Femeia daca este murdara sa nu intre in biserica?

[moro.d]

mai de folos ii este femeii sa stea acasa in perioada respectiva, decat sa calce pragul bisericii din inconstienta.
caci va vedea Dumnezeu respectul femeii fata de cele sfinte si o va rasplati ca atare.

nu este absolut obligatoriu sa te rogi sarbatoare de sarbatoare in biserica, sa saruti o icoana sau sfintele moaste.. sau altele asemenea nu-s absolut obligatorii pt mantuire.
e un sfant care odata, la o slujba, i-a vazut pe oameni intr-un mod ciudat: pe unii fara capte, iar altora nu le-a vazut decat capetele.
cand s-a rugat lui Dumnezeu sa-i descopere aceasta taina, a aflat ca cei cu trup, dar fara cap, erau in biserica fizic, dar cu gandul in alta parte, iar cei carora nu li se vedea decat capul, desi fizic nu erau acolo, sufletul si gandul le erau acolo, la slujba, la Dumnezeu.

oriunde te-ai ruga, te vede Dumnezeu.
bineinteles, asta nu inseamna sa nu ne ducem deloc la biserica, dar cand suntem opriti, suntem opriti si supunandu-ne fara cartire, dam dovada de adevarata smerenie.

a trece peste anumite legi doar pt ca noi, personal, nu le intelegem, este dovada mandriei fara doar si poate.
[SIZE=1]".... pfff... daca eu nu inteleg, atunci am voie... ma dezleg singur sa fac asta..." [/SIZE]

[EugeniaG]

referitor numai si numai la intrebarea subiect a topicului: NIMENI nu numeste femeia ca fiind murdara, dupa ce s-au facut atatea si atatea postari se pare ca clementia nu si-a gasit inca raspunsul care sa o multumeasca, draga clementia te sfatuiesc din tot sufletul sa faci ce iti spune sufletul si daca vrei noroc in aceasta viata pentru tine si cei dragi roaga-te cu sufletul sa-ti spuna ce este bine si ce nu, este numai alegearea ta clementia...si pentru ca vrei "si o alta opinie" ....am sa-ti spun ca am vorbit cu duhovnicul meu si depre acest amanunt , eu fiind de rit vechi si pot sa-ti spun ca a ramas efectiv " perplex" cand i-am zis ca am prietene care nu stiu ce sa faca si uneori chiar ma roaga sa intru si eu si le zic nu si nu si mi-a zis ca NT CATEGORIC NU APROBA ACEST FAPT si ca nu citim noi bine ... concluziile sunt ale tale clementia ... si lasa la o parte chestia cu egalitatea intre sexe ca chiar nu isi are locul cand e vorba de Cuvantul Domnului...gandeste-te cu sufletul.


daca gasesc acel articol depre mirosurile pe care le emana femeia , despre ovulatie , sa ma ierte Dumnezeu , despre femeie fiind ispita pentru barbat, uneori pentru claugari sau preoti il postez aici , poate te va ajuta si acel articol , dar tu trebuie sa faci numai ce iti spune sufletul ...noi doar iti dam sfaturi din experientele noastre sau din ce ne invata pe noi preotii care slujesc in Biserica pentru noi in numele Domnului.

[floare]

În prealabil postat de georgeval

Femeia pacatoasa si femeia care avea scurgere s-au atins de Mantuitorul si n-au ars.
Nu inteleg de ce Biserica s-ar intina prin prezenta noastra a pacatosilor, cand de fapt ea este o scaldatoare Vitezda-unde ne afundam pentru a primi iertare si curatire.

Dragii mei, parintele Argatu in cartile sale spunea ca in perioada de menstruatie si inca 8 zile dupa, femeia nu are voie sa intre in biserica.Totusi, preotul poate da dezlegare, in cazuri extreme, stiu eu un caz in care murea copilul daca mama nu se ducea la preot sa ii faca rugaciuni

[windorin]

Crestinismul nu propovaduieste nimic fara a intemeia frumos si simplu, in Adevar.

Inca nu s-a dat nici o marturie de intemeiere a practicarii acestui comportament, de a nu intra in Biserica sau a nu face anumite lucruri in acea perioada. S-a adus doar ceva din Vechiul Testament, care ma face sa gandesc faptul ca trecem cu vederea Legea Noua, a Duhului si a Inimii, in favoarea celei a Literei si a Talionului.

Femeia nu este mai putin vrednica decat barbatul, si nu de putine ori chiar mult mai vrednica si cu inima mai cuprinzatoare de Dumnezeu. Este trista incercarea de a argumenta fara argumente aceste lucruri, iar folosirea cuvantului "necurata" mi se pare cel mai nenorocit lucru, atata timp cat barbatul este de o spurcaciune, nu de putine ori, socanta.

Sincer, inca astept o marturie a Adevarului, privind aceasta atitudine, a vederii ca "necurata" a femeii, in acea perioada, imposibil de evitat, chiar si in urma dobandirii sfinteniei. Dar intemeierea sa nu inceapa cu "asa e bine" sau "asa trebuie", ca nu suntem lipsiti de minte, repetand mecanic ceea ce nu intelegem. Daca majoritatea dintre noi nu inteleg, macar unul, care-L simte pe Dumnezeu in mod real, sa ne ajute sa intelegem.

Astept marturii ale Sfintilor Parinti (cat mai recenti sau contemporani) privind aceasta problema, si nu a celor de acum aproape 2000 de ani. Multumesc mult. Voi cauta si eu, desi nu prea am dat de aceasta problema.

[peps]

Si eu l-am intrebat pe parintele duhovnic, app de "spurcaciunea" femeii la menstruatie si de interzicerea intrarii in Biserica/atingerii de cele sfinte in aceasta perioada.
Mi-a spus ca e un lucru nelalocul lui sa ne gandim ca noi, femeile, suntem spurcate, si ca interzicerea intrarii in Sfanta Biserica se punea in practica cu multi, foarte multi ani in urma, cand nu existau mijoace sigure de protejare, cand poate abia se purta lenjerie intima, cu atat mai putin absorbante de orice fel...si se putea intampla ca sangele sa picure in Sfanta Biserica. Si atunci, mai bine ii era femeii sa evite sa intre, decat sa se intample asa ceva.
Mi se pare o explicatie macar de bun simt, daca nu de logica.
Eu am primit dezlegare de la duhovnic, cand s-a sfintit Biserica noastra, sa intru in Sfantul Altar, chiar daca eram in perioada delicata a lunii. Pt. ca era un eveniment unic in viata Bisericii (si a mea), parintele nu a considerat ca as putea intina cu ceva Sfantul Altar.
Oricum, si mie mi se pare ca sunt atatea alte lucruri care ar trebui sa ne framante.
Si cred ca cel mai bine este pt. fiecare sa-si intrebe duhovnicul, deoarece, dupa cum anumiti duhovnici impartasesc femeia care a facut avort, doar la in ceasul mortii, asa sunt unii parinti care impartasesc dupa cativa ani, sau chiar luni, depinzand de pocainta facuta de femeie.
Slava lui Dumnezeu!

[peps]

"Canonul 1 al Sf. Atanasie cel Mare (+373)

„Toate făpturile lui Dumnezeu sunt bune şi curate; fiindcă Cuvântul lui Dumnezeu n-a făcut nimic netrebnic şi necurat; că după cum zice Apostolul, „ai lui Hristos bună mireasmă suntem între cei ce se mântuiesc" (II Corinteni 2,15). Dar fiindcă săgeţile diavolului sunt diferite şi de multe feluri, şi pe cei mai curaţi la minte se nevoieşte a-i tulbura, şi opreşte pe fraţi de la străduinţele obişnuite, semănând pe ascuns în ei gânduri necurate şi spurcate, vino, ca pe scurt să alungăm amăgirile diavolului, prin harul Mântuitorului nostru şi să întărim mintea celor mai simpli. "Toate sunt curate celor curaţi, iar celor necuraţi şi conştiinţa şi toate le sunt spurcate" (Tit 1, 15).


Dar mă minunez de vicleşugul diavolului, căci fiind el stricăciune şi pieire, stârneşte gânduri la aparenţă curate; iar ceea ce se face este mai curând cursă ori ispitire, căci precum am zis mai înainte, pentru ca să reţină pe cei străduitori de la zelul obişnuit şi mântuitor şi pentru ca să se pară că a învins în această privinţă, întrebuinţează astfel de momeli, care nu aduc nici un folos pentru viaţă, ci provoacă întrebări şi flecării, care trebuiesc înlăturate. Căci, spune-mi mie, iubite şi prea cucernice, ce păcat, sau necurăţie, are o scurgere firească. Aceasta ar fi tot aşa ca şi cum cineva ar voi să aducă învinuire pentru secreţia ce se elimină prin nări, şi pentru scuipatul ce se elimină prin gură; dar avem să spunem încă mai multe şi despre curgerile din pântece, care sunt necesare celui viu pentru viaţă.


Şi apoi dacă credem că omul este făptura mâinilor lui Dumnezeu, după dumnezeieştile Scripturi, cum se putea face din puterea curată un lucru spurcat! "Dacă suntem neam al lui Dumnezeu, după Faptele dumnezeieşti ale Apostolilor (17, 28-29), apoi nimic necurat nu avem în noi"; fiindcă numai atunci ne spurcăm, când făptuim păcatul cel prea puturos. Iar când se întâmplă vreo scurgere firească involuntară, atunci necesitatea firei, precum am spus, pe lângă celelalte o suferim şi pe aceasta. Însă fiindcă cei ce vreau să grăiască împotriva celor ce se numesc drepte, sau mai bine zis, celor făcute de Dumnezeu, se referă şi la cuvântul evanghelic, după care "nu cele ce intră spurcă pe om, ci cele care ies", trebuie să se mustre şi această nesocotinţă a lor, că nu o voi numi întrebare. Fiindcă înainte de toate, nefiind întăriţi, în neştiinţa lor, vatămă Scripturile. Iar cuvântul divin este aşa: Fiindcă iarăşi unii au asemenea îndoială asupra mâncărilor, însuşi Domnul, dezlegând neştiinţa lor, adică dând în vileag eroarea lor zice că: „Nu cele ce intră spurcă pe om, ci cele ce ies; apoi adaugă: şi de unde ies? şi răspunde: din inimă; căci se ştie că acolo sunt visteriile rele ale gândurilor spurcate şi ale celorlalte păcate. Iar Apostolul învăţând mai pe scurt despre aceasta zice: "Mâncarea nu ne va pune pe noi înaintea lui Dumnezeu" (1 Corinteni 8, 18). Şi de ar zice cineva acum desluşit că scurgerea firească nu ne va duce spre păcat; se poate că şi doctorii, ca măcar de la cei din afară să se ruşineze, în privinţa aceasta vor răspunde că celui ce trăieşte i s-au dat oarecari ieşiri indispensabile spre a elimina prisosinţa scurgerilor care hrănesc fiecare mădular din noi, precum cele de prisos ale capului sunt perii, şi mucoasele cele ce se elimină din cap, şi ale pântecelui ce se leapădă; deci cele de prisos ale canalelor de sămânţă este aceea. Aşadar, ce fel de păcat este în faţa lui Dumnezeu, o bătrânule prea iubitor de Dumnezeu, când însuşi Stăpânul cel ce a plăsmuit vietatea a voit şi a făcut aceste mădulare, ca să aibă acest fel de ieşiri?..."

[peps]

-Este femeia necurată în acea perioadă?

Maica Siluana Vlad:
"Trupeşte, este, dacă nu se spală. Şi, să mă iertaţi, este şi în afara acestei perioade dacă se murdăreşte efectiv cu farduri sau parfumuri agresive. Duhovniceşte, este numai dacă este nespovedită sau muncită de gânduri şi duhuri rele. Ritualic, este în funcţie de regulile prevăzute în cărţile de cult, reguli pe care adevăraţii Păstori şi Duhovnicii noştri nu le-au aplicat niciodată "orbeşte", ci le-au folosit, aşa cum au şi fost lăsate de Duhul Sfânt, ca nişte repere ajutătoare pe Cale, cu rolul de a conduce voia răzvrătită a omului spre ascultarea iubitoare de Dumnezeu.

În ce priveşte felul în care am rezolvat noi, la mânăstire, problema, te asigur că nu stăm la uşă ca să anchetăm credincioasele care intră şi nici nu riscăm să mă pomenesc într-o zi singură la Sfânta Liturghie (numai eu sunt bătrână)!"

[SIZE=3]"Femeia are voie să intre în biserică chiar şi în perioada aceasta, iar dacă se simte nedemnă sau necurată poate apela la duhovnic să-i dea dezlegare să intre sau să nu intre. Să nu mai facem de capul nostru. Să nu facem dogme din gura satului sau din zvonul băbesc…,,Ideea necurăţiei femeii în perioada ciclului menstrual este una ce ţine de tradiţia iudaică şi de Vechiul Testament. Nicăieri în Noul Testament nu se spune că femeia este oprită de la a intra în biserică în perioada ciclului…" a spus ÎPS NIFON al Târgoviştei, ierarh care s-a pronunţat ferm în favoarea primirii femeii la Liturghie.[/SIZE]
[SIZE=3][/SIZE]

[SIZE=3]Tradiţia bisericii ortodoxe are la bază învăţătura sfinţilor părinţi bisericeşti care s-au expus diferite asupra participării femeii la slujbele bisericii când are ciclul menstrual. Astfel, Sf. Dionisie al Alexandriei scrie[/SIZE][SIZE=3]:[/SIZE]
[SIZE=3]Iar în privinţa femeilor, care au curăţirea lunară, dacă se cuvine, aflându-se ele aşa, să intre în casa lui Dumnezeu, socotesc că şi a întreba este de prisos; deoarece cred că nici ele fiind credincioase şi cucernice n-ar îndrăzni aflându-se aşa, sau să se apropie de masa cea sfântă, sau să se atingă de Trupul şi de Sângele lui Hristos; căci nici ceea ce avea curgerea sângelui de 12 ani, nu s-a atins de El spre vindecare, ci numai de poalele Lui; dar este lucru neprihănit a se ruga, oricum ar fi cineva, şi a-şi aduce aminte de Stăpânul, oricum s-ar afla, şi a se ruga spre a dobândi ajutor; iar cel ce nu este cu totul curat şi cu sufletul şi cu trupul, se va opri de a se apropia de cele sfinte, şi de Sfintele Sfinţilor. (Canonul 2 al Sf. Dionisie al Alexandriei (+264)[/SIZE]
[SIZE=3][/SIZE]
[SIZE=3]Sf. Ioan Postitorul scrie[/SIZE][SIZE=3] în canonul 28 astfel:[/SIZE]
[SIZE=3]Femeile cele cu scurgeri de sânge obişnuite lor, să nu se atingă de cele sfinte până în a şaptea zi, dispune canonul 2 al Sf. Dionisie ca şi al 7-lea al lui Timotei. Acestea porunceşte pe legea veche, ba nici să se împreuneze cu bărbaţii, care să se întâmple ca din acestea să se nască slabi, bolnavi cei zămisliţi atunci. De aceea şi dumnezeiescul Moise a ucis pe tatăl copilului celui lepros, deoarece din cauza neînfrânării lui n-a aşteptat curăţirea femeii. Iar ceea ce se va necinsti în timpul necurăţiei sale şi se va atinge de dumnezeieştile taine, poruncesc a fi neîmpărtăşiţi 40 de zile.[/SIZE]

[SIZE=3]Sf. Atanasie cel Mare spune că interdicţa aceasta pentru femei de a intra în biserică la perioada ciclului menstrual este un vicleşug al diavolului:[/SIZE]
[SIZE=3]Toate făpturile lui Dumnezeu sunt bune şi curate; fiindcă Cuvântul lui Dumnezeu n-a făcut nimic netrebnic şi necurat; că după cum zice Apostolul, «ai lui Hristos bună mireasmă suntem între cei ce se mântuiesc» (II Corinteni 2,15). Dar fiindcă săgeţile diavolului sunt diferite şi de multe feluri, şi pe cei mai curaţi la minte se nevoieşte a-i tulbura, şi opreşte pe fraţi de la străduinţele obişnuite, semănând pe ascuns în ei gânduri necurate şi spurcate, vino, ca pe scurt să alungăm amăgirile diavolului, prin harul Mântuitorului nostru şi să întărim mintea celor mai simpli. «Toate sunt curate celor curaţi, iar celor necuraţi şi conştiinţa şi toate le sunt spurcate» (Tit 1, 15). Dar mă minunez de vicleşugul diavolului, căci fiind el stricăciune şi pieire, stârneşte gânduri la aparenţă curate; iar ceea ce se face este mai curând cursă ori ispitire, căci precum am zis mai înainte, pentru ca să reţină pe cei străduitori de la zelul obişnuit şi mântuitor şi pentru ca să se pară că a învins în această privinţă, întrebuinţează astfel de momeli, care nu aduc nici un folos pentru viaţă, ci provoacă întrebări şi flecării, care trebuiesc înlăturate. Căci, spune-mi mie, iubite şi prea cucernice, ce păcat, sau necurăţie, are o scurgere firească. Aceasta ar fi tot aşa ca şi cum cineva ar voi să aducă învinuire pentru secreţia ce se elimină prin nări, şi pentru scuipatul ce se elimină prin gură; dar avem să spunem încă mai multe şi despre curgerile din pântece, care sunt necesare celui viu pentru viaţă. Şi apoi dacă credem că omul este făptura mâinilor lui Dumnezeu, după dumnezeieştile Scripturi, cum se putea face din puterea curată un lucru spurcat! «Dacă suntem neam al lui Dumnezeu, după Faptele dumnezeieşti ale Apostolilor (17, 28−29), apoi nimic necurat nu avem în noi»; fiindcă numai atunci ne spurcăm, când făptuim păcatul cel prea puturos. Iar când se întâmplă vreo scurgere firească involuntară, atunci necesitatea firei, precum am spus, pe lângă celelalte o suferim şi pe aceasta. Însă fiindcă cei ce vreau să grăiască împotriva celor ce se numesc drepte, sau mai bine zis, celor făcute de Dumnezeu, se referă şi la cuvântul evanghelic, după care «nu cele ce intră spurcă pe om, ci cele care ies», trebuie să se mustre şi această nesocotinţă a lor, că nu o voi numi întrebare. Fiindcă înainte de toate, nefiind întăriţi, în neştiinţa lor, vatămă Scripturile. «Mâncarea nu ne va pune pe noi înaintea lui Dumnezeu» (1 Corinteni 8, 18). Şi de ar zice cineva acum desluşit că scurgerea firească nu ne va duce spre păcat; se poate că şi doctorii, ca măcar de la cei din afară să se ruşineze, în privinţa aceasta vor răspunde că celui ce trăieşte i s-au dat oarecari ieşiri indispensabile spre a elimina prisosinţa scurgerilor care hrănesc fiecare mădular din noi, precum cele de prisos ale capului sunt perii, şi mucoasele cele ce se elimină din cap, şi ale pântecelui ce se leapădă; deci cele de prisos ale canalelor de sămânţă este aceea. Aşadar, ce fel de păcat este în faţa lui Dumnezeu, o bătrânule prea iubitor de Dumnezeu, când însuşi Stăpânul cel ce a plăsmuit vietatea a voit şi a făcut aceste mădulare, ca să aibă acest fel de ieşiri?… (Canonul 1 al Sf. Atanasie cel Mare (+373)[/SIZE]
[SIZE=3][/SIZE]

Porunca Vechiului Testament despre femei la perioada ciclului
[SIZE=3]În cartea Levitic, Dumnezeu a dar prin Moise următoarea poruncă:[/SIZE]
[SIZE=3]Femeia care va avea o scurgere de sânge timp de mai multe zile, afară de soroacele ei obişnuite, sau a cărei scurgere va ţine mai mult ca de obicei, va fi necurată tot timpul scurgerii ei, ca pe vremea când îi vine sorocul. Orice pat în care se va culca în timpul cât va ţine scurgerea aceasta, va fi ca şi patul din timpul când ea este la scurgerea de la soroc; şi orice lucru pe care va şedea, va fi necurat ca atunci când este ea la scurgerea de la soroc. Oricine se va atinge de ele, va fi necurat; să-şi spele hainele, să se scalde în apă, şi va fi necurat până seara. După ce va fi curăţită de scurgerea ei, să numere şapte zile, şi apoi va fi curată. A opta zi, să ia două turturele sau doi pui de porumbel, şi să-i ducă preotului, la uşa cortului întâlnirii. Preotul să aducă unul ca jertfă de ispăşire, şi altul ca ardere de tot; şi preotul să facă ispăşire pentru ea înaintea Domnului, pentru scurgerea care o făcea necurată. (Levitic 15:25−20)[/SIZE]


[SIZE=3]Parintele Ilie Cleopa spune că în Legea Nouă, nu mai avem poruncile Legii vechi deoarece nici Avraam n-a primit îndreptarea prin împlinirea faptelor poruncite de Lege (tăierea împrejur, sâmbăta, jertfele, mâncărurile curate ş.a.), ci numai prin credinţa în Hristos (Romani 4, 9). «Căci dacă dreptatea vine prin Lege (Legea cea veche) atunci Hristos a murit în zadar» (Galateni 2, 16−21). Legea Veche «...ne-a fost călăuza spre Hristos pentru ca să ne îndreptăm din credinţă. Iar dacă a venit credinţa, nu mai suntem sub călăuză» (Galateni 2, 24−25). Însuşi Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne-a arătat cele menţionate de Sf. Atanasie cel Mare, că necurăţia omului nu vine din afară (de la anumite mâncăruri), ci din lăuntrul lui, din inimă, căci zice: «Nu ceea ce intră în gură spurcă pe om... Nu înţelegeţi ca tot ce intră în gură se duce în pântece şi se aruncă afară? Iar cele ce ies din gură pornesc din inimă şi acelea spurcă pe om. Că din inimă ies: gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, furtişaguri, mărturii mincinoase, hule. Acestea sunt care spurcă pe om...» (Matei, 15, 11, 17−20). Sfinţii Apostoli au urmat învăţăturii Mântuitorului şi în această privinţă. Lovindu-se direct de problema mâncărurilor curate şi necurate, când s-au adunat în Ierusalim la primul Sinod, spre a stabili dacă legea lui Moise este obligatorie şi pentru neamuri (adică pentru oamenii de altă naţionalitate decât evreii), au hotărât că Legea Vechiului Testament este o sarcină nefolositoare, «un jug» prea greu (Fapte 15, 10) şi de aceea nu mai trebuie pusă asupra creştinilor. Pentru aceasta, dintre toate poruncile, aşezămintele, legile, legămintele şi semnele veşnice ale Vechiului Testament, au stabilit ca obligatorii următoarele: 1) ferirea de desfrânare; 2) de cele jertfite idolilor; 3) de mâncarea dobitoacelor sugrumate şi 4) de sânge (Fapte, 15, 20−29). La acest Sinod Apostolic, Sfântul Apostol Petru, care avusese o vedenie în care Dumnezeu îl îndemnase să mănânce din animalele pe care — după Legile Testamentului Vechi — el însuşi le numise «spurcate» (Fapte, 10, 10−16), a luat cuvântul şi a susţinut — încredinţat fiind, în urma vedeniei ce i s-a arătat — că poruncile din Vechiul Testament, între care se aflau si cele privitoare la mâncăruri, nu mai trebuie ţinute în Testamentul cel Nou (Fapte, 15, 7−11)." Sursa Moldova Crestina[/SIZE]

[windorin]

Dumnezeu nimic nu a creat necurat, iar ce este de la Dumnezeu lasat, omul nu poate schimba. Iar neputand schimba, nici vinovat nu se poate face asupra acelui lucru, mai puternic decat vointa si lucrarea sa. Cum dar sa numim necurata firea cea neschimbabila?! Consider ca aceasta respingere a unei parti a firii vine numai din Apus, care a ajuns sa vada gresit trupul si femeia, sau dintr-o pietate bolnava, de tip puritan.

Sfantul Atanasie cel Mare (+373) - Canonul 1

[COLOR=darkred]"Toate fapturile lui Dumnezeu sunt bune si curate, fiindca Cuvantul lui Dumnezeu n-a facut nimic netrebnic si necurat... Dar fiindca sagetile diavolului sunt diferite si de multe feluri, si pe cei mai curati la minte se nevoieste a-i tulbura, si opreste pe frati de la straduintele obisnuite, semanand pe ascuns in ei ganduri necurate si spurcate, vino, ca pe scurt sa alungam amagirile diavolului, prin harul Mantuitorului nostru si sa intarim mintea celor mai simpli. [/COLOR]
[COLOR=darkred][/COLOR]
[COLOR=darkred]"Toate sunt curate celor curati, iar celor necurati si constiinta si toate le sunt spurcate" (Tit 1, 15). Dar ma minunez de viclesugul diavolului, caci fiind el stricaciune si pieire, starneste ganduri la aparenta curate, iar ceea ce se face este mai curand cursa ori ispitire, caci precum am zis mai inainte, pentru ca sa retina pe cei straduitori de la zelul obisnuit si mantuitor si pentru ca sa se para ca a invins in aceasta privinta, intrebuinteaza astfel de momeli, care nu aduc nici un folos pentru viata, ci provoaca intrebari si flecarii, care trebuiesc inlaturate. [/COLOR]
[COLOR=darkred][/COLOR]
[COLOR=darkred]Caci, spune-mi mie, iubite si prea cucernice, ce pacat, sau necuratie, are o scurgere fireasca. Aceasta ar fi tot asa ca si cum cineva ar voi sa aduca invinuire pentru secretia ce se elimina prin nari, si pentru scuipatul ce se elimina prin gura; dar avem sa spunem inca mai multe si despre curgerile din pantece, care sunt necesare celui viu pentru viata. [/COLOR]
[COLOR=darkred][/COLOR]
[COLOR=darkred]Si apoi daca credem ca omul este faptura mainilor lui Dumnezeu, dupa dumnezeiestile Scripturi, cum se putea face din puterea curata un lucru spurcat! "Daca suntem neam al lui Dumnezeu, dupa Faptele dumnezeiesti ale Apostolilor (17, 28−29), apoi nimic necurat nu avem in noi", fiindca numai atunci ne spurcam, cand faptuim pacatul cel prea puturos. Iar cand se intampla vreo scurgere fireasca involuntara, atunci necesitatea firei, precum am spus, pe langa celelalte o suferim si pe aceasta. [/COLOR]
[COLOR=darkred][/COLOR]
[COLOR=darkred]Insa fiindca cei ce vreau sa graiasca impotriva celor ce se numesc drepte, sau mai bine zis, celor facute de Dumnezeu, se refera si la cuvantul evanghelic, dupa care "nu cele ce intra spurca pe om, ci cele care ies", trebuie sa se mustre si aceasta nesocotinta a lor, ca nu o voi numi intrebare. Fiindca inainte de toate, nefiind intariti, in nestiinta lor, vatama Scripturile. Iar cuvantul divin este asa: Fiindca iarasi unii au asemenea indoiala asupra mancarilor, insusi Domnul, dezlegand nestiinta lor, adica dand in vileag eroarea lor zice ca: "Nu cele ce intra spurca pe om, ci cele ce ies", apoi adauga: si de unde ies? si raspunde: din inima; caci se stie ca acolo sunt visteriile rele ale gandurilor spurcate si ale celorlalte pacate. [/COLOR]
[COLOR=darkred][/COLOR]
[COLOR=darkred]Iar Apostolul, invatand mai pe scurt despre aceasta, zice: "Mancarea nu ne va pune pe noi inaintea lui Dumnezeu" (1 Corinteni 8, 18). Si de ar zice cineva acum deslusit ca scurgerea fireasca nu ne va duce spre pacat; se poate ca si doctorii, ca macar de la cei din afara sa se rusineze, in privinta aceasta vor raspunde ca celui ce traieste i s-au dat oarecari iesiri indispensabile spre a elimina prisosinta scurgerilor care hranesc fiecare madular din noi, precum cele de prisos ale capului sunt perii, si mucoasele cele ce se elimina din cap, si ale pantecelui ce se leapada; deci cele de prisos ale canalelor de samanta este aceea. [/COLOR]
[COLOR=darkred][/COLOR]
[COLOR=darkred]Asadar, ce fel de pacat este in fata lui Dumnezeu, o batranule prea iubitor de Dumnezeu, cand insusi Stapanul cel ce a plasmuit vietatea a voit si a facut aceste madulare, ca sa aiba acest fel de iesiri?"[/COLOR]

Minunat cuvant al Sfantului Atanasie cel Mare. Multumesc pentru link, adorcrysti. Am copiat cuvantul sfantului pentru o mai "la indemana" gasire a lui. Sa fie de folos si altora.

Este evident ca Sfintii Parinti au parerile impartite in aceasta privinta. Sa inteleg ca in astfel de cazuri ramane la interpretarea individuala a preotului / credinciosului?