMANTULUI adica cei care prin saracia duhului sunt de o mare valoare duhovniceasca, cu o adevarata indrazneala la Dumnezeu

Da ,cuvantul trebuie sa il iei simplu,si eu gandesc la fel.
Pentru ca El este un Adevar general exprimat prin cuvinte simple.

Mai tarziu, oamenii, chiar sfintiti, nu au mai putut avea simplitatea lui Dumnezeu Cuvantul insusi "caci El nu le vorbea ca preotii lor, ci ca Unul care avea putere"

Cuvantul omului vine de jos si incearca sa se inalte catre Dumnezeu.
Cuvantul lui Dumnezeu insa, vorbeste cu putere de la Sine, si nu are nevoie de explicatii, pentru ca omul recunoaste lumina dumnezeirii in El.

Tocmai ca nu trebuie sa lupti contra carnii ci doar sa o respecti asa cum ea face parte tot din Creatie.
Contra neputintelor , da, trebuie luptata lupta cea mai grea.

Trebuie sa lupti fara a face un scop din asta, ci doar din dragoste de comuniunea cu Dumnezeu.
Caci cei necurati nu il pot vedea pe Dumnezeu.

Sfintii in pustie nu numarau zilele cat stateau nemancati , ci pur si simplu se indeletniceau la inceput cu cautarea infocata a lui Dumnezeu prin chinuirea trupului, iar apoi erau prea preocupati de contemplarea si vorbirea cu Dumnezeu ca sa mai manance.

Deci tot ideea era aceea care invingea carnea.
Vointa singura nu poate, daca nu e acompaniata de ideea prezentei lui Hirstos langa tine,care tine loc de orice alta nevoie,fiind fericirea suprema.

[cozia]

În prealabil postat de iustin_dumitru

De multe ori citesc Cuvantul Evangheliei si nu ramane nimic in mine (cu exceptia dorintei de aplicare a lui) .

Asa este. La inceput ai impresia ca nu ramane nimic dar cand explorezi viata si inevitabil te lovesti de greutati tot ce ai citit revine cu putere in minte. La mine asa a fost mereu.

În prealabil postat de iustin_dumitru

Trebuie sa lupti fara a face un scop din asta, ci doar din dragoste de comuniunea cu Dumnezeu.
Caci cei necurati nu il pot vedea pe Dumnezeu.
.

A deveni un luptator nu este un scop ci o necesitate in drumul spre induhovnicire, parerea mea. Priveste cati sfinti sunt reprezentati pe peretii bisericii cu sabii si scuturi.

[iustin_dumitru]

În prealabil postat de cozia

A deveni un luptator nu este un scop ci o necesitate in drumul spre induhovnicire, parerea mea. Priveste cati sfinti sunt reprezentati pe peretii bisericii cu sabii si scuturi.

Chiar acum, ca spunem acelasi lucru ,totusi fiecare din noi tine sa mai precizeze ceva.

Pentru ca pentru fiecare funtioneaza intr-un anumit fel , si de aceea isi sustine ideea, pentru ca pentru el e vitala.

Tie de exemplu constiinta ca trebuie sa te chinui, sa te lupti cu pacatele, si slabiciunile, si nedreptatile , iti este un indemn pozitiv si mobilizator, si te tine in priza.

Eu,fara a contrazioce partea de chinuiala,caci stiu ca 'ingusta e poarta si stramta e calea ce duce la viata" , stiindu-ma slab si neputincios, nu vin inaintea mea cu pretentii de lupta mai ales in chestiuni fizice sau care tin de hard-ul constiintei.

Ci imi zic doar atat , sa nu pacatuiesc ceea ce si eu sunt de acord ca e pacat. Adica incerc sa cad la o intelegere cu mine : fereste-te de pacat, de a face rau altuia, de a iti necinsti trupul. Nu cer mai mult, pentru ca apoi intervine deznadejdea si pierd totul. Ci doar ceea ce si constiinta mea accepta ca e intolerabil si de nesuferit, si anume sa fii impotriva Cuvantul Domnului.

Dar ce nu am inteles inca, nu pun presiune pe mine, desi admir pe cei care pot face mai mult ca mine.

De aceea nu prea simt eu chinul, pentru ca incerc sa nu imi depasesc masura.

Dar incerc sa compensez asta cu ravna pentru porunca lui Hristos: sa nu judeci pe aproapele, sa fii smerit, sa suferi neplacerile de la aproapele, sa te porti frumos cu dusmanul tau.

Caci potrivit intelepciunii Bisericii prima porunca este mantuirea personala, si aceasta e un lucru intelept,nu egoist.

[iustin_dumitru]

Am inteles oarecum de ce generatiile care au urmat dupa Hristos nu s-au repezit pe Cuvantul Sau (impreuna cu minunile Sale) spre a le interpreta ,dezbate etc , care mi se pare cel mai important eveniment in istoria umanitatii, si Biserica a abordat cumva subiecte diferite.

Caci crearea Bisericii , limbajul sau, preocuparile sale , nu poate fi pus cu semnul egal fata de limbajul si viata vazuta,pamanteasca a lui Hristos. E altceva. Nu seamana asa cujm nu seamana soarele cu lumanarea

In lumea de azi ,in care Scriptura a devenit mai importanta decat Biserica , e mai greu de inteles, de ce Biserica primara nu dadea aceiasi importanta explicita Scripturii.

Si raspunsul e simplu,valabil si azi: ca nu mai ai ce zice, nu mai ai ce adauga, ca pur si simplu mintea ,sufletul , experienta si toata fiinta noastra recunoaste ca aceea persoana Iisus dupa nume, Hristos dupa fapte, a fost nu doar vocea lui Dumnezeu insusi ,ci chiar El, ca vorbele nu puteau veni de la om, si nici macar nu putea fi transmisa de vreun om.

El insusi a venit si ne a vorbit

De aceea sfintii parinti au rezumat concluzia intregii persoane a lui Iisus Hristos , a cuvintelor si vietii lui pamantesti si mai mult decat pamantesti ,intr-un singur cuvant : A fost chiar Dumnezeu.

De aceea ei se lupta ulterior atat de puiternic , cu ereziile diferite, dintre care cea mai puternica a fost arianismul , formuleaza apoi Crezul, din acest unic scop, de a apara ideea ca Acela a fost Dumnezeu ,desi vorbea si avea trup de om .

Caci daca a fost Dumnezeu, atunci este in continuare Dumnezeu, si ce alta legatura mai puternica a noastra cu Dumnezeirea vreti, decat ca noi oameni, fragili si indoielnici, sa avem un repreznetant in chiar Dumnezeu insusi, adica sa avem un Dumnezeu Om , Iisus Hristos.

Aceasta ne scuteste de a analiza atat Cuvantul si a ne centra doar pe el , caci avem acest shortcut : Dumnezeu ne a vorbit direct.

De aceea sfintii parinti s-au si putut focusa pe alte subiecte, continuatoare, cum ar fi la apostolul Pavel, moartea fata de pacat , pentru a invia alaturi de Hristos.

De aceea si Tainele sunt simple : iti trebuie doar un vas cu apa pentru a intra in randul credinciosilor, si o bucatica de paine cu vin ,pentru a te uni deplin cu Dumnezeu , si a face cunostinta cu cel mai pretios bun daruit vreodata oamenilor de catre El : harul Duhului Sfant.

Caci Duhul Sfant vine doar de la El , caci este al Lui, dar uite ca se incapataneaza sa nu vina daca nu faci aceste minuscule cerinte materiale , care ascund de fapt un pas interior imens , si anume scufundarea in apa ca in moarte pentru a renaste cu Hristos, si gustarea Lui ca si Trup, pentru a te uni cu El .


Un singur exemplu intre diferenta dintre abordarea umana si cea dumnezeiasca:
Sa zicem ca discutam daca preotul si doar el poate ierta pacatele,prin taina marturisirii . Ne reunim , argumentam, vorbim si in contradictoriu, apar si protestantii cu a lor doctrina ca toti suntem preot, si catolicii cu a lor doctrina juridica a datoriei si rascumpararii si tot felul.

Dar Dumnezeu cum procedeaza? Cu totul altfel. El zice asa : "Ce este mai lesne a zice : iertate iti sunt pacatele , sau ridica-te, ia-ti patul tau si umbla ?"

Ne permitem noi asta ca oameni sa zicem ? Nu. Pentru ca noi nu avem, putere, noi doar dam cu vorba.

Dar puterea dumenzeiasca poate totul ,inclusiv iertarea pacatelor, inclusiv minunile in ajutorul nostru.

Si ce ne mai ramane de facut? Nimic. Decat sa lasam putin mandria mai jos si sa zicem ca si multimea participanta de atunci :" Niciodata nu s-a mai vazut asa ceva in Israel"

Ar mai fi doar cei care ar zice ca poate nu a fost adevarat, dar asta cu alta ocazie ....