Dumnezeu cel bun -oare?

Ti-am mai argumentat odata ca atotstiinta lui Dumnezeu nu ne ia libertatea de alegere.

În prealabil postat de naephius

Ti-am mai argumentat odata ca atotstiinta lui Dumnezeu nu ne ia libertatea de alegere.

Noua nu.
Imi pare rau insa pentru el.

În prealabil postat de naephius

Dovedeste-mi.

Nu trebuie sa iti dovedesc nimic. Tu insuti spui ca ai nevoie de credinta ca sa crezi toata povestea.

[Anna]

În prealabil postat de topcat

Tu alegi iadul sau raiul insa putea sa treaca foarte bine peste etapa de alegere. Putea sa ne creeze direct in iad sau rai.

Raiul sau Iadul nu sunt locuri, sunt chiar sufletele noastre. Chiar si un ateu stie ca poti avea de toate si sa fii nefericit si poti sa fii un nenorocit sarac bolnav si singur si totusi fericit. Dumnezeu ne-a creat, daca noua nu ne convine, poate sa ne puna in varful Raiului ca noi tot ca-n Iad ne vom simti. Raiul sau Iadul e o Alegere. Tocmai asta e libertatea care ne-o da Dumnezeu, putem alege Raiul sau Iadul. Daca n-am putea alege n-am mai fi oameni, am fi roboti, intelegi? Sau chiar animale, ca tot asta ti se pare tie ca ar fi Raiul. Dar nu, ca animalele nu pot sa aleaga nimic.

În prealabil postat de topcat

Nu trebuie sa iti dovedesc nimic. Tu insuti spui ca ai nevoie de credinta ca sa crezi toata povestea.

Sigur ca da. Ai nevoie de credinta, dar credinta crestina nu e o credinta oarba, copilareasca, ci intemeiata pe dovezi clare ca Dumnezeul crestin e adevaratul Dumnezeu (arheologice, profetice, stiintifice, etc). E o credinta care nu merge impotriva ratiunii, ci amandoua lucreaza impreuna. Totusi, chiar daca se naste si se intemeiaza in cea mai mare parte pe dovezi rationale, ea nu e limitata de ele, ci merge pana dincolo de acestea. Credinta este darul lui Dumnezeu, si vine prin auzirea Cuvantului lui Dumnezeu.

[Anna]

Topcat o intrebare: ai citit Marele Inchizitor de Dostoievski? (scrisa in interiorul romanului Fratii Karamazov, dar poate fi luata ca opera in sine)

În prealabil postat de Anna

Topcat o intrebare: ai citit Marele Inchizitor de Dostoievski? (scrisa in interiorul romanului Fratii Karamazov, dar poate fi luata ca opera in sine)

N-am citit-o, am citit despre ea

topcat: Credinta nu e o pura alegere a omului, ci vine prin harul lui Dumnezeu. Nu-si poate impune cineva: "ba, eu de azi vreau sa aleg sa cred in Dumnezeu si in Hristos, ca cine stie, poate chiar asa-i, cum zic crestinii astia". Nu se prea poate asa ceva. Credinta iti vine in principal din citirea/auzirea si intelegerea Sfintei Scripturi, pe care ne-a lasat-o Dumnezeu ca prin ea sa ne dea credinta adevarata (neprefacuta) in Hristosul Sau, si prin aceasta credinta sa fim izbaviti de moarte, de legea pacatului si a mortii. Te provoc sa citesti Sfanta Scriptura cap-coada, cand ai timp, si nu sa cauti tot felul de argumente pe la colegii atei, ca s-o desfiintezi. Nu, nu vreau sa te jignesc cu nimic, sincer. Prin ea iti va veni viata, crede-ma. Au aflat altii viata in ea, vei afla si tu, daca o vei citi cu smerenie.

În prealabil postat de Anna

Raiul sau Iadul nu sunt locuri, sunt chiar sufletele noastre. Chiar si un ateu stie ca poti avea de toate si sa fii nefericit si poti sa fii un nenorocit sarac bolnav si singur si totusi fericit. Dumnezeu ne-a creat, daca noua nu ne convine, poate sa ne puna in varful Raiului ca noi tot ca-n Iad ne vom simti. Raiul sau Iadul e o Alegere. Tocmai asta e libertatea care ne-o da Dumnezeu, putem alege Raiul sau Iadul. Daca n-am putea alege n-am mai fi oameni, am fi roboti, intelegi? Sau chiar animale, ca tot asta ti se pare tie ca ar fi Raiul. Dar nu, ca animalele nu pot sa aleaga nimic.

Inteleg, inteleg, voi nu intelegeti ca inteleg?

Cum putem fi noi liberi, cind Dzeu nu e liber?

În prealabil postat de naephius

Te provoc sa citesti Sfanta Scriptura cap-coada, cand ai timp, si nu sa cauti tot felul de argumente pe la colegii atei, ca s-o desfiintezi

Asta ar cam fi ca si cum m-ai pune sa merg pe strada si sa ma fac ca nu vad un nesimtit care face pipi pe un rond de flori.
Nu pot lua numai lucrurile normale din Biblie, fara sa ma gindesc ca exista (mult mai) multe alte lucruri anormale.