"Lui Hristos ii plac oamenii delicati"

[glykys]

În prealabil postat de Dumitru73

ce intentie buna mai poti invoca, atunci cand mustrand sau chiar "smerind" pe cineva, il faci sa clacheze?

Sigur, mai bine adoptam politica strutului, romaneasca si ea. Sau lasa sa moara si capra vecinului.

[Dumitru73]

În prealabil postat de gabriela8

De ce neaparat sa clacheze? Poate ia aminte! Este o regula genaral valabila?

citeste Vietile Sfintilor si Patericul.
acolo vezi cine isi "permitea" sa smereasca pe cineva. doar cei care stiau cat sa intinda coarda, cei mai mari, cei mai experimentati, cei mai induhovniciti.
ai gasit vreunul pe aici?

În prealabil postat de Dumitru73

ce intentie buna mai poti invoca, atunci cand mustrand sau chiar "smerind" pe cineva, il faci sa clacheze?

Eu ziceam in general de intentie:).

[Dumitru73]

În prealabil postat de o nestiutoare_

Eu ziceam in general de intentie:).

foarte bune sunt intentiile...
dar cu ce ii ajuca pe cei ce au nevoie de ajutor?
si tu consideri ca ai facut o fapta buna, daca ai avut intentie dar nu ai facut-o?

În prealabil postat de Dumitru73

foarte bune sunt intentiile...
dar cu ce ii ajuca pe cei ce au nevoie de ajutor?
si tu consideri ca ai facut o fapta buna, daca ai avut intentie dar nu ai facut-o?

Eu imi amintesc de citatul pe care l-ati mentionat mai sus,asta fac.

[Pippo_]

Intentia sta la baza gandului. In functie de intentie se formeaza gandurile. In functie de ganduri se desavarseste actiunea. In orice actiune indiferent de rezultate, intentia este cea mai importanta. Controlandu-ne intentia (in sens pozitiv), in timp gandurile se purifica. Si automat faptele se imbunatatesc.

În prealabil postat de VladCat

Exista printre noi de multe ori, chiar si printre cei care se chestioneaza permanent asupra propriilor actiuni, ori poate mai ales printre acestia, un scurt dialog cu propria constiinta, in care replica noastra suna cam asa : "- II va face bine sa ii mai taie cineva din orgoliu", ori "- Nu e datoria mea sa ii menajez lui mandria" ori "- Chiar daca se ataca ii va face bine", etc.

Stiu sigur ca si altii gandesc treaba asta (si ca nu sunt singurul care o mai da in bara) fiindca adesea astfel de rationamente sunt chiar exprimate pe post de justificari ale unor replici mai "taioase".........cei care gandesc in maniera aceasta se folosesc adesea de citate precum "pui de vipere" ori "neam de naparci" ca sa isi legitimeze tonul de calau.
Tinand cont ca aceste exemple oferite mai sus sunt reale nu e greu sa realizezi ca in anumite situatii, in speranta de a trezi constiinta celor vizati de repros, aceste tehnici sunt recomandabile DAR sunt doua chestiuni care trebuie luate in considerare :

1. Aceste situatii sunt rare, in general lipsa de menajere a orgoliului celui caruia i te aderesezi soldindu-se cu cele mai urate si patimase reactii din partea sa (fie ca nu si le exprima), si neavind pe termen lung decat un efect de indepartare a aceluia fata de tine si ideile tale.

2. Cei care au folosit acest procedeu cu succes erau fie de o smerenie desavarsita (Hristos), fie de o smerenie care tindea catre acest punct (Ioan Botezatorul, Vasile cel Mare etc.)

Tinind cont de acestea, insuficienta atentie pt orgoliul celor din jur, pe temeiul faptului ca "ii face bine" imi apare ca un "procedeu" profund anticrestin. Avand in considerare poruncile evanghelice, atat luate ca atare cat si explicate de patristica,cred ca este datoria oricarui crestin ca in marea majoritate a cazurilor, sa menajeze pe cat posibil orgoliul celor din jur, sa aiba grija cum se exprima astfel incat ei sa nu "se atace", cu alte cuvinte sa fie delicat.
Daca sunt dimensiuni pe care considerati ca nu le-am luat in considerare apasati pe "post reply" :D...acelasi lucru faceti-l si daca stiti din cine este citatul pe care l-am folosit ca titlu fiindca eu am uitat complet....Doamne ajuta!

Nu cred ca e corect sa vrem sa menajam orgoliul cuiva.Orgoliul nu este o virtute.Orgoliul este un mare defect! Acolo unde apare orgoliul,dispare iubirea.Nu trebuie sa menajam orgoliul nimanui.Trebuie sa menajam dreptul fiecaruia la replica,dreptul fiecaruia la liberul arbitru,dreptul fiecaruia de a-si exprima liber parerea.Atata timp cat o discutie are loc in termeni decenti si civilizat, orice situatie contradictorie,se poate rezolva pasnic.Sa facem apel la bun simt si la controlul impulsivitatii.Poate daca inchidem calculatorul si revenim maine, nu ne mai vine sa-i zicem vreo doua nimanui...

[Karine]

În prealabil postat de VladCat

Exista printre noi de multe ori, chiar si printre cei care se chestioneaza permanent asupra propriilor actiuni, ori poate mai ales printre acestia, un scurt dialog cu propria constiinta, in care replica noastra suna cam asa : "- II va face bine sa ii mai taie cineva din orgoliu", ori "- Nu e datoria mea sa ii menajez lui mandria" ori "- Chiar daca se ataca ii va face bine", etc. !

O secunda...
"cei care se chestioneaza permanent asupra propriilor actiuni" cine sunt?

sunt cei ce sunt deranjati de comportamentul celuilalt si pe care incearca sa il corecteze/trezeasca, samd? Pai daca ceva ma derajjeaza la altul si eu sunt atent la propriile actiuni, intai aflu de ce ma deranjeaza.... pe mine! Rezolv problema cu mine ( caci nespus de multe daruri/lectii invatam de la cei ce ne deranjeaza "iubitii pe vrasmasii vostri") si mai apoi daca ma pot apropia de celalalt cu dragoste ii cer voie sa ii spun ce durere imi fac eu mie cu comportamentul lui. Am invatat ca omul e mult mai receptiv sa ajute decat sa fie ajutat, deci ii zic:" ajuta-ma sa ies din durerea asta, ajuta-ma sa te inteleg de ce faci asa". De multe ori, oamenii nu stiu ce consecinte au actiunile lor iar daca stiu si fac "raul" intentionat imi dau seama ca mare e durerea din ei daca iese si inafara sa ii raneasca pe altii.
E f important sa asculti cu inima ce spune celalalt, sa intelegi ce spune el, nu ce crezi tu ca zice el, ce intelegi tu din spusele lui.... de fapt, sa asculti ce nu zice el in vorbe...
Da, intentia gandului meu ajunge la sufletul celuilalt inainte ca vorba mea sa ajunga la urechea/ inima lui. Aproapele meu este faptura lui Hristos, oamenii sunt minunate suflete imbracate in haine de carne..siactiunile si vorbele lor le reflecta pe rand.... asta incerc sa tin mereu in minte in relatiile mele cu oamenii.
Pace si intelepciune va doresc.

[calator prin ploaie]

Bunul Dumnezeu iubeste Omul ! Natural, ii doreste echilibrat, animat de acea iubire imortala, pura, inocenta , in care lutul insufletit nu urla ca detine realitatea absoluta, nu incearca sa subjuge judecata celuilalt...Iar daca cumva omul cade , se intristeaza si il ajuta sa se ridice...Este adevarata dragoste !

cand am zis "chiar si printre cei care se chestioneaza permanent asupra propriilor actiuni" ma refeream la crestinii care nu dau cu toporul din inconstienta ci inainte de a da cu toporul stau de vorba cu ei insisi si isi spun : "acu' urmeaza sa-l smeresc...o sa fac o fapta placuta in fata Domnului".....si dupa aia TROSC!!!!....l-au smerit :|.....sau la cei care vorbesc cu o autoritate de zici ca insisi Sfintii Parinti i-au facut purtatori de cuvant ai ortodoxiei....sau la cei care considera ca daca celalalt e orgolios e problema lui cu el insusi si ei nu trebuie sa tina cont de asta....

Doamne ajuta!