Patima slavei desarte

[Traditie1]

Calea de mijloc înseamna îndreptarea ascezei spre interior, nu spre performante exterioare. Dar mortificarea trebuie sa fie totala, orice îngaduinta fata de sine, cât de mica, e fatala.

Sfântul Maxim si altii spun ca iubirea trupeasca de sine e maica tuturor relelor:
http://www.crestinortodox.ro/articol...timasa-de-sine

[carmina]

Citesc despre patimi-cu durere ma recunosc in multe ipostaze;incerc sa indrept ceva,dar,cu cat caut mai mult,imi dau seama ca,de fapt,"experimentez" o alta patima,sub o alta forma-mai subtila.
Multumesc Domnului,am cunoscut linistea si bucuria inaltatoare ,asezata,a apropierii fata de El-prin rugaciune;golul din suflet pe care l-am simtit atata timp cat m-am atasat de material,a disparut,am constientizat ca Domnul,in nemasurata Lui mila fata de mine,Mi-a intins (a cata oara?) mana Sa pentru a ma readuce Acasa.Poate ca posibilitatea de a-mi vedea propriile greseli si de a-L cauta continuu,este tot darul Lui;nu vreau sa-L pierd si de aceea caut sa nu ma ratacesc.Aceasta este calea de mijloc de care vorbeam.

Eu cred că mulţi suntem pe o cale de mijloc căci atâta timp cât stăm în faţa monitorului ,pe un scaun comod,după o masă îmbelşugată,caloriferul este cald,şi noi suntem înconjuraţi de tot confortul
nu ne putem ridica la nivelul celor care sunt în permanentă comuniune cu Hristos prin asceză continuă,departe de lume şi de toate binefacerile ei.
Dar suntem la mijloc totuşi şi nu, în extrema celor care stau departe de credinţă.Aceasta nu înseamnă că nu suntem asemenea fariseului care deşi credincios nu este plăcut lui Dumnezeu.
Poate nu gândesc corect dar cred că Dumnezeu ne iubeşte pe toţi şi este bucuros dacă ducem o viaţă fără patimi şi facem cele de folos.
Nu putem fi toţi la mănăstire şi nici toţi nebuni pentru Hristos!Viaţa de zi cu zi ne oferă totuşi posibilitatea de a face mucenicie în lume crescându-ne copii şi educându-i,având un copil cu nevoi speciale,un bătrân neputincios,un soţ sau soţie bolnav sau purtând noi înşine o boală grea ,făcând toate acestea cu dragoste şi fără a cârti vom fi cu siguranţă plăcuţi înainte Tatălui Ceresc.

[ioan_si.atat]

În prealabil postat de dorinastoica14

Eu cred că mulţi suntem pe o cale de mijloc căci atâta timp cât stăm în faţa monitorului ,pe un scaun comod,după o masă îmbelşugată,caloriferul este cald,şi noi suntem înconjuraţi de tot confortul
nu ne putem ridica la nivelul celor care sunt în permanentă comuniune cu Hristos prin asceză continuă,departe de lume şi de toate binefacerile ei.

[COLOR=blue]Foarte bine spus. Multi suntem pe calea asta de mijloc pentru ca poate nu am fi capabili sa ducem viata dificila a celor care aleg sa fie in continua legatura cu Dumnezeu, renuntand la toate placerile lumesti si dedicandu-si intregul trai credintei, iubirii, smereniei, nadejdei intru mantuirea sufletelor noastre. Cred insa ca Dumnezeu vede asta si stie ca nu toti vom imbratisa calea comuniunii permanente cu El si a sacrificiului vietii lumesti. Mai cred ca noi, ceilalti, trecem de-a lungul vietii prin diverse patimi sau incercari, si, daca in acele momente grele, vom avea credinta si vom proceda dupa invataturile Lui, Dumnezeu le va vedea si pe acestea si vor cantari si ele la judecata.
Asadar, cred ca trebuie sa fim constienti de calea de mijloc pe care pasim, dar sa nu uitam ca mintea, dar mai ales sufletul nostru, trebuie sa fie indreptat catre Dumnezeu.[/COLOR]

[cristiboss56]

Dragă Dorina , ce spui tu este foarte corect şi adevărat, numai că această cale de mijloc este interpretată de mulţi ca un fel de compromis, un compromis periculos până la urma urmei. Adica , vezi Doamne că trup suntem şi neputincioşi, lesne alunecători spre cele lumeşti . Nu ? Sau , cred in tine Doamne, te iubesc, dar la Biserica merg mai rar , din lipsă de timp sau din cauza preotilor , a popilor cum spun unii. Nu ? Eu nu m-am referit la acea cale de mijloc a mireanului normal , familist convins, cu frică de Dumnezeu, cu păcatele lui ştiute şi neştiute . Calea de mijloc este privită şi imbrăţişată de unii ca un compromis in credinţă. Nu putem fi cu Hristos de la ora 5 la 19 si apoi să luâm o pauza lumească , desfătându-ne şi gustând din fructul oprit ( am dat un ex. ) . Amestecul asta este extrem de nociv, periculos. Sau , azi nu am chef de rugăciune , ci de o muzica "buna" şi un film pe măsură , gândind că recuperez altă dată ! Sau , stiu , sunt convins că fac ceva greşit, dar asta e, om sunt , mă spovedesc şi se iartă. Nu ? Asta e calea de mijloc la care mulţi gândesc ! Credinţa ori e, ori nu e ! Nu putem fi nebuni după Hristos ? Bun , dar atunci ce putem fi până la urma, urmei ? Iubitori de Hristos şi dornici de a ne trăi viaţa , adică calea de mijloc ! Nu prea merge . Deloc , absolut deloc ! ! !

[ioan_si.atat]

În prealabil postat de cristiboss56

...azi nu am chef de rugăciune , ci de o muzica "buna" şi un film pe măsură , gândind că recuperez altă dată ! Sau , stiu , sunt convins că fac ceva greşit, dar asta e, om sunt , mă spovedesc şi se iartă. Nu ? Asta e calea de mijloc la care mulţi gândesc ! Credinţa ori e, ori nu e ! Nu putem fi nebuni după Hristos ? Bun , dar atunci ce putem fi până la urma, urmei ? Iubitori de Hristos şi dornici de a ne trăi viaţa , adică calea de mijloc ! Nu prea merge . Deloc , absolut deloc ! ! !

[COLOR=blue] Cristi, dar sa avem chef de "o muzica buna si un film pe masura", neuitand insa de obisnuita rugaciune nu ar merge? Oare nu asa fac majoritatea oamenilor? Oare nu asta este tot o cale de mijloc? Il iubim pe Dumnezeu, dar trebuie sa ne traim viata.
Calea asta de mijloc mi se pare fireasca. Poate n-am inteles eu ce ai vrut sa spui.[/COLOR]

[cristiboss56]

În prealabil postat de ioan_si.atat

[COLOR=blue] Cristi, dar sa avem chef de "o muzica buna si un film pe masura", neuitand insa de obisnuita rugaciune nu ar merge? Oare nu asa fac majoritatea oamenilor? Oare nu asta este tot o cale de mijloc? Il iubim pe Dumnezeu, dar trebuie sa ne traim viata.
Calea asta de mijloc mi se pare fireasca. Poate n-am inteles eu ce ai vrut sa spui.[/COLOR]

Amestecul este foarte periculos ! Când am spus o muzică bună , am pus ghilimele, iar un film bun , făceam referire la altceva decât cel cu folos. Dar daca asta vrei , a trăi viaţa şi a iubi lumescul şi cele pur materiale şi a merge şi cu Hristos cand şi cum vrem, nu am nimic inpotrivă. Fiecare are libertate de a alege calea . Sunt doar două, de mijloc nu există decât in imaginaţia noastră.

[ioan_si.atat]

În prealabil postat de cristiboss56

Amestecul este foarte periculos ! Când am spus o muzică bună , am pus ghilimele, iar un film bun , făceam referire la altceva decât cel cu folos. Dar daca asta vrei , a trăi viaţa şi a iubi lumescul şi cele pur materiale şi a merge şi cu Hristos cand şi cum vrem, nu am nimic inpotrivă. Fiecare are libertate de a alege calea . Sunt doar două, de mijloc nu există decât in imaginaţia noastră.

[color=blue]Acum am inteles ce ai vrut sa spui. Multumesc de rapsuns.

Doamne-ajuta![/color]

Eu nu cred că Iisus Hristos a venit în lume pentru a face din noi toţi martiri.Scopul credinţei este aplicarea legii lui Dumnezeu şi a stăpâni firea omului care este mereu aplecată spre păcat şi spre rău.Nu toţi oamenii vor deveni sfinţi dar oamenii care sunt trăitori ai credinţei sunt mai buni decât acei care trăiesc după legile acestei lumi.
Adevărul este că suntem căldicei! Cel puţin eu aşa sunt.Am fost asemenea unui rug aprins iar oamenii m-au respuns.Nici societatea nu acepta persoane iesite din cotidian şi de ce să nu recunoaştem nici chiar biserica.Acel care vrea să urmeze calea sfinţeniei în lume devine puţin câte puţin o persoană izolată şi foarte singură.

[cristiboss56]

În prealabil postat de dorinastoica14

Eu nu cred că Iisus Hristos a venit în lume pentru a face din noi toţi martiri.Scopul credinţei este aplicarea legii lui Dumnezeu şi a stăpâni firea omului care este mereu aplecată spre păcat şi spre rău.Nu toţi oamenii vor deveni sfinţi dar oamenii care sunt trăitori ai credinţei sunt mai buni decât acei care trăiesc după legile acestei lumi.
Adevărul este că suntem căldicei! Cel puţin eu aşa sunt.Am fost asemenea unui rug aprins iar oamenii m-au respuns.Nici societatea nu acepta persoane iesite din cotidian şi de ce să nu recunoaştem nici chiar biserica.Acel care vrea să urmeze calea sfinţeniei în lume devine puţin câte puţin o persoană izolată şi foarte singură.

Exact Dorina ! Echilibru , dar nu amestec , inţelegi ce vreau a spune. Spui că cei in credinţă sunt mai buni decât cei ce se conduc numai după legile lumeşti. Aşa este, dar nu amestec , nu comromisului ! Echilibru , asta neânsemnând sfinţenie sau o ieşire din comun , ci o luptă continuă cu patima, cu răul şi cu cele nefolositoare . Pe departe sfinţenia noastră , dar pocăinţa trebuie să fie la ordinea zilei.