Increderea in propria persoana

[coralina]

Doamne ajuta!

Ideea acestui topic o am in minte de ceva vreme insa unele postari citite astazi mi-au reinviat dorinta de-a discuta cu voi chestiunea increderii in propria persoana.
Fratele Saurian a postat urmatoarele:

În prealabil postat de Saurian

Trebuie să te contrazic: sursa tuturor patimilor este mândria. E patimă care e prima care te cuprinde şi de care te scapi cel mai greu iar toată lupta noastră în viaţa asta e împotriva mândriei. De ce ţi-e frică de moarte? Că ai prea mare încredere în sine şi nu te laşi în voia lui Dumnezeu iar încrederea în sine e o fiică a mândriei. Vezi cum am ajuns de la frica de moarte la mândrie? Şi e o diferenţă dintre frica de moarte de care spui tu şi cea a Sfinţilor Părinţi care se referă la frica de judecată. Nu confunda termenii!

Eu incerc sa ma lamuresc cat de mult se pliaza conceptele enumerate in citatul de mai sus (care concepte sunt perfect valabile, nu tagaduiesc acest lucru!) cu stilul de viata pe care il avem, majoritatea dintre noi, in ziua de azi. Va dau un exemplu pentru ca vorba lunga e saracia omului.
Acum cativa ani (studiam limba olandeza pe-atunci) am primit in clasa vizita unei consiliere al carei rol era sa ne-nvete pe noi cum sa ne alcatuim CV-ul, cum sa ne prezentam la interviul de angajare, ce haine sa purtam cand ne ducem la acest interviu, etc. In momentul in care mi-a venit randul, m-a rugat sa dau mana cu ea asa cum as face-o cu un angajator care ma intampina la un interviu; dupa ce-am dat mana cu ea mi-a spus ca senzatia pe care i-a lasat-o strangerea mea de mana a fost cea de "peste mort". Mi-a explicat mai apoi ca o strangere de mana viguroasa denota incredere in fortele proprii; o strangere de mana mai... moale... se traduce prin teama si nesiguranta, ceea ce, desigur, nici un angajator nu vrea sa simta la un candidat!

Societatea in care traim a evoluat de-asa natura ca numai cei puternici ajung sa "insemne" ceva, sa realizeze ceva. Nu poti arata ca esti slab chiar daca asta ti-e firea. Nu poti lasa pe cei din jur sa adulmece mirosul fricii pe care o simti pentru ca te vor ataca cu siguranta (la sensul figurat fireste). Nu mai traim vremuri in care melancolicii, sfiosii, timizii si blanzii sunt apreciati; din contra, colericii, indraznetii si cei cu nelimitata incredere in fortele proprii sunt "fruncea".

Mie mama mi-a spus intotdeauna: "capul plecat sabia nu-l taie". In zilele noastre nu ajungi sa-l pleci de tot ci numai la o simpla inclinare esti decapitat dpdv social.
Incearca sa gasesti un loc de parcare decent fiind rabdator, politicos si blajin din fire... poti sta linistit acasa. La rand la cinema trebuie sa dai din coate, altminteri ramai pe-afara; ca sa-ti faci loc in tramvai la fel, ca sa obtii un job asisderea.
Trebuie sa devenim musai rapace pentru a ne delimita cu precizie patratica in care ne putem manifesta? Cum impacam vorbele din carti, sfaturile Sfintilor Parinti, cuvintele Sfintei Evanghelii cu viata in contemporaneitate? Exista vreo cale prin care practica sa fie la fel de glorioasa precum suna teoria?


Post cu folos tuturor!

[BogdanF2]

Sfintii Parinti recomanda neincrederea totata in propria persoana, si increderea totala doar in Dumnezeu.

[coralina]

În prealabil postat de BogdanF2

Sfintii Parinti recomanda neincrederea totata in propria persoana, si increderea totala doar in Dumnezeu.

Da, Bogdan, insa cum putem aplica acest indemn tinand cont de coordonatele sociale / culturale / economice in care traim?

[costel]

Coralina, oamenii care traiesc in afara lui Dumnezeu, nu vad de la inceput oamenii minunati. Ei se rezuma doar la acte exterioare. Aceasta este societatea in care traim: e mai important sa cunoasc aceste trucuri, decat sa ma rog, pentru a reusi sa ma angajez. E mai bine si mai sanatos sa merg la psiholog, decat la un duhovnic. Si marturisirile pot continua pe multe pagini.

Eu am reusit sa am raspuns bun in viata, nu prin memorarea unor fraze, gesturi, ... ci prin increderea in lucrarea lui Dumnezeu.

Coralina, mi-ai adus aminte de un curs la care am fost, si care se referea tocmai la "a te vinde cat mai bine", ceea ce implica madrie, incredere nelimitata in propriile forte, etc. Am invatat si eu sa strang mana ca in menghina, pentru a-l convinge pe cel din fata mea, ca am incredere in mine. Pentru a obtine un rezultat satisfacator, ni s-a spus sa exesam acasa, pe clanta usii. Incercati, e un execitiu bun! I-am spus profesoarei in pauza cat se bate cap in cap ceea ce invatam cu ceea ce am primit in cei 7 ani de acasa: "Prostul daca nu e si fudul parca nu e prost destul". A ras, dar nu stiu in ce masura a inteles.
Si atunci cum sa combinam educatia primita cu practica? Amintindu-ne ca Dumnezu e Cel Caruia ii apartin faptele noastre bune, nu noua; ca ideile bune de la Dumnezu vin si ca tot lui Dumnezeu avem sa-I multumim pentru toate: si ca am facut o scoala; si ca avem un grad oarecare de inteligenta; si ca am gasit acel loc de munca, etc. Intr-un cuvant smerenia fata de Dumnezeu, singura calitate pe care o avem sau o putem avea noi, oamenii de azi.

[carmina]

În prealabil postat de BogdanF2

Sfintii Parinti recomanda neincrederea totata in propria persoana, si increderea totala doar in Dumnezeu.

aici este esenta raspunsului la intrebarea ta.

suntem ceea ce suntem astazi,acum,doar prin voia lui Dumnezeu care ne-a luminat si ne-a indreptat pasii spre acel drum.

sa nu-L dezamagim purtandu-ne altfel decat suntem,caci masca poate cadea in orice clipa si ar fi tare neplacut.

viata insasi nu este o pajiste cu flori,ci o continua provocare de a deveni mai bun,de a te cunoaste pe tine insati,de a repara ceea ce nu merge sau merge prost - privind,fireste,din perspectiva ortodoxa.

ingrijorandu-ne pt.felul cum va decurge o anume situatie,nu cumva ne manifestam neincrederea in ajutorul Lui ?

...intelepti ca serpii si nevinovati ca porumbeii...

[carmina]

si mai stiu o vorba : ce-i al meu, e pus deoparte !

[C.tin]

Un crestin cu traire autentica se descurca mult mai bine in societate decat oricare robotel occidental programat-antrenat dupa sabloanele ateiste...
Cum asa? Pai, cel ce-si stapaneste propriile simturi, ii stapaneste si pe ceilalti...care fac apel doar la o tehnica de suprafata, schimbarea in ceilalti nefiind in profunzime, ca la crestinul ortodox autentic.

In ce priveste INCREDERA IN SINE, pt un atei/pagani e MANDRIE! Caci ei se incred in EU-ul propriu.
Pt un crestin ortodox traitor, nu este mandrie! Dece? Pt ca-l are pe Hristos in el, si in Acela se increde, dupa spusa Sf Ap Pavel.... nu mai traiesc eu ci Hristos traieste in mine...ceva de genul asta... De aceea e difereanta intre cele doua afirmatii...

Inaintand pe calea duhovnicesca ortodoxa cu metanoia, schimbarea in profunzime a firii celei vechi in una cu adevarat vredinica de cel ce a sadit-o, devenim cu mult superiori semenilor de alta factura spirituala...

Si atunci daca vre-o dama olandeza mi-ar strange mana mai mult decat i-am strans-o eu, atunci o consider dominanta, mandra, care vrea sa ma depaseasca si atunci n-o bag in seama....
Caci aici e calea de mijloc sa nu strangi mana celuilalt mai tare decat ti-o strange acela. Daca-i moale, tot moale sa i-o dai, Daca-i tare, la fel de tare sa i-o strangi. Nici mai mult nici mai putin...

[Traditie1]

Societatea nu privilegiaza pe cei care au încredere în ei ci pe cei care au o aura de oameni de succes. Ei spun ca trebuie sa ai încredere în tine dar de fapt vor sa spuna altceva. Pofte lumesti, care trec o data cu lumea.

Încrederea în sine e o prostie din toate punctele de vedere, inclusiv din punctul de vedere al angajatorilor, fiindca de fapt e o forma de paranoia, de autoamagire.

Cât despre ce trebuie sa facem, Dumnezeu poarta cu acdevarat de grija de cei ce se încredinteaza Lui, dar atât timp cât mai ai încredere în tine vei avea necazuri fiindca calauzirea proprie creaza încurcaturi.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Traditie1

Societatea nu privilegiaza pe cei care au încredere în ei ci pe cei care au o aura de oameni de succes. Ei spun ca trebuie sa ai încredere în tine dar de fapt vor sa spuna altceva. Pofte lumesti, care trec o data cu lumea.

Încrederea în sine e o prostie din toate punctele de vedere, inclusiv din punctul de vedere al angajatorilor, fiindca de fapt e o forma de paranoia, de autoamagire.

Cât despre ce trebuie sa facem, Dumnezeu poarta cu acdevarat de grija de cei ce se încredinteaza Lui, dar atât timp cât mai ai încredere în tine vei avea necazuri fiindca calauzirea proprie creaza încurcaturi.

Exact ! Mulţi spun :"Căile Domnului sunt întortocheate"! Nu, căile noastre sunt întortocheate. Pasiunea asta de a te scărpina invers , intortochează calea omului zilelor noastre. Melanjul dintre credinţă şi lumesc e cel mai novice. Mă încredinţez ţie Doamne, dar lasă -mă să mă conduc singur ! Ţie iţi dau Doamne sufletul meu, dar lasă-mi mie trupul şi plăcerea lui ! Nu o să meargă niciodată amestecătura asta , complet nefericită.