Nu ma simt casatorit, desi sunt!!!

[elizabeta]

Atunci eu ce sa mai zic?
Sotului meu ii dadeau tarcoale tot felul de fete si femei foarte frumoase, cu care nici nu puteam visa sa ma compar - nici ca frumusete, nici ca pozitie sociala, nici ca ... nimic.
Dar m-a ales pe mine.
Evident, l-am intrebat de ce. Stiti ce mi-a raspuns? (dar sa nu radeti de mine...) pe un ton jumatate gluma, jumatate serios: "Prea frumoasa nu esti, nici prea gospodina, nici nu esti vreun geniu, dar te iubesc si cred ca TU ESTI CRUCEA MEA"
Am ramas muta.

[glykys]

În prealabil postat de elizabeta

Atunci eu ce sa mai zic?
Sotului meu ii dadeau tarcoale tot felul de fete si femei foarte frumoase, cu care nici nu puteam visa sa ma compar - nici ca frumusete, nici ca pozitie sociala, nici ca ... nimic.
Dar m-a ales pe mine.
Evident, l-am intrebat de ce. Stiti ce mi-a raspuns? (dar sa nu radeti de mine...) pe un ton jumatate gluma, jumatate serios: "Prea frumoasa nu esti, nici prea gospodina, nici nu esti vreun geniu, dar te iubesc si cred ca TU ESTI CRUCEA MEA"
Am ramas muta.

Ce frumos!

[melb26]

În prealabil postat de theofan

Acolo, scrii ca vrea sa se casatoreasca cu tine si cu cealalta nu a vrut. Aici, a vrut sa se casatoreasca cu primul, dar pe parcurs s-a convins ca nu merita si acum zice ca ii da slava lui Dumnezeu ca a impiedicat-o sa se marite cu acela. INSA A AVUT O PERIOADA DE CATEVA LUNI CAND A VRUT SA SE CASATOREASCA CU EL! MA SCOATE DIN MINTI IDEEA ASTA!

Mie imi zice ca ma iubeste cu mult mai mult, ca aceea nu a fost iubire adevarata, acum si-a dat seama ca era o vrajeala de tinerete. De aceea simt nevoia de dovezi de iubire, sa simt ca sunt singura ei iubire si ca primul nu a contat.

Ar trebui sa o crezi daca spune asta, inseamna ca te iubeste cu adevarat.

În prealabil postat de theofan

E un sentiment f chinuitor, as vrea asa de mult sa scap de gelozia asta!!!!!! Si e numai pt trecut, ei au rupt orice legatura de cativa ani! Dar cand vad ca deschid subiectul (din cauza obsesiei mele), se enerveaza ca nu uit...

Si inca ceva: e aberant ca as vrea sa cunosc si eu acea persoana? Vreau sa vad daca arata mai bine ca mine.

Draga Theofan, nu are niciun sens sa-l cunosti pe respectivul, din moment ce tu esti centrul universului pt. ea.

Cand imi amintesc ce prostuta eram, credeam ca ma voi marita cu primul meu prieten, credeam ca-l iubesc...Doamne fereste sa fi facut pasul ala vreodata .
Acum cand imi amintesc de el, o fac chiar cu repulsie.

Cand l-am intalnit pe sotul meu acum 6 ani, fiecare celula din mine tanjea dupa el, a fost o atractie foarte mare intre noi, insa asta nu ne-a scutit de probleme.
Sa stii ca abia cu trecerea timpului am reusit sa ne maturizam si sa trecem peste multe dintre problemele vietii.
Cu multe inca ne confruntam, insa acum stim pentru ce luptam, suntem o familie in adevaratul sens al cuvantului.

Eu cred ca esti un picut imatur, si nu ai trecut prin probleme adevarate, greutati, necazuri in viata.
Lasa prostiile de genul asta. Invata sa o respecti si sa o iubesti pe sotia ta. Dragostea adevarata vine in timp, atunci cand vezi ca te poti bizui pe partener atat la bine cat si la greu.
Ai stiut dinainte la ce te inhami, asa ca uita tot.
Virginitatea nu e mereu o virtute.

În prealabil postat de theofan

Am intrebat-o de numele acelei persoane si acum... sa ma iertati, dar imi e mult mai greu sa ma rog acelui sfant care are acel nume, pentru ca rostind numele sfantului, imi amintesc de persoana care nu imi da pace in minte... Si care cred ca nici nu stie de existenta mea, si probabil nici nu-i pasa!

Inteleg perfect ce simti, sa stiu ca si eu am ramas cu o ''sensibilitate'' la numele fostei sotului meu, slava Domnului ca nu are nume de sfant.
Sa stii ca rugaciunea chiar ajuta.
Doamne ajuta!

[Anna]

În prealabil postat de elizabeta

Atunci eu ce sa mai zic?
Sotului meu ii dadeau tarcoale tot felul de fete si femei foarte frumoase, cu care nici nu puteam visa sa ma compar - nici ca frumusete, nici ca pozitie sociala, nici ca ... nimic.
Dar m-a ales pe mine.
Evident, l-am intrebat de ce. Stiti ce mi-a raspuns? (dar sa nu radeti de mine...) pe un ton jumatate gluma, jumatate serios: "Prea frumoasa nu esti, nici prea gospodina, nici nu esti vreun geniu, dar te iubesc si cred ca TU ESTI CRUCEA MEA"
Am ramas muta.

Wow.......

[crystina]

În prealabil postat de theofan

Am si eu o problema. Sunt casatorit de aproape un an, si... nu ma simt casatorit. Simt afectiune fata de sotia mea, dar NU o simt jumatatea mea sau o parte din mine. Nu am pacatuit pana la cununie, avem oarecare liniste (mici certuri, firesti), dar nu stiu daca mai trece cineva prin asa ceva. Cum v-ati simtit dupa casatorie? V-ati simtit schimbati? In ce sens? In afara de faptul ca acum avem relatii trupesti, nu simt nicio schimbare la mine, nici in bine, nici in rau fata de perioada anterioara.

Poate e o intrebare retorica, dar... casatoria se invata? In cat timp?

Doamne-ajuta!Stimate domn si eu am aceeasi problema,numai ca eu inainte de casatorie am pacatuit.Eu sunt casatorita de 2 ani.La inceput duceam o viata mai 'lejera' si am gasit sot dupa gustul meu nu dupa voia Lui Dumnezeu,apoi m-am schimbat el a incercat dar a ramas la fel.Si nu mai sunt asa sigura ca il iubesc(sa imi fie cu iertare ca spun asta,dar asa simt).Ma chinuie gandul k dc as fi fost altfel as fi gasit un baiat credincios 'o jumatate a mea' cum spuneti si dumneavoastra.Si am impresia ca sunt nedreapta fata de el.Am momente cnd sunt foarte tulburata.La mine asta cred ca e un fel de ispasire de pacate.Ma gandesc ,poate rabdarea ar fi un remediu foarte bun pentru mine si cred(sper sa nu vorbesc gresit)si pentru dumneavoastra.Dumnezeu sa ne dee ce este de folos spre mantuire.

[philalex]

Nu stiu ce sa zic....o relatie buna in ziua de azi e greu de gasit, rugati-va si voi, eu cred ca nu mai putem gasi oameni de calitate....e trist dar adevarat....totul mi se pare submediocru.....societate, oameni, din aceste considerente, cred ca e mai bine in singuratate...cu Dumnezeu alaturi....Domane ajuta!

[elizabeta]

În prealabil postat de philalex

Nu stiu ce sa zic....o relatie buna in ziua de azi e greu de gasit, rugati-va si voi, eu cred ca nu mai putem gasi oameni de calitate....e trist dar adevarat....totul mi se pare submediocru.....societate, oameni, din aceste considerente, cred ca e mai bine in singuratate...cu Dumnezeu alaturi....Domane ajuta!

Ne rugam, ne rugam.
Ba mai exista oameni de calitate, de exemplu sotul meu...

[glykys]

În prealabil postat de sophia

Casatoria trebuie invatata mai intai inainte, de la parinti, medici, preoti, fiecare pe partea lui. Si din pacate nimeni din acestia nu invata pe tinerii viitori casatoriti nimic, absolut nimic.
Dar ne minunam de rata de divorturi si de conflicte si suferinte in familie.
Eu m-am simtit f.nepregatita pentru casatorie si sunt convinsa ca toti suntem pana la urma nepregatiti, poate mai ales femeile.
Mai ales daca traim conform cerintelor bisericesti, separat si vazandu-ne viitorul partener din an in Pasti, si asta in oras numai.
Concret:
1. Trebuie sa stim ce presupune casatoria, viata in doi, cu greutati si bucurii.
2. Trebuie sa stim sa ne purtam cu un om strain (ca nu este de fapt ruda, ci este un strain cu care brusc trebuie sa impartim casa, masa si...patul) si mai ales cu unul de sex opus.
Sunt oameni care nu pot stii asta dinainte, pentru ca nu au decat parintele si eventual frati de acelasi sex cu ei, in casa. Deci nu prea stiu nimic despre celalalt sex.
3. Trebuie sa stim sa impartim lucruri si sentimente. Mai ales cei care sunt singuri la parinti si mai apoi poate singuri in viata, nu stiu asta. Te obisnuiesti singur. Nu stii sa-ti imparti nici inima/sentimentele, sa daruiesti, sa vorbesti, sa planuiesti in doi (de la egal la egal, caci impreuna cu parintii nu este de la egla la egal planuirea), nu stii sa imparti nici bucata de paine, banul, etc.
4. Trebuie sa stim si anumite lucruri medicale si fiziologice. Daca traim in curatenia crestineasca, habar nu avem nici macar cum arata un barbat/o femeie dezbracat(a) si ce probleme si nevoi speciale are, ca sex uman si ca individ mai apoi. Nu mai intru in detalii, ca stiti voi. Va spun numai ca este f.serioasa problema si grea.
5. Nu stim cum sa procedam in familie din punctul de vedere al bisericii (cununie mai ales, post, convietuire, copi, etc.)

Si inca ceva f.important: sa nu uitam ca ne casatorim nu numai cu un om, ci cu o familie intreaga (a acestuia).

Voi ati fost pregatiti in aceste feluri pentru casatorie? Ma refer la voi toti de pe forum.

Sophia, postarea aceasta a ta imi aduce aminte de celebrul monolog din Medeea lui Euripide:

Din tot ce-i înzestrat cu duh şi cu gîndire pe acest pămînt, femeile sînt neamul cel mai oropsit. Cu zestre bună doar ne cumpărăm un soţ si peste trupul nostru-l înălţăm stăpîn: adaos nesfîrşit de chinuri şi dureri!
Dar iată ce nu ştim! Va fi mişel sau bun? Căci legea nu ne-ngăduie să-I alungăm şi-i ruşinos ca noi să-l părăsim pe el. Intram în aşezări şi-n obiceiuri noi, doar din ghicit pricepem cum să ne purtăm cu soţul, căci de-acasă nu ne-au învăţat. Dar cînd ne-nvrednicim să-i plăcem şi cînd vrea sa poarte jugul căsniciei nesilit, viaţa noastră este dulce. Dacă nu, mai bine moartea! Căci bărbatul cînd a stat prea muît în preajma vetrei şi s-a săturat, pustiul inimii şi-l vindecă mergînd afară la prieteni şi la cunoscuţi. în schimb, noi nu avem în faţa ochilor decît un singur suflet. Unii spun că noi, trăindu-ne viaţa-n casă, nu-nfruntăm primejdii, pe eînd ei cu lăncile se bat. Ce gînd nebun! Decît să nasc o dată doar, m-aş duce de trei ori să lupt cu scutu-n mîini. Dar toate-aceste vorbe nu sînt pentru voi, căci voi aveţi aicea patrie, cămin, foloasele vieţii şi prieteni mulţi. în schimb eu, singură, străină, nencetat jignită de bărbatul meu, care m-a smuîs din ţara-mi depărtată, mamă n-am, nici frati nici rude să m-adăpostesc la vreme grea.

[ella87ella]

Daca a fost doar cateva luni cu acel baiat eu zic ca nu a avut cum sa l iubeasca, sa se ataseze de el, probabil si-a dorit sa se casatoreasca cu el, pt ca a pacatuit cu el, probabil nu se potriveau nici la carcatere, "uneori iubirea pt o persoana e oarba si o ridici in slavi"....
Eu cred ca ea te iubeste si trebuie sa o ierti si sa treci peste, sigur si ei i este foarte greu pt ca vede tu ca suferi si se invinovateste in sinea ei, dar nu mai poate da timpul inapoi si trebuie sa o intelegi sa o accepti asa cum este acum......
Si poate a avut si un timp sa se vindece daca chiar la iubit

[laurentiupetre]

Buna tuturor. Sunt casatorit de 6 ani si am impreuna cu sotia mea un copil de 4 ani. Din toti acesti ani nu mai mult de doi au fost lapte si miere - restul au insemnat neintelegeri, certuri, ignoranta, durere. Cu doar cateva luni in urma am fost pus in fata unei situatii pe care orice sot o detesta probabil cel mai mult intr-o casnicie: am aflat de infidelitatea sotiei mele. Mi-au trebuit cateva saptamani sa ma hotarasc ce atitudine sa iau - sa divortez, sa o pedepsesc in acelasi fel? Am ales sa o iert si sa incercam sa pornim la drum de la inceput. Nu stiu daca am gresit sau daca am facut bine si probabil ca doar timpul si sotia mea ma vor lamuri in acest sens dar nu regret decizia pe care am luat-o. Dupa atitea situatii de viata intr-o perioada atat de scurta de casnicie va pot impartasi concluzia la care am ajuns eu - dragostea in sensul ei adolescentin dureaza trei zile. Dupa aceea dragostea intre cei doi soti se cheama respect, prietenie, ajutor neconditionat, iertare, intelegere. Si aceasta noua "dragoste" nu va mai fi chimie ci va trebui sa o invatati amandoi, unul fata de celalalt. Trebuie sa inveti sa apreciezi omul de langa tine pentru ce este, pentru ce ofera, pentru ce reprezinta el pentru tine. Asta va pot spune eu ca am invatat din tot ce am trecut in casnicia mea...