fara Dumnezeu

[Dumitru73]

În prealabil postat de zoridezi

Nu e penibil deloc. Ba chiar e cel mai frumos, pentru oamenii sensibili!

E frumos, dar penibil cand e prezentata ca dovada.

[zoridezi]

În prealabil postat de Dumitru73

E frumos, dar penibil cand e prezentata ca dovada.

Si ce dovada vrei tu?

[Dumitru73]

În prealabil postat de zoridezi

Si ce dovada vrei tu?

Dar tu consideri aceasta povestire o dovada a existentei lui Dumnezeu?

[zoridezi]

În prealabil postat de Dumitru73

Dar tu consideri aceasta povestire o dovada a existentei lui Dumnezeu?

Eu consider sensibilitatea si puterea omului de a fi mai bun, o dovada a lui Dumnezeu!

[Dumitru73]

În prealabil postat de zoridezi

Eu consider sensibilitatea si puterea omului de a fi mai bun, o dovada a lui Dumnezeu!

Dar rautatea si puterea de distrugere?

[zoridezi]

În prealabil postat de Dumitru73

Dar rautatea si puterea de distrugere?

E o dovada ca si diavolul exista.

[Doriana]

În prealabil postat de Doriana

Am zis ca e mandru in sensul ca e in natura umana sa fim mandri. Dumnezeu cunoaste ca suntem pacatosi, nu Il luam prin surprindere, dar intelege acest lucru. Iisus a spus: "Voi judecaţi după trup; Eu nu judec pe nimeni.", "căci n-am venit ca să judec lumea ci ca să mântuiesc lumea."

Dar nu stiu pentru ce cauza unora le place sa-L prezinte pe Dumnezeu stand cu parul la fiecare colt , asteptand sa pacatuiesti ca sa te loveasca. Daca am fi fost in stare sa luptam cu pacatul prin puterile noastre nu mai aveam nevoie de Mantuitor. Insa Hristos a venit tocmai pentru ca nu eram in stare si pentru a ne ajuta sa luptam cu pacatul. Conditia e sa venim la el asa, bolnavi cum suntem, sa-i cerem sa ne curateasca si sa ne vindece si El o va face.

Ce vreau sa spun e ca daca exista mila si intelegere undeva, atunci exista la Dumnezeu. Fara El ar fi totul numai suferinta.

[Dumitru73]

În prealabil postat de Doriana

Ce vreau sa spun e ca daca exista mila si intelegere undeva, atunci exista la Dumnezeu. Fara El ar fi totul numai suferinta.

Te inseli.

[zoridezi]

Viata dupa viata



Se spune ca doi copilasi in burta mamei vorbeau unul cu celalalt.

"- Tu crezi in viata de dupa nastere? "

"- Desigur! Dupa nastere trebuie sa urmeze ceva… Probabil ca ne aflam aici tocmai pentru a ne pregati pentru ceea ce urmeaza. "

"- Ce prostie! Dupa nastere nu urmeaza nimic. Si, de altfel, cum ar putea sa arate? "

- Nu stiu exact, dar desigur ca va fi mai multa lumina decat aici. Poate ca vom umbla pe propriile picioare si vom manca cu propria gura…

"- Ce ciudat! Nu se poate sa umbli. Iar ca sa mananci cu gura, chiar ca ar fi de ras! Doar noi mancam prin cordonul ombilical… Insa ia sa iti spun eu ceva: putem exclude viata de dupa nastere, pentru ca deja acum e prea scurt cordonul ombilical. "

"- Ba da, ba da, cu siguranta va fi ceva. Insa, probabil, ceva mai altfel decat ne-am obisnuit noi aici."

"- Pai de acolo nu s-a intors nimeni.. Odata cu nasterea, viata se termina, pur si simplu. De altfel, viata nu este altceva decat o permanenta inghesuiala, intr-un intuneric profund. "

"- Eu nu stiu exact cum va fi daca ne vom naste, dar desigur ca o vom gasi pe MAMA, iar ea va avea grija de noi. "

"- Pe mama? Tu crezi in mama? Si dupa tine, unde ar putea ea sa fie? "

"- Pai oriunde, in jurul nostru. Doar traim in ea si prin ea. Fara ea, nu am fi deloc. "

"- Eu nu cred asta! Eu nu am vazut nicicand, nici un fel de mama, asa ca e evident ca nu exista!"

- Dar, uneori, cand suntem in liniste, o auzim cum canta, simtim cum mangaie lumea din jurul nostru. Stii, eu cred ca viata adevarata ne asteapta abia de acum incolo!

[Dumitru73]

În prealabil postat de zoridezi

Viata dupa viata



Se spune ca doi copilasi in burta mamei vorbeau unul cu celalalt.

"- Tu crezi in viata de dupa nastere? "

"- Desigur! Dupa nastere trebuie sa urmeze ceva… Probabil ca ne aflam aici tocmai pentru a ne pregati pentru ceea ce urmeaza. "

"- Ce prostie! Dupa nastere nu urmeaza nimic. Si, de altfel, cum ar putea sa arate? "

- Nu stiu exact, dar desigur ca va fi mai multa lumina decat aici. Poate ca vom umbla pe propriile picioare si vom manca cu propria gura…

"- Ce ciudat! Nu se poate sa umbli. Iar ca sa mananci cu gura, chiar ca ar fi de ras! Doar noi mancam prin cordonul ombilical… Insa ia sa iti spun eu ceva: putem exclude viata de dupa nastere, pentru ca deja acum e prea scurt cordonul ombilical. "

"- Ba da, ba da, cu siguranta va fi ceva. Insa, probabil, ceva mai altfel decat ne-am obisnuit noi aici."

"- Pai de acolo nu s-a intors nimeni.. Odata cu nasterea, viata se termina, pur si simplu. De altfel, viata nu este altceva decat o permanenta inghesuiala, intr-un intuneric profund. "

"- Eu nu stiu exact cum va fi daca ne vom naste, dar desigur ca o vom gasi pe MAMA, iar ea va avea grija de noi. "

"- Pe mama? Tu crezi in mama? Si dupa tine, unde ar putea ea sa fie? "

"- Pai oriunde, in jurul nostru. Doar traim in ea si prin ea. Fara ea, nu am fi deloc. "

"- Eu nu cred asta! Eu nu am vazut nicicand, nici un fel de mama, asa ca e evident ca nu exista!"

- Dar, uneori, cand suntem in liniste, o auzim cum canta, simtim cum mangaie lumea din jurul nostru. Stii, eu cred ca viata adevarata ne asteapta abia de acum incolo!

Draguta povestirea ... desi e copilareasca.
Dar mama are o scuza: ea nu poate sa comunice cu copii ei, nu poate sa le spuna ca ea exista si ca ii iubeste.