disperata

[Marimira]

În prealabil postat de Fani71

Marimira, ce legatura au toate aceste lungi texte cu discutia de pe acest topic, chiar deviata fiind ea cu diverse definitii ale pacatului si discutii despre contraceptie?
Cred ca daca postam texte lungi ar trebui sa facem o mica prezentare si sa spunem de ce le postam, ce contin ele.
Sincera sa fiu, nu am timp sa le citesc.

Fany,mai intai ma bucur pt.tine si copilas..sanatate si nastere usoara!
Sa va bucurati de copilasi si sa-i cresteti in legea lui Dzeu.
Daca nu ai timp sa le citesti astea e...mie mi s-au parut interesante si ele dezvolta aceasta postare....
orthodoxia.i.thanatos
Senior Member Data înregistrării: 08.05.2009
Religia: Ortodox
Mesaje: 440


Citat:În prealabil postat de Fani71
... eu nu contest sau denigrez canoanele in general, da, ele sunt folositoare; ci spun ca nu trebuie absolutizate si ca oricum, trebuie revazut corpul canonic (unul din punctele din planul de lucru al multasteptatului sinod al Bisericii ortodoxe, de altfel).

Al 8-lea consiliu ecumenic care se pune acum la cale de catre bisericile ecumeniste va avea pentru Biserica Ortodoxa exact aceeasi valoare pe care le-au avut toate cele 18 consilii ecumenice tinute de biserica romano–catolica: 0. Atita timp cit este chemat sa re-scrie credinta, chiar daca ar avea si ingeri invitati, nul va fi si blestemat de ortodoxie.
Mi s-a parut important sa stim cu ce ne confruntam..este o problema de mare actualitate!
Toate cele bune, Dzeu sa va ocroteasca!

[Marimira]

În prealabil postat de Fani71

Marimira, ce legatura au toate aceste lungi texte cu discutia de pe acest topic, chiar deviata fiind ea cu diverse definitii ale pacatului si discutii despre contraceptie?
Cred ca daca postam texte lungi ar trebui sa facem o mica prezentare si sa spunem de ce le postam, ce contin ele.
Sincera sa fiu, nu am timp sa le citesc.

Are legatura cu aceasta postare:
orthodoxia.i.thanatos
Senior Member Data înregistrării: 08.05.2009
Religia: Ortodox
Mesaje: 440


Citat:În prealabil postat de Fani71
... eu nu contest sau denigrez canoanele in general, da, ele sunt folositoare; ci spun ca nu trebuie absolutizate si ca oricum, trebuie revazut corpul canonic (unul din punctele din planul de lucru al multasteptatului sinod al Bisericii ortodoxe, de altfel).

Al 8-lea consiliu ecumenic care se pune acum la cale de catre bisericile ecumeniste va avea pentru Biserica Ortodoxa exact aceeasi valoare pe care le-au avut toate cele 18 consilii ecumenice tinute de biserica romano–catolica: 0. Atita timp cit este chemat sa re-scrie credinta, chiar daca ar avea si ingeri invitati, nul va fi si blestemat de ortodoxie.

si am postat textul fragmentat asa cum am putut deoarece am sperat sa fie citit parandumi-se extrem de important...alta data cand am facut trimitere la un anumit link....am constat ca nu prea sunt citite.

Doamne ajuta!

[Fani71]

În prealabil postat de Marimira

Are legatura cu aceasta postare:
orthodoxia.i.thanatos
Senior Member Data înregistrării: 08.05.2009
Religia: Ortodox
Mesaje: 440


Citat:În prealabil postat de Fani71
... eu nu contest sau denigrez canoanele in general, da, ele sunt folositoare; ci spun ca nu trebuie absolutizate si ca oricum, trebuie revazut corpul canonic (unul din punctele din planul de lucru al multasteptatului sinod al Bisericii ortodoxe, de altfel).

Al 8-lea consiliu ecumenic care se pune acum la cale de catre bisericile ecumeniste va avea pentru Biserica Ortodoxa exact aceeasi valoare pe care le-au avut toate cele 18 consilii ecumenice tinute de biserica romano–catolica: 0. Atita timp cit este chemat sa re-scrie credinta, chiar daca ar avea si ingeri invitati, nul va fi si blestemat de ortodoxie.

si am postat textul fragmentat asa cum am putut deoarece am sperat sa fie citit parandumi-se extrem de important...alta data cand am facut trimitere la un anumit link....am constat ca nu prea sunt citite.

Doamne ajuta!

Multumesc de explicatie. O sa incerc sa il citesc.

[anna21]

În prealabil postat de Marimira

Din pct.meu de vedere asumarea credintei si dorinta de a ne mantui nu are legatura cu ...de putem - de nu putem (ne vom ruga sa ne ducem crucea!), sau..de e greu sau de e usor..se intelege ca nu e usor nici comod, nici la indemana ...dar s-a stabilit prin Revelatie din Sf.Scriptura, prind Traditia Apostolica..linia ortodoxiei de la Mantuitorul prin Apostoli si ucenicii lor pana in zilele noastre si prin trairea, prin experienta sfintilor parinti ca doar Hristos este "Calea , Adevarul si Viata" si doar prin acestea stim sigur ca ne putem mantui daca intelegem ca "am ales" sa vietuim curat ortodox, ca aceasta este linia vietii noastre,daca ne dorim mai presus de orice mantuirea prin ortodoxie, care este calea cea mai sigura, singura cale stiuta ca fiind sigura spre mantuire, intrucat de-a lungul celor 2000 de ani, de la Mantuitorul pana in prezent nu a schimbat nimic...atunci alegand de buna voie acest drum trebuie sa suportam consecintele...adica sa ne fie si greu, sa ni se para chiar si imposibil si tot trebuie sa ne luptam pt.a dobandi mantuirea in credinta care de buna voie am aleso.Si cum putem face acest lucru decat respectand dogma si sfintele canoane ale bisericii ortodoxe asa cum au fost ele invatate si experimentate si trasate de sfintii parinti.
In alta ordine de idei Cum spunea Iov? "Daca am primit cele bune de la Dzeu oare nu le vom primi si pe cele mai putin bune?"

Articolul tau este foarte interesant, mi-a lamurit lucruri despre care abia auzisem cate ceva.
Multumim pt efort.

[zaharia_2009]

Esenta bisericii ortodoxe a lui Hristos cel neschimbat (pt. ca si in cadrul ortodoxiei exista multa alienare) este tocmai : NESCHIMBABILITATEA ei . Hristos si insasi SF. si Dumnezeiasca Treime este vie si lucratoare in biserica neschimbata, nestricata, si neintinata de nici o filozofie a mintii umane neaflata sub inriurirea Duhului sfint. Cine huleste sf.si dumnezeiestile canoane(sub orice forma : indoire, neacceptare, hulire propriuzisa, tagaduire,desconsiderare,etc) ori dogmele ori cultul public si privat practicat strict canonic,insemnele hristice si bisericesti precum si slujitorii bisericii cu viata si practica strict canonica se face vinovat de hulirea impotriva Duhului sfint(in primul rind)insufletitorul, curatitorul si de viata facatorul. Iar acest pacat stim cu totii ca este cel mai greu pt. ca nu se iarta nici in lumea aceasta si nici in cea viitoare. Eu de multe ori ma tem si ma mir cita inconstienta sau curaj sau ura au multi frati/surori facind astfel deoarece prin acest pacat luat in circa de buna voie (de cele mai multe ori insotit de infatuare si multa rasvratire)nu patimesc numai ei ci si cei apropiati ai lor : copii, nepoti, fini de botez sau cununie,soti, sotii ,etc. Si multi dintre acestia sunt tineri in asteptare de copii, de camine, de locuri de munca, de casatorii, de isbavirea din confruntari cu boli grele, etc. Peste generatii patimesc urmasii greu nemaistiind nici macar de unde le vine raul ! Povestea cu fetita care a scos ochii puisorilor in cuib nu este doar o poveste ...mai ales ca este spusa cu tilc (scop) de un staret mult imbunatatit !!

Revenind, aceasta biserica neschimbata, neintinata si nestricata trebuie sa o lasam intocmai urmasilor ,,invatindu-i sa pazeasca toate cite ne-a spus Hristos si toti ucenicii sai pusi sa invete". Duhul sfint cind a inspirat/insuflat sfintele canoane sfintilor participanti la sinoadele ecumenice nu a urmarit sa-si bata joc de om ,ci din contra sa-i garanteze mintuirea !! Ori noi astazi tocmai pe Duhul sfint il tagaduim ? Pai ce este asta , nebunie !!Umanismul , feminismul, utilitarismul, ecumenismul, homosexualitatea, carierismul, liberschimbismul, nihilismul si cite alte nebunii a mai scornit diavolul ...nu are nici o legatura cu biserica lui Hristos. Sau singura legatura pe care o are este intentia de a o slabi si a o distruge .Dar Hristos, capul Bisericii Ortodoxe, a spus raspicat peste milenii ca ,,portile iadului nu o vor birui". Asta este sigur !

Mi-am adus aminte de articolul despre Institutul Sf. Serghie- Paris postat aici pe site de administrator ,de substanta acestuia, si am corelat evenimentul cu o discutie a mea cu duhovnicul meu in care vorbeam cu satisfactie ca 2 mitropoliti romani au doctoratele date/luate la Sf. Serghie si in care am primit ca si concluzie mustrarea : ,,...ce te miri asa...ce mai este astazi Sf. Serghie ?" Drept este, pt. ca de la infintare o preocupare constanta a slujitorilor de acolo a fost infiintarea si coordonarea MISCARII ECUMENICE (cu ce scop...ia sa vedem daca ghiciti ?). La fel ,s-a acordat o mare atentie colaborarii cu Biserica Catolica(de asta duceau lipsa ...pt. ca nu stiau cine sint acestia...sau poate tocmai din contra !) iar magistrii de la Sf. Serghie au devenit si ai Institutului Catolic Paris . In domeniul dreptului canonic si bisericesc inca de la N. Afanassieff linia clasica a ortodoxiei a suferit modificari.
Asa am inteles ,putin cite putin de ce ,,am fost invatat gresit in scoala mea" si cum ar fi fost MODERN (si nu traditional, corect) sa il marturisesc eu pe Hristos si sa invat si pe altii sa marturiseasca la fel . Ce frumos spunea gheronul Cleopa : ,,... mai, fugi cu otrava ta de aicea de unde ai venit, ca asta nu este stina fara ciini" !!!

Multumesc, Zaharia, ca mi-ai raspuns la multe semne de intrebare, pe care le-am adunat de o vreme incoace.

[Fani71]

În prealabil postat de zaharia_2009

Esenta bisericii ortodoxe a lui Hristos cel neschimbat (pt. ca si in cadrul ortodoxiei exista multa alienare) este tocmai : NESCHIMBABILITATEA ei . Hristos si insasi SF. si Dumnezeiasca Treime este vie si lucratoare in biserica neschimbata, nestricata, si neintinata de nici o filozofie a mintii umane neaflata sub inriurirea Duhului sfint. Cine huleste sf.si dumnezeiestile canoane(sub orice forma : indoire, neacceptare, hulire propriuzisa, tagaduire,desconsiderare,etc) ori dogmele ori cultul public si privat practicat strict canonic,insemnele hristice si bisericesti precum si slujitorii bisericii cu viata si practica strict canonica se face vinovat de hulirea impotriva Duhului sfint(in primul rind)insufletitorul, curatitorul si de viata facatorul. Iar acest pacat stim cu totii ca este cel mai greu pt. ca nu se iarta nici in lumea aceasta si nici in cea viitoare. Eu de multe ori ma tem si ma mir cita inconstienta sau curaj sau ura au multi frati/surori facind astfel deoarece prin acest pacat luat in circa de buna voie (de cele mai multe ori insotit de infatuare si multa rasvratire)nu patimesc numai ei ci si cei apropiati ai lor : copii, nepoti, fini de botez sau cununie,soti, sotii ,etc. Si multi dintre acestia sunt tineri in asteptare de copii, de camine, de locuri de munca, de casatorii, de isbavirea din confruntari cu boli grele, etc. Peste generatii patimesc urmasii greu nemaistiind nici macar de unde le vine raul ! Povestea cu fetita care a scos ochii puisorilor in cuib nu este doar o poveste ...mai ales ca este spusa cu tilc (scop) de un staret mult imbunatatit !!

Revenind, aceasta biserica neschimbata, neintinata si nestricata trebuie sa o lasam intocmai urmasilor ,,invatindu-i sa pazeasca toate cite ne-a spus Hristos si toti ucenicii sai pusi sa invete". Duhul sfint cind a inspirat/insuflat sfintele canoane sfintilor participanti la sinoadele ecumenice nu a urmarit sa-si bata joc de om ,ci din contra sa-i garanteze mintuirea !! Ori noi astazi tocmai pe Duhul sfint il tagaduim ? Pai ce este asta , nebunie !!Umanismul , feminismul, utilitarismul, ecumenismul, homosexualitatea, carierismul, liberschimbismul, nihilismul si cite alte nebunii a mai scornit diavolul ...nu are nici o legatura cu biserica lui Hristos. Sau singura legatura pe care o are este intentia de a o slabi si a o distruge .Dar Hristos, capul Bisericii Ortodoxe, a spus raspicat peste milenii ca ,,portile iadului nu o vor birui". Asta este sigur !

Mi-am adus aminte de articolul despre Institutul Sf. Serghie- Paris postat aici pe site de administrator ,de substanta acestuia, si am corelat evenimentul cu o discutie a mea cu duhovnicul meu in care vorbeam cu satisfactie ca 2 mitropoliti romani au doctoratele date/luate la Sf. Serghie si in care am primit ca si concluzie mustrarea : ,,...ce te miri asa...ce mai este astazi Sf. Serghie ?" Drept este, pt. ca de la infintare o preocupare constanta a slujitorilor de acolo a fost infiintarea si coordonarea MISCARII ECUMENICE (cu ce scop...ia sa vedem daca ghiciti ?). La fel ,s-a acordat o mare atentie colaborarii cu Biserica Catolica(de asta duceau lipsa ...pt. ca nu stiau cine sint acestia...sau poate tocmai din contra !) iar magistrii de la Sf. Serghie au devenit si ai Institutului Catolic Paris . In domeniul dreptului canonic si bisericesc inca de la N. Afanassieff linia clasica a ortodoxiei a suferit modificari.
Asa am inteles ,putin cite putin de ce ,,am fost invatat gresit in scoala mea" si cum ar fi fost MODERN (si nu traditional, corect) sa il marturisesc eu pe Hristos si sa invat si pe altii sa marturiseasca la fel . Ce frumos spunea gheronul Cleopa : ,,... mai, fugi cu otrava ta de aicea de unde ai venit, ca asta nu este stina fara ciini" !!!

Sigur, dogmele nu se schimba, Evanghelia ramane aceeasi.
Am contestat eu vreo dogma?
Parerea duhovnicului tau despre st Serge este o parere. Se pare insa ca multi episcopi si chiar patriarhul Romaniei gandesc altfel, de aceea au si trimis acolo atatia romani sa studieze (este natia majoritara printre studenti), si daca nu ma insel si actualul patriarh Daniel a predat un an sau cateva luni acolo (sau il confund?)
In ortodoxia actuala, canonica (adica, Bisericile care se afla in comuniune) exista mai multe curente si coloraturi. Eu am ales-o pe asta - tu (dupa duhovnicl tau) pe alta. Pana nu decide vreun sinod ca una din ele ar fi eretica, toate sunt in Biserica, deci a ne anatemiza unii pe altii de ecumenisti, modernisti (ispita ta)- sau farisei, rigoristi (ispita mea) nu cred ca este bine si cinstit.

A vorbi despre ecumenism cu ocazia sărbătoririi a 80 de ani de la înfiinţarea Institutului Sf. Serghie din Paris este cred o datorie de conştiinţă. Născut într-un mediu neortodox cu care a trebuit să dialogheze constant, Institutul a trăit şi trăieşte mereu cu sprijin ecumenic. De asemenea, majoritatea studenţilor săi sunt bursieri ai Bisericii Catolice sau ai unor instituţii ecumenice.
Deschiderea ecumenică a profesorilor de la Sf. Serghie a marcat mişcarea ecumenică de la începuturile ei când ortodocşii au pus bazele teologice ale participării lor. De asemenea, profesori ai Institutului au fost vreme îndelungată membrii în Comisia „Credinţă şi Constituţie” a Consiliului mondial al Bisericilor.
Colaborarea ecumenică – menţionez aici doar legăturile primilor profesori ai Institutului cu iniţiatorii Colecţiei patristice „Souces chretiennes” – a ajutat mult pe aceşti profesori să redescopere ei înşişi marea tradiţie patristică a Bisericii şi să formuleze în lumina ei o teologie vie, inspirată constant din viaţa Bisericii, a cărei expresie este.
Se ştie că Sinodul Vatican II s-a inspirat în alcătuirea Decretului despre Biserică din teologia Părintelui Nicolae Afanasief ( profesor la Sf. Serghie) care identifică Biserica locală, adunată în jurul episcopului pentru săvârşirea Euharistiei, cu Biserica universală.
Aş spune că noutatea prin excelenţă a teologiei care se învaţă la Sf. Serghie este tocmai acest efort constant de a depăşi scolastica, de a face din teologie o funcţie vie a Bisericii. Un efort deci de ieşire din „captivitatea babiloniană”( Părintele George Florovski, profesor la Institut) în care teologia ortodoxă a fost antrenată şi ţinută de la originile ei (sec.XVII). Bineînţeles, nu-i uşor să depăşeşti un sistem teologic stabilit de secole, care dă teologului confortul de a repeta ce au spus alţii înaintea lui şi „siguranţa” de a fi în „tradiţie”.
O „tradiţie” însă împietrită care transmite doar cunoştinţe intelectuale fără a transforma spiritul, sau şi mai rău, care omoară spiritul. Căci nici un sistem teologic nu este capabil să exprime Inexprimabilul, misterul…Iar dacă ne lăsăm închişi într-un sistem nu-l mai exprimăm pe Dumnezeul cel viu, ci mai degrabă idolul pe care ni-l facem despre El şi despre Biserica Sa. Dumnezeu şi Biserica devin astfel „obiecte”, instrumentalizate şi manipulate după capriciile personale. O astfel de teologie poate să nu aibă nimic comun cu Biserica, cu rugăciunea şi cu mistica ei care devin simple obiecte de studiu. De aceea pot exista „teologi” aproape rupţi de viaţa Bisericii dar care învaţă pe alţii despre misterul Bisericii şi o apără de „atei” sau de „eretici”.
Tocmai o astfel de teologie este străină Institutului Sf. Serghie unde Biserica cu Sf. Liturghie şi celelalte slujbe formează centrul vieţii comune a profesorilor şi studenţilor.
Părintele Serghie Bulgakov (+1944) care nu ţinea niciodată cursul său de Dogmatică înainte de a sluji cu studenţii săi Sf. Liturghie este exemplul cel mai concludent. Căci zicea el: „cursul meu nu este decât continuarea Liturghiei; el exprimă experienţa pe care am trăit-o în Sf. Liturghie”.
Teologia Ortodoxă este deci o teologie mistică, care se fondează şi se inspiră constant din experienţa pe care Biserica o face despre misterul divin ca şi din experienţa personală a teologului. Sentinţele patristice: „teolog este cel ce se roagă” şi „dacă n-ai văzut pe Dumnezeu nu poţi vorbi de El” sunt mai actuale ca niciodată. Căci pericolul raţionalismului, adică al unei gândiri teologice pur intelectuale care alunecă uşor spre fundamentalism este astăzi mai mare ca niciodată. O astfel de gândire omoară credinţa şi misterul care sunt de un cu totul alt ordin decât ordinul natural, propriu inteligenţei umane.
Dacă raţiunea nu se smereşte în faţa misterului, dacă ea nu se lasă constant crucificată şi transfigurată de credinţă, ea va produce monştrii. Mă gândesc aici la formele extreme de integrism religios care refuză orice eclesialitate în afara propriei Biserici. Toţi ceilalţi sunt eretici, toţi sunt anatematizaţi, toţi sunt condamnaţi muncilor veşnice. Un astfel de integrism poate merge până la a exclude din propria Biserică pe toţi cei ce gândesc altfel.
Dar mă gândesc, de asemenea, la noi ceilalţi, care trăim confortabil în Biserica noastră, „depozitară” a plenitudinii Adevărului, cu o Tradiţie vrednică de invidiat, fără să ne gândim la ceilalţi fraţi ai noştri, fără să suferim din pricina tragediei pe care o reprezintă dezbinarea creştinilor. Bineînţeles în faţa acestei imense drame fiecare este mic şi neputincios. Şi totuşi fiecare trebuie să poarte responsabilitatea păcatului, fiecare trebuie să se roage şi să lucreze în aşa fel încât să fie mereu un factor de unitate. A fi artizan al dialogului şi al unităţii în această lume divizată la extrem este fără îndoială misiunea noastră cea mai proprie şi poate cea mai importantă.
Mă întreb câteodată pentru că noi ortodocşii suntem aşa de puţin conştienţi de drama dezbinării creştinilor şi atât de puţin activi în dialogul pentru restabilirii unităţii. Noi dăm adeseori impresia că suferim dialogul ca pe o povară în loc să-l provocăm noi şi să-l încurajăm. Cred că din cauza istoriei noastre nefericite am pierdut în mare măsură simţul misiunii, esenţială fiinţei Bisericii care trăieşte tocmai din misiune. Din misiunea internă, printre proprii săi credincioşi care trebuie să se convertească neîncetat la Hristos, înrădăcinându-se conştient în credinţa Bisericii şi misiunea externă, printre necreştini sau cei care s-au îndepărtat de la credinţa ortodoxă. Pionierii ortodocşi ai ecumenismului printre care şi Părintele George Florovsky, profesor la Sf. Serghie, au arătat că angajamentul ecumenic al Bisericii Ortodoxe face parte din misiunea ei externă , aceea de a da mărturie despre plenitudinea credinţei.
Însă faptul că noi ortodocşii avem conştiinţa de a mărturisi plenitudinea credinţei şi de a aparţine Bisericii, una, sfântă, sobornicească şi apostolească, Biserica Apostolilor şi a Părinţilor care şi-au investit toată viaţa întru apărarea credinţei ortodoxe ne dă adeseori sentimentul autosuficienţei şi ne face să credem că misiunea noastră s-ar limita la apărarea credinţei ortodoxe. Unii ortodocşi cred că simplul fapt de a te angaja în dialogul ecumenic înseamnă trădarea Ortodoxiei. Se uită, voit sau nu, că aceiaşi Părinţi au făcut tot efortul de care au fost capabili pentru a readuce pe eretici în Biserică.
Să ne gândim la Sf. Vasile cel Mare care în cartea sa „Despre Sfântul Duh” pentru a câştiga pe pnevmatomahi – luptătorii împotriva divinităţii Duhului Sfânt – nu numeşte niciodată pe Duhul Sfânt direct Dumnezeu, deşi toată cartea este o demonstraţie a dumnezeirii Duhului Sfânt.
Să ne gândim de asemenea la „Sinodul mărturisitorilor” din Alexandria din 362 care prin vocea Sf. Atanasie cel Mare a decis să primească pe semiarieni ( foarte numeroşi la acea vreme) fără să le mai impună să admită termenul de „homousios”( de o fiinţă) folosit în Crez pentru care s-au despărţit de Biserică: „Chemaţi-i aproape de voi şi primiţi-i cum primesc părinţii pe copii. Primiţi-i…şi nu le cereţi altceva decât să anatematizeze erezia ariană şi să recunoască credinţa aprobată de Părinţii noştri la Niceea”.( Tomul către Antiohieni, III şi urm.). Şi exemplele ar putea continua. Din toate acestea, se constată grija pastorală a Părinţilor pentru mântuirea tuturor. Sfinţii Părinţi au fost întotdeauna conştienţi de pericolul pe care-l reprezintă precizările teologice ale credinţei care riscă de a fi interpretate diferit şi de a conduce la schisme aşa precum istoria ne arată. Pentru aceşti Părinţi credinţa nu este o sumă de definiţii şi de dogme abstracte, ci o persoană: Iisus Hristos, Dumnezeu şi om, care ne dă viaţa Sa pentru a trăi în veşnicie.
http://www.mitropolia-ro.de/body_par...duri_despr.htm

Continuare...
Să ne gândim de asemenea la „Sinodul mărturisitorilor” din Alexandria din 362 care prin vocea Sf. Atanasie cel Mare a decis să primească pe semiarieni ( foarte numeroşi la acea vreme) fără să le mai impună să admită termenul de „homousios”( de o fiinţă) folosit în Crez pentru care s-au despărţit de Biserică: „Chemaţi-i aproape de voi şi primiţi-i cum primesc părinţii pe copii. Primiţi-i…şi nu le cereţi altceva decât să anatematizeze erezia ariană şi să recunoască credinţa aprobată de Părinţii noştri la Niceea”.( Tomul către Antiohieni, III şi urm.). Şi exemplele ar putea continua. Din toate acestea, se constată grija pastorală a Părinţilor pentru mântuirea tuturor. Sfinţii Părinţi au fost întotdeauna conştienţi de pericolul pe care-l reprezintă precizările teologice ale credinţei care riscă de a fi interpretate diferit şi de a conduce la schisme aşa precum istoria ne arată. Pentru aceşti Părinţi credinţa nu este o sumă de definiţii şi de dogme abstracte, ci o persoană: Iisus Hristos, Dumnezeu şi om, care ne dă viaţa Sa pentru a trăi în veşnicie.
Sfântul Ilarie al Pictaviului (+367) spune explicit că Părinţii au definit credinţa împotriva voinţei lor, siliţi de erezii, căci ea ne este dată pentru a o trăi şi nu pentru a o transforma în formule care sunt toate insuficiente pentru a exprima misterul ei.
De aceea, Părinţii de la Sinoadele ecumenice s-au silit să reducă la minim numărul dogmelor. Şi pentru ca dogmele decretate de ei să nu rămână adevăruri abstracte, simple obiecte de studiu sau de certuri teologice, ele au fost introduse în cultul Bisericii. Astfel dogmele devin laudă şi se transmit prin însăşi rugăciunea Bisericii, care câştigă şi ea în profunzime. Să ne gândim numai la „Dogmaticile” celor opt glasuri de la vecernia de Sâmbătă seara. Dar tot cultul nostru este alcătuit în fond pe dogmele Bisericii. În afara contextului său liturgic şi golită de dragoste, dogma poate uşor să devină idol, adică obiect de certuri teologice.
Dialogul teologic interconfesional avansează greu pentru că el este făcut de specialişti, mai mult teoreticieni ai credinţei decât oameni de rugăciune, purtători de Duh Sfânt. Aceasta face ca fiecare parte în dialog să se prezinte ca prizonier al propriului sistem teologic, al propriei Tradiţii. Or într-un dialog fiecare trebuie să se golească de tot ce are şi chiar de tot ce este pentru a-l descoperi pe celălalt în el însuşi.
Ceea ce presupune un efort constant de purificare a minţii şi a inimii.
Olivier Clement (profesor la Institut) vorbeşte despre „ecumenismul contemplativilor”, singurul capabil să descopere şi să trăiască unitatea ca anterioară şi mai profundă decât dezbinarea.
Sfinţii trăiesc deja unitatea pentru că ei au biruit în ei înşişi orice dezbinare, orice separare. În inima lor purificată prin rugăciune şi asceză, ei recapitulează toată umanitatea, tot cosmosul. Ca Hristos Însuşi, ei nu mai sunt separaţi de nimeni şi de nimic.
Aş spune, în loc de concluzie, că cei ce participă la dialogul ecumenic ar trebui să fie sfinţi sau cel puţin răniţi de sfinţenie.

Mitropolitul Serafim
[COLOR=#800080]http://www.mitropolia-ro.de/body_paris_sf_serghie-ganduri_despr.htm[/COLOR]

"„Institutul nu este foarte mare în ceea ce priveşte spaţiul, nici bogat din punct de vedere material, dar este foarte bogat în misiune“ ..."
http://www.basilica.ro/ro/diaspora_o...din_paris.html