Un mod ciudat de rugaciune la penticostali !!!

[danyel]

În prealabil postat de almaris

Versetul respectiv nu are legatura cu spovedania. E vorba sa-mi marturisesc pacatul celui caruia i-am facut rau si sa-mi cer iertare, altfel nu are niciun rost. Se vorbeste de asemenea de sprijin in rugaciune pentru a capata putere si a birui unele pacate. Nici vorba de a merge si spune tot ce ai facut cuiva pentru ca apoi acesta sa le "dea" mai departe lui Dumnezeu. Nu are nicio logica. Personal cred ca multi care merg la spovedanie nu spun chiar tot de rusine si nici nu mi se pare potrivit ca preotul sa auda tot felul de lucruri, poate il provoaca sarmanul ca e si el om.

A merge si a discuta cu un preot, un duhovnic, un pastor pentru a cere un sfat, o parere e cu totul altceva, un lucru chiar indicat, un sprijin in cele spirituale si nu numai e oricand binevenit.

Ei nah, eu inteleg altfel acest verset, mai ales ca Biblia indeamna si in alte locuri la marturisirea pacatelor
cum sa n-aiba nicio logica? este tocmai lucrarea harica a bisericii data ei de catre Hristos, preotul nu le duce mai departe, Hristos este prezent acolo la spovedanie in chip nevazut iar prin preot El lucreaza asupra sufletului
Ca unii nu marturisesc tot este pacatul lor
Spovedania este un lucru atat de benefic sufletului numai ca trebuie experimentata nu filosofata, doar cei ce au experimentat harul lui Dumnezeu din aceasta Taina pot sa marturiseasca cu adevarat, restu discutiilor sunt polemici lipsite de duh

[danyel]

În prealabil postat de penticostalulmantuit

Am și eu o curiozitate. Cineva spunea pe forum că un ortodox este iertat de păcate dacă le mărturiseste lui Dumnezeu în prezența preotului. Iartă-mă dacă am spus sau voi spune ceva prostii. E doar din ignoranță nu din reavoință. Ceea ce eu am înțeles este că un credincios ortodox nu se poate ruga direct lui Dumnezeu pentru iertarea păcatelor lui. Vrei te rog să mă luminezi puțin?

În ceea ce-i privește pe penticostali în general își mărturisesc păcatele lui Dumnezeu în mod direct în rugăciune, în biserică sau în odaia lor personală. Nu există Taina Spovedaniei în Biserica Penticostală. În general credincioșii sunt îndemnați să își mărturisească lui Dumnezeu păcatele și, în cazuri speciale, să își mărturisească păcatele unul altuia. De obicei pastorului dar și oricărui alt membru matur în credință.

De exemplu în câteva cazuri când eu am căzut în păcate grave ce deveniseră o patimă deja, mă rugam singur lui Dumnezeu dar nu reușeam să ies de acolo. M-am mărturisit unui frate în care aveam încredere și-l consideram un om al lui Dumnezeu. El s-a rugat împreună cu mine și am fost scăpat.

Nu există însă un tipar clar stabilit pentru astfel de situații ci mai mult o tradiție orală prin biserici.

sa facem un pic de ordine, toate rugaciunile ortodoxe sunt pline de cereri pt iertarea pacatelor, tot timpul un ortodox practicant se va ruga lui Dumnezeu pentru iertarea pacatelor, este foarte gresit sa spui ca ortodocsii nu se pot ruga direct lui Dumnezeu, asa ceva este fals
Pe de alta parte, noi consideram ca Harul lui Dumnezeu este impartasit oamenilor prin Tainele Bisericii, spovedania este o astfel de taina pt curatirea de pacate si pregatirea pt impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului, impartasire prin care consideram ca ni se iarta pacatele dupa cum Mantuitorul Spunea "Beţi dintru acesta toţi, .Că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor.(Matei 26:27-28 )
Asa cum ai spus tu, lupta cu pacatul nu e usoara, nu poti doar sa zici "Doamne iarta-ma" si apoi sa ignori pacatul crezand ca ai fost iertat chiar daca constiinta nu-ti da pace, or spovedania este un mijloc de lupta cu pacatul, si chiar tu ai experimentat un tip de spovedanie care ti-a usurat sufletul
Dumnezeu lucreaza prin oameni pt ca pentru oameni s-a jertfit si prin ei vrea sa isi faca lucrarea si de evanghelizare si lucrarea harica, asa cum spunea Apostolul Pavel "Aşa să ne socotească pe noi fiecare om: ca slujitori ai lui Hristos şi ca iconomi ai tainelor lui Dumnezeu"(I corinteni 4:1)

Legat de marturisirea pacatelor, de ce ar avea nevoie Dumnezeu sa-i marturisim pacatele, oare nu le cunoaste pe toate? Oare nu este viata noastra ca o carte deschisa inaintea Sa? In Evanghelii nu apare niciun om, care venind la Mantuitorul, sa-l roage sa-i ierte pacatele, nici macar dintre ucenici. Dumnezeu ni le stie pe toate, vrea doar sa ne scape de ele, sa ne ofere suport sa inlocuim obiceiuri proaste cu unele bune. Mai zice Domnul tanarului acela olog "Pacatele iti sunt iertate". Foloseste verbul la trecut, nu spune "Iti iert". Cred ca asta spune si in dreptul nostru astazi iar responsabilitatea noastra este sa traim cat mai aproape de acest standard al omului iertat, care nu se va mai intoarce la vechile preocupari pacatoase, ci va cere sprijin in rugaciune ca sa poata avea o viata cat mai curata.

În prealabil postat de almaris

Legat de marturisirea pacatelor, de ce ar avea nevoie Dumnezeu sa-i marturisim pacatele, oare nu le cunoaste pe toate? Oare nu este viata noastra ca o carte deschisa inaintea Sa? In Evanghelii nu apare niciun om, care venind la Mantuitorul, sa-l roage sa-i ierte pacatele, nici macar dintre ucenici. Dumnezeu ni le stie pe toate, vrea doar sa ne scape de ele, sa ne ofere suport sa inlocuim obiceiuri proaste cu unele bune. Mai zice Domnul tanarului acela olog "Pacatele iti sunt iertate". Foloseste verbul la trecut, nu spune "Iti iert". Cred ca asta spune si in dreptul nostru astazi iar responsabilitatea noastra este sa traim cat mai aproape de acest standard al omului iertat, care nu se va mai intoarce la vechile preocupari pacatoase, ci va cere sprijin in rugaciune ca sa poata avea o viata cat mai curata.

Măcar că „responsabilitatea noastra este sa traim cat mai aproape de acest standard al omului iertat” totuși mai păcătuim, nu?
Se pare ca versetul din 1Ioan 1:9 cam condiționează iertarea păcatului de mărturisirea lui.

În prealabil postat de penticostalulmantuit

Măcar că „responsabilitatea noastra este sa traim cat mai aproape de acest standard al omului iertat” totuși mai păcătuim, nu?

Da. Insa Ioan spune in epistola sa ca pacatul trebuie sa tinda sa devina in viata celui credincios o exceptie "Daca cineva a pacatuit....."

În prealabil postat de penticostalulmantuit

Se pare ca versetul din 1Ioan 1:9 cam condiționează iertarea păcatului de mărturisirea lui.

Mi-e teama ca noi luam aceasta marturisire ca si cum l-am informa pe Dumnezeu in legatura cu pacatul nostru. Actul iertarii e mai complex si are ca scop abandonarea practicii rele. Dumnezeu vrea sa ne vada disponibili pentru asta si demareaza "procesul".

În prealabil postat de almaris

Da. Insa Ioan spune in epistola sa ca pacatul trebuie sa tinda sa devina in viata celui credincios o exceptie "Daca cineva a pacatuit....."
Mi-e teama ca noi luam aceasta marturisire ca si cum l-am informa pe Dumnezeu in legatura cu pacatul nostru. Actul iertarii e mai complex si are ca scop abandonarea practicii rele. Dumnezeu vrea sa ne vada disponibili pentru asta si demareaza "procesul".

Impresia pe care mi-a creeat-o postul tău anterior era că nu e necesar să-i mai mărturisim lui Dumnezeu păcatele fiindcă El oricum le știe.

Și eu cred că păcatul trebuie să devină o excepție în viața noastră și că noi nu ar trebui să facem din mărturisire doar o datorie religioasă, fără să urmărim abandonarea lui.

[RauL15]

În prealabil postat de almaris

Legat de marturisirea pacatelor, de ce ar avea nevoie Dumnezeu sa-i marturisim pacatele, oare nu le cunoaste pe toate? Oare nu este viata noastra ca o carte deschisa inaintea Sa? In Evanghelii nu apare niciun om, care venind la Mantuitorul, sa-l roage sa-i ierte pacatele, nici macar dintre ucenici. Dumnezeu ni le stie pe toate, vrea doar sa ne scape de ele, sa ne ofere suport sa inlocuim obiceiuri proaste cu unele bune. Mai zice Domnul tanarului acela olog "Pacatele iti sunt iertate". Foloseste verbul la trecut, nu spune "Iti iert". Cred ca asta spune si in dreptul nostru astazi iar responsabilitatea noastra este sa traim cat mai aproape de acest standard al omului iertat, care nu se va mai intoarce la vechile preocupari pacatoase, ci va cere sprijin in rugaciune ca sa poata avea o viata cat mai curata.

Dumnezeu iti stie pacatele insa tu trebuie sa constientizezi ca ai pacatuit si sa te caiesti spre iertarea lor.
Nu e asa usor pe cum pare...faci un pacat si zici "Las ca ma iarta".Tu trebuie sa-I areti Lui Dumnezeu ca iti pare rau pentru pacatul/pacatele facute altfel chiar daca Dumnezeu le stie tu,tot neiertat ramai!

În prealabil postat de RauL15

Dumnezeu iti stie pacatele insa tu trebuie sa constientizezi ca ai pacatuit si sa te caiesti spre iertarea lor.
Nu e asa usor pe cum pare...faci un pacat si zici "Las ca ma iarta".Tu trebuie sa-I areti Lui Dumnezeu ca iti pare rau pentru pacatul/pacatele facute altfel chiar daca Dumnezeu le stie tu,tot neiertat ramai!

Nu e adevarat, pe Dumnezeu nu-l intereseaza smiorcaiala mea, ci sa ma vada dornic sa scap de un anumit obicei prost. A-ti pare rau pentru un pacat nu este o stare interioara ci capacitatea de a nu il mai face cu puterea pe care o da Dumnezeu. Atunci cand nu mai practic un pacat sunt iertat de el, daca nu, inseamna ca port vinovatia inca asupra mea.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de almaris

In Evanghelii nu apare niciun om, care venind la Mantuitorul, sa-l roage sa-i ierte pacatele, nici macar dintre ucenici.

Luca 23: 40 şi urm.

Şi celălalt, răspunzând, îl certa, zicând: Nu te temi tu de Dumnezeu, că eşti în aceeaşi osândă?
Şi noi pe drept, căci noi primim cele cuvenite după faptele noastre; Acesta însă n-a făcut nici un rău.
Şi zicea lui Iisus: Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni în împărăţia Ta.

Sursa: http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=48&cap=23

Mai zice Domnul tanarului acela olog "Pacatele iti sunt iertate". Foloseste verbul la trecut, nu spune "Iti iert".

Păcatele îţi sunt iertate. Mod: indicativ. Timp: prezent. Diateza: pasivă.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Luca 23: 40 şi urm.

Şi celălalt, răspunzând, îl certa, zicând: Nu te temi tu de Dumnezeu, că eşti în aceeaşi osândă?
Şi noi pe drept, căci noi primim cele cuvenite după faptele noastre; Acesta însă n-a făcut nici un rău.
Şi zicea lui Iisus: Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni în împărăţia Ta.

Sursa: http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=48&cap=23

SI cererea de iertare unde e?

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Păcatele îţi sunt iertate. Mod: indicativ. Timp: prezent. Diateza: pasivă.

Mai uita omul gramatica cu timpul dar intelesul textului ramane acelasi, Mantuitorul nu i-a iertat pacatele insului respectiv pentru ca a "dat pe la El" ci asta s-a intamplat mai demult, inainte de nasterea oricarui om s-a dat hotarare de iertare, numai ca aceasta iertare nu este instant, ci trebuie acceptata, omul trebuie facut constient de ea. Mai departe, ce face omul cu aceasta iertare, e treaba fiecaruia, unii o calca in picioare traind ca si mai inainte, altii inteleg ca statutul trebuie sa fie cu totul altul.