Forumul nostru II (sau de ce se judeca ortodocsii unii pe altii)

În prealabil postat de Miha-anca

De atata grija de a nu supara, sa nu dam in indiferenta.
Si ce alte fapte de milostenie vom mai putea face, care sa ne duca la usa raiului, daca pe aceasta o amanam pana la calendele grecesti?!? Poti sti tu oare cand te vei fi curatat pe tine, ca sa incepi atunci sa te ocupi si de altul? Si stii tu cate zile ai, ca sa rezervi unele si pentru dragostea de aproapele? E posibil sa nu ne curatim de tot niciodata, sau prea tarziu printr-o boala... Dar fiecare sa asculte de duhovnicul lui. Asta e cel mai sigur.

P.S. In profilul tau, Iustin, nu ai scris nimic despre tine. Esti tanar sau batran? si asta conteaza...

[iustin10]

În prealabil postat de Miha-anca

De atata grija de a nu supara, sa nu dam in indiferenta.
Si ce alte fapte de milostenie vom mai putea face, care sa ne duca la usa raiului, daca pe aceasta o amanam pana la calendele grecesti?!? Poti sti tu oare cand te vei fi curatat pe tine, ca sa incepi atunci sa te ocupi si de altul? Si stii tu cate zile ai, ca sa rezervi unele si pentru dragostea de aproapele? E posibil sa nu ne curatim de tot niciodata, sau prea tarziu printr-o boala... Dar fiecare sa asculte de duhovnicul lui. Asta e cel mai sigur.

Hai la mine la firma,hai in familia mea ,hai pe strada,pe stadion,intre blocuri ,la piata etc
Peste tot vei vedea numai rautate ,egoism,curvie,lacomie,mandrie ,dispret , ateism ,ura ,deznadejde,interes si lista poate continua la nesfarsit.
Oare vei putea la fiecare in parte,si la fiecare fapta alor,sa atragi in permanenta atentia celorlalti ca gresesc.O sa pierzi sirul pacatelor lor ,si o sa te plictisesti tu insuti sa le spui in permanenta cat gresesc,si care este adevarul.
"Dar care e adevarul?" te vor intreba,'aratani-l prin viata ta!"
Asa ca tot la asta ajungi,la exemplu personal,care este o lupta mult mai mare si mai grea ,decat a sta cu gura mereu pe ceilalti.
Va trebui deci sa arati celorlalti viata ta :
bunatatea in locul rautatii,generozityatea in locul egoismului ,abtinerea in locul curviei,infranarea in locul lacomiei,smerenia in locul mandriei,deschiderea in locul dispretului ,speranta in locul deznadejdii,iubirea in locul urii
Daca le vei avea pe acestea,simpla ta prezenta va fi de ajuns sa ii faca mai buni si pe ei,si ei,cei necredinciosi,vor alerga la tine,caci orice pacatos,in sinea sa ,de fapt nu se sufera.
Daca nu vei avea aceasta lumina interioara,si aceste haine de sarbatoare,vor zice "si tu esti unul ca noi!",si cuvantul tau nu va avea nici un efect.

Sa nu intelegi de aici ca sunt impotriva de a atrage atentia unuia care fura,care face adulter,care grestete aproapelui. Dar nu asta trebuie sa fie neaparat scopul vietii noastre .Ci ,in ordinea importantei ,sa te preocupi de raul din tine ,
"si atunci lumina ta va fi ca o cetate pe varful unui munte" . Cu cat vei face mai multa curatenie in tine,cu atat ea va incepe sa lumineze si in afara.Nu trebuie sa astepti sa se termine o etapa ca sa incepi alta.Ci aceasta e mersul lucrurilor :toate faptele si vorbele ne vin din inima,si de acolo trebuie inceput.

[Fani71]

În prealabil postat de Miha-anca

De atata grija de a nu supara, sa nu dam in indiferenta.
Si ce alte fapte de milostenie vom mai putea face, care sa ne duca la usa raiului, daca pe aceasta o amanam pana la calendele grecesti?!? Poti sti tu oare cand te vei fi curatat pe tine, ca sa incepi atunci sa te ocupi si de altul? Si stii tu cate zile ai, ca sa rezervi unele si pentru dragostea de aproapele? E posibil sa nu ne curatim de tot niciodata, sau prea tarziu printr-o boala... Dar fiecare sa asculte de duhovnicul lui. Asta e cel mai sigur.

Aha, te-am prins! :-)
Cand era vorba de trairea libertatii crestine de exemplu, ziceai ca o avem numai cand suntem desavarsiti sau in orice caz mai curatati de pacate. Cand eu ziceam ca nu vom sti cand vom ajunge acolo, daca vom ajunge, ca ne va impiedica smerenia.
Acum vad ca zici acelasi lucru pentru invatarea altora.. desi este adevarat ca se zice ca mai intai sa ne curatam noi (scoate mai intai barna din ochiul tau, etc)

Eu cred ca 'mai intai' se refera si la ceva netemporal, adica, de fiecare data cand vrem sa 1) ne exercitam libertatea crestina si 2) sa invatam pe altul, sa ne gandim mai intai la pacatele noastre si sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne ajute sa nu vorbeasca sau sa actioneze pacatosul din noi.
Este valabil pentru ambele situatii.

În prealabil postat de Fani71

Aha, te-am prins!

Mai e pana atunci, Fani!

În prealabil postat de Fani71

Cand era vorba de trairea libertatii crestine de exemplu, ziceai ca o avem numai cand suntem desavarsiti sau in orice caz mai curatati de pacate. Cand eu ziceam ca nu vom sti cand vom ajunge acolo, daca vom ajunge, ca ne va impiedica smerenia.
Acum vad ca zici acelasi lucru pentru invatarea altora.. desi este adevarat ca se zice ca mai intai sa ne curatam noi (scoate mai intai barna din ochiul tau, etc)

Eu cred ca 'mai intai' se refera si la ceva netemporal, adica, de fiecare data cand vrem sa 1) ne exercitam libertatea crestina si 2) sa invatam pe altul, sa ne gandim mai intai la pacatele noastre si sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne ajute sa nu vorbeasca sau sa actioneze pacatosul din noi.
Este valabil pentru ambele situatii.

Libertatea crestina e indisolubil legata de indepartarea de pacate si independenta fata de actiunea diavolului asupra noastra. Vom sti cand vom ajunge acolo, caci vom simti actiunea Duhului Sfant asupra noastra. Dar in mod normal doar sfintii ajung atat de departe. (Iar eu nu am veleitati de sfanta, din pacate.) Dar, atunci cand intervine Dumnezeu, ca sa curete omul definitiv de pacate, ii cere totodata si smerenie infinita. De aceea ii auzi pe sfintii in viata spunand, ca sunt pacatosi si plangandu-si pacatele.
Un ex: sf Efrem Sirul era la Sf. Vasile. acesta il intreaba de ce nu a accepta preotia. Sf. Efrem Sirul ii raspunde: din cauza pacatelor. La care Sf. Vasile raspune: as vrea sa am eu pacatele tale.

In ce priveste lungimea vietii... cine stie, atata timp cat Dumnezeu este Stapan asupra lungimii zilelor noastre.

A exercita libertatea crestina, nu este o actiune, ci o stare; asa inteleg eu.
Poate ca eu nu ma rog destul pentru curatirea de pacatele mele. De aceea va rog si pe voi, cei de pe forum, sa va rugati si pentru mine, pacatoasa.

Doamne si Stapanul vietii mele, duhul trandaviei, al grijii de multe, al iubirii de stapanire si al grairii in desert, ia-l de la mine...

Iar duhul curatiei, al gandului smerit, al rabdarii..... si al dragostei..daruieste-mi mie slugii Tale..

Asa Doamne...Imparate Ceresc...daruieste-mi sa vad pacatele mele si sa nu mai osandesc pe fratele meu...

ca binecuvantat esti in vecii vecilor
AMIN!

[moshu]

Nu inteleg de ce a fost deschis acest thread. Personal, eu nu cred ca judec pe pacatosii astia de pe forum.

E adevarat insa ca am un orgoliu si mandrie, in sens negativ, de genul ala: "Mori, muritorule! Mwahaha!" Incerc sa ma controlez cat pot si cum pot, insa am vazut ca de fiecare data cand incerc cu disperare, atunci gresesc mai mult, si atunci ma simt asa de incurcat inauntrul meu, incat ma rog la Dumnezeu sa stearga intamplarea repede.

Sunt pornit spre ras cateodata, si nu stiu cat de bine este. Adaptat la situatie, nu cred ca ar fi ceva pozitiv. Uite de exemplu, nu stiu voi cum sunteti, dar euuu, cand citesc topicuri de genul "blue beam", actiune de-a masonilor ca sa il proiecteze cu lasere pe Jizas pe ceruri cu scopul de a... ridica popoarele la lupta, si mai ales ii vad pe unii useri cum isi apara cu "argumente logice" si "dovezi" aceste convingeri, ma pufneste un ras de imi dau lacrimile. E infinitamente imposibil sa ma abtin sa nu imi bat joc.

Dar am descoperit (cred eu) o metoda de a ma neutraliza. Folosesc ironia. Asa oamenii nu stiu daca vb serios sau vb in gluma. Dar cred ca ei receptioneaza mesajul ce vreau sa il transmit. Cu avantajul de a nu se supara de formatul mesajului. Si e si hazliu.

[Fani71]

În prealabil postat de Miha-anca

Mai e pana atunci, Fani!



Libertatea crestina e indisolubil legata de indepartarea de pacate si independenta fata de actiunea diavolului asupra noastra. Vom sti cand vom ajunge acolo, caci vom simti actiunea Duhului Sfant asupra noastra. Dar in mod normal doar sfintii ajung atat de departe. (Iar eu nu am veleitati de sfanta, din pacate.) Dar, atunci cand intervine Dumnezeu, ca sa curete omul definitiv de pacate, ii cere totodata si smerenie infinita. De aceea ii auzi pe sfintii in viata spunand, ca sunt pacatosi si plangandu-si pacatele.
Un ex: sf Efrem Sirul era la Sf. Vasile. acesta il intreaba de ce nu a accepta preotia. Sf. Efrem Sirul ii raspunde: din cauza pacatelor. La care Sf. Vasile raspune: as vrea sa am eu pacatele tale.

In ce priveste lungimea vietii... cine stie, atata timp cat Dumnezeu este Stapan asupra lungimii zilelor noastre.

A exercita libertatea crestina, nu este o actiune, ci o stare; asa inteleg eu.
Poate ca eu nu ma rog destul pentru curatirea de pacatele mele. De aceea va rog si pe voi, cei de pe forum, sa va rugati si pentru mine, pacatoasa.

Ei, dar cand ii invatam pe altii, nu ar trebui mai intai sa fim noi foarte innaintati in credinta si curatati de patimi?
Eu una nu sunt, si uite ca sunt profa de religie...
Cred ca ce conteazea este sa facem aceste lucruri cu smerenie.
Ca cizmarul din povestea cu sfantul Antonie.
Saptamana mare cu bine, Anca!

Inca nu am ajuns acolo, incat sa spunem: ori laie, ori balaie. Noi sa ne straduim incontinuu sa ne curatim de pacate, fiind tot timpul cu ochii la Hristos.
Si sa nu confundam profesia cu credinta.
Iti doresc si eu tie, Fani, ca Saptamana Mare sa fie cu folos duhovnicesc.

[forfota]

În prealabil postat de Miha-anca

Inca nu am ajuns acolo, incat sa spunem: ori laie, ori balaie. Noi sa ne straduim incontinuu sa ne curatim de pacate, fiind tot timpul cu ochii la Hristos.
Si sa nu confundam profesia cu credinta.
Iti doresc si eu tie, Fani, ca Saptamana Mare sa fie cu folos duhovnicesc.

Offff, ce ciudat mi se pare sa fie "laie sau balaie", cand viata lasata de Domnul este atat de colorata, din fericire!

În prealabil postat de forfota

Offff, ce ciudat mi se pare sa fie "laie sau balaie", cand viata lasata de Domnul este atat de colorata, din fericire!

Era vorba de pacate si de propria curatie.