Este imposibil sa facem bine celorlalti daca suntem saraci?

[Grabriella]

În prealabil postat de Heurtebise

sa indraznesti a da ceea ce vremelnic se intampla sa-ti lipseasca. Iata paradoxul crestin in toata plinatatea, splendoarea si virtutea lui. Dar iata si fagaduinta uluitoare: dand ceea ce nu ai, dobandesti ceea ce ai stiut sa dai din golul fiintei tale. Darul suprafiresc se reflecta asupra-ti, se intoarce la tine ca un bumerang, ca o raza de lumina proiectata de oglinda – si te inavuteste, te implineste, te covarseste.

Desigur. Nici nu se putea altminteri! Cum oare am putut gandi macar o clipa – necum ani de zile – ca Hristos doreste sa dam din ce avem: prisosul, putinul, totul! Mare isprava, destoinica scofala! prea omeneasca, sarmana, jalnica treaba. Altceva ni se cere: ce pare a fi cu neputinta. Altceva ni se fagaduieste: ceea ce nu-i de conceput si de necrezut!


Va putea oare? Va fi in stare a savarsi minunea? Desigur, dat fiind ca este din ceata celor despre care Hristos a spus ca “ei nu sunt din lume si Eu nu sunt din lume” (Ioan 17,16). Si iarasi: “Dar nu numai pentru acestia ma rog, ci si pentru cei ce vor crede in Mine, prin cuvantul lor” (Ioan, 17, 20). Iar la Faptele Apostolilor (20,35) Pavel asijderea graieste: “Trebuie sa ajutati pe cei slabi si sa va aduceti aminte de cuvintele Domnului Iisus, caci El a zis: Mai fericit este a da decat a lua.”

In adevar, dand peste fire, luam har peste har. Cel slab, prin urmare, sa rosteasca: da-mi, Doamne, cand sunt descumpanit si gol, vointa si nerusinare ca sa pot da din ceea ce nu am. Tu fa ca darul acesta al meu – paradoxal, absurd si indraznet – sa se intoarca asupra-mi prin mila Ta care socoteste intelepciunea oamenilor drept nebunie si adagiul “Nemo dat quod non habet” arama sunatoare si chimval zanganitor. Tu care ceri numai imposibilul si faptuiesti numai ce mintea omeneasca nu poate sa priceapa."


Cutremurator de frumos.

Da! Cutremurator!
A fost si pentru mine darul Lui Dumnezeu .
Eu doream sa dau altora ceea ce eu doar auzisem fara sa inteleg Adevarul, adevarata traire crestina. Eu habar nu aveam ce inseamna mantuirea sufletului din perspectiva ortodoxa, dar ma rugam pentru sufletele celor dragi.In ei nu s-a intamplat nimic( deocamdata) , nu au inteles nimic , dar asupra mea s-au revarsat binecuvantarile si minunile ceresti.

[Grabriella]

În prealabil postat de Heurtebise

Dand ce nu avem, dobandim, prin ricoseu ceea ce – cu nemaipomenita sfruntare – ne-am incumetat a darui altuia. Lectia e valabila pentru orice crestin, cleric sau mirean. Pentru monah indeosebi. Sa nu se ingrijoreze, sa nu se sperie, sa nu se framante calugarul care isi simte launtrul desart, bantuit de neincredere si slabiciune, cuprins de intuneric si seceta; sa nu ia catusi de putin aminte la acestea toate. Ispite ale deznadejdii, netrebnice siretenii ale celui rau si uscat. Sa dea celor care vin la el – in chilia lui, in gradina manastirii, pe cerdacul arhondaricului, la usa altarului – ca sa afle credinta, intarire, lumina si o bruma de speranta – ceea ce ei asteapta de la el si ceea ce el prea bine stie ca in clipa aceea se poate intampla sa nu aiba. Sa le dea. Si, dandu-le, se vor rasfrange si asupra-i, se va milui si el din pomana facuta altuia.

“Dand lumina pe care nu o ai, o vei avea si tu.”

M-au marcat profund aceste cuvinte si ma duce gandul la cuvantul care zice ca Dumnezeu se uita la inima omului, la fel cum o mama se uita la inima copilasului care, avand in mana o bucata de paine, este darnic cand i-o ceri. Nu bucata de paine este importanta precum nici darnicia noastra pentru Dumnezeu, ci dragostea si caldura pentru toti cei ce poarta chipul Domnului.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Grabriella

eu ma odihneam știind ca-i pot fi de folos.

Am ramas impresionat de frumusetea acestei simple propozitii, desprinsa parca din Sfanta Traditie de undeva.

[camy_d]

În prealabil postat de Florin-Ionut

E criza si nu avem bani. Dar oare banii ne limiteaza atat de mult incat nu putem sa facem fapte bune daca nu-i avem?

Sa dam aici exemple de fapte altruiste care pot fi puse in practica in caz ca banii sunt exclusi din ecuatie.

Şti întâmplarea din Biblie, când o văduvă a adus doi bănuţi, toată averea ei şi Iisus a zis că acesta e cel mai mare gest de milostenie?

[KANDIA]

Dar ce putem face cand sunt tot mai multi cei care au nevoie de ajutor si tot mai putine posibilitatile noastre materiale de ajutor?Tot framantandu-ma cum as putea sa ajut cat mai multi am realizat ceva: societatea noastra e bolnava.Ea genereaza tot mai multi saraci si asta va continua pana...cand?Poate o licarire de speranta ar fi daca fiecare din noi ar face ceva pentru tara asta.De la a te abtine cand iti vine sa arunci o hartie pe jos si pana la a munci cu adevarat si din greu,dand cate ceva si "pe gratis" din sudoarea ta...Poate daca am invata care sunt indatoririle noastre inainte de a urla dupa drepturi si daca ne-am intreba ce am produs azi cand ne vaitam ca-i mica suma primita...Si-cel mai important-daca am fi obiectivi,lucizi si cu ochii spre viitor la orice alegere din viata noastra...poate ca am face ceva pentru noi,toti.Poate am avea o tara sanatoasa,cu locuri de munca adevarata (nu birouri despre care nu stie nimeni la ce folosesc),salarii decente si cu foarte,foarte putini saraci...

[maria25]

Foarte frumos topicul.

Dupa mintea mea mica, a face milostenie inseamna a darui din inima. Ca este un banut, o paine sau o vorba buna, sa fie daruit din inima. Totodata, frumos si bine-placut inaintea lui Dumnezeu este sa ne rugam pentru aproapele nostru.

Iar ca sa raspund la obiect/titlul topicului, nu este imposibil sa faci bine cand esti sarac. Spun asta acum, din prisma saracului si a omului necajit. Incurajarile, sfaturile si alinarile pe care le-am primit aici pe forum, m-au ajutat enorm. Au ajuns direct la sufletul meu.

În prealabil postat de maria25

Foarte frumos topicul.

Dupa mintea mea mica, a face milostenie inseamna a darui din inima. Ca este un banut, o paine sau o vorba buna, sa fie daruit din inima. Totodata, frumos si bine-placut inaintea lui Dumnezeu este sa ne rugam pentru aproapele nostru.

Iar ca sa raspund la obiect/titlul topicului, nu este imposibil sa faci bine cand esti sarac. Spun asta acum, din prisma saracului si a omului necajit. Incurajarile, sfaturile si alinarile pe care le-am primit aici pe forum, m-au ajutat enorm. Au ajuns direct la sufletul meu.

Aici ar fi conform topicului cum spui, sa precizezi ca aflata in situatia in care esti, AI DONAT HAINUTE DE COPIL, cand puteai sa le vinzi.Un gest mai mult decat coplesitor,care pe mine m-a emotionat foarte tare.:-)

[maria25]

În prealabil postat de Melissa

Aici ar fi conform topicului cum spui, sa precizezi ca aflata in situatia in care esti, AI DONAT HAINUTE DE COPIL, cand puteai sa le vinzi.Un gest mai mult decat coplesitor,care pe mine m-a emotionat foarte tare.:-)

:)

Vreau din tot sufletul sa le donez cuiva, dar uite ca nu le vrea nimeni. Ma gandesc ca daca pana sambata nu se gaseste cineva, sa le duc la biserica. Sper ca procedez corect.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de maria25

:)

Vreau din tot sufletul sa le donez cuiva, dar uite ca nu le vrea nimeni.

Deja ai facut o fapta buna. Intentia chiar conteaza.

La fel de usor e sa faci fapte bune cu gandul cu a face greseli sau pacate cu gandul.

[Marius22]

Sa luam seama la Hristos. S-a nascut intr-o pestera saracacioasa. Mai mult, nu cunoastem din Evanghelii ca in timpul vietii Sale pe pamant ar fi strans avutii. Din contra, se spune undeva ca "Fiul omului nu are unde sa-si plece capul". Cu toate acestea, Hristos ne-a imbogatit pe noi, si lumea intreaga, cum nimeni nu o ar fi putut face (si cu nu o va putea face vreodata).

La fel se intampla si in cazul omului duhovnicesc, a carui singura bogatie este Hristos. Chiar daca nu dispune de posibilitati materiale pentru a-i putea ajuta pe cei aflati in nevoie, ii poate face pe acestia, printr-un cuvant, printr-o mangaiere sau printr-o rugaciune, mai frumosi, mai curati, adica partasi comorilor ceresti (pe care furul si molia nu le strica).