Dati-mi un sfat, va rog

[AlinB]

În prealabil postat de paprika

daca ar fi dupa voi le-ati taia femeilor clitorisul ca in unele tari arabe...

Ai luat-o razna. Pe bune. Unde ai citit asa ceva pe aici??

Concubinajul e rau, si de spus trebuia sa i se spuna, pentru ca este intr-adevar o problema serioasa si sexualitatea dezordonata este majoritatea relatiilor esuate si multi nu-si dau seama ca de aici pleaca problema.
Ca in cazul asta de exemplu.

Pe de alta parte conteaza cum o spui, tonul prapastios a dl. Zaharia nu cred ca e cel mai bun reper moral iar duhovnicia nu trebuie confundata cu biologia.

Exista cazuri si cazuri si un om nu se va feri niciodata de pacat doar pentru ca UNII pacatosi s-au imbolnavit.
Dar daca iubeste pe Dumnezeu, si intelege ca sexualitatea s-ar putea sa-l faca sa piarda o relatie, nu sa o castige, cu siguranta se va feri.

[glykys]

În prealabil postat de paprika

dupa ce ca saraca femeie si-a pierdut logodnicul care a luat-o pe aratura, acum dati-i si in cap cu mesaje care sa ii arate cat de desfranata si de pacatoasa este...
ce nu-mi place mie cel mai mult la religia noastra e faptul ca este mereu axata pe invinuirea oamenilor si asteapta ca oamenii sa-si puna cenusa in cap pt toate "pacatele" inchipuite sau nu...
daca ar fi dupa voi le-ati taia femeilor clitorisul ca in unele tari arabe...

De ce sa fie saraca? E mai bine ca si-a dat seama ce fel de om e, inainte sa se casatoreasca cu el.

[AlinB]

În prealabil postat de vintage

Alin, da! ai dreptate in unele puncte. Imi pare rau ca m-am pripit si cele scrise de mine au fos mai "ascutite". Eu sunt o persoana potolita si blanda dar... am slabiciunile mele... Povestea Anei Maria seamana teribil cu o intamplare dureroasa la care am fost martora si iata, m-a ravasit... Imi cer scuze, imi pare rau...
Mi-am zis de multe ori sa stau deoparte, dar, uf! e tare greu! nu pot...

Nu sta deoparte, ar fi pacat, doar cantareste cuvintele.. :)

În prealabil postat de AlinB

Nu sta deoparte, ar fi pacat, doar cantareste cuvintele.. :)

:))
Ai dreptate cu cantaritul vorbelor... of, of...

[zaharia_2009]

În prealabil postat de AlinB

Ai luat-o razna. Pe bune. Unde ai citit asa ceva pe aici??

Concubinajul e rau, si de spus trebuia sa i se spuna, pentru ca este intr-adevar o problema serioasa si sexualitatea dezordonata este majoritatea relatiilor esuate si multi nu-si dau seama ca de aici pleaca problema.
Ca in cazul asta de exemplu.

Pe de alta parte conteaza cum o spui, tonul prapastios a dl. Zaharia nu cred ca e cel mai bun reper moral iar duhovnicia nu trebuie confundata cu biologia.

Exista cazuri si cazuri si un om nu se va feri niciodata de pacat doar pentru ca UNII pacatosi s-au imbolnavit.
Dar daca iubeste pe Dumnezeu, si intelege ca sexualitatea s-ar putea sa-l faca sa piarda o relatie, nu sa o castige, cu siguranta se va feri.

Sfintul Vasile cel mare ne spune : ,,...prieten imi este acela care imi arata greselile mele ".

Pornind de la aceste cuvinte , un frate adevarat cred ca este acela care vazindu-l pe fratele sau ca este/traieste in mare pacat/patimi nu cauta sa-l compatimeasca , sa-i vorbeasca in mod expres frumos si cu menajamente (aviz fraiericilor de serviciu : nu voiesc sa spun ca trebuie sa-i vorbesti in vreun fel mizerabil neaparat !), sa se poarte cu el cu manusi ca nu cumva sa se supere sau sa se streseze mai mult decit este , sa nu-i desvaluie iadul in toata grozavia lui ca sa nu se sperie, sa nu-i pomeneasca de numele pacatelor pe care le-a facut (de moarte - auziti si voi, nu este clar ? pai daca ele insele se cheama ,,de moarte" , noi de ce sa le mascam si sa zicem ca nu este chiar asa, ci ca sunt ,,de viata" ?!- ori strigatoare la cer , ori atit de silnice incit sunt impotriva duhului sfint fiind de neiertat !) ci cauta sa il duca cu mintea si judecata si constiinta sa in stare de luciditate, de trezie cognitiva, prin explicarea faptelor lui , deci cauta sa il readuca in stare de constienta si judecata in iadul pacatelor in s-a coborit singur prin desfatarea in placeri si senzatii trupesti, carnale cind pacatuia, ca astfel vazind de data aceasta lucid grozavia faptelor lui sa stie foarte bine ce a gresit si ce are de facut de axcum inainte ,chiar din aceasta clipa si nu de miine, si nu miorlaieli sau lingusiri .
Altminteri ii iesti frate doar dupa vorbe , si am mai dat acest exemplu pe un thread asemanator .
Gheronii mari (mai ales Cleopa si cei doi Arsenie) erau de neinduplecat cu pacatul , nu umblau cu menajamente , ci te infrunta si te lovea cu vorba tocmai in minte si in suflet tocmai pt.ca sa intelegi clar ca ai gresit rau, ca esti in pericol de moarte pt. ca ai facut pacate de moarte si ca este timpul sa te indrepti cit poti de bine , de profund si de repede .
Unui bolnav de cancer , numai in Romania i se minte de regula starea de sanatate si i se ascunde pina se prapadeste in loc sa i se spuna franc , asa, verde in fata (cum de altfel staruie si marii duhovnici sa procedam) tocmai pt. a avea timp sa se pocaiasca sa se curateasca , sa se spovedeasca si sa se grijeasca punindu-se in regula si rinduiala pt. noul drum ce il are de facut . Nu cu miorlaieli si cu cuvinte frumoase dar mincinoase putem descrie perfect in fata aproapelui iadul in care el din placere si ignoranta s-a coborit.
Pai ce facem , proloagele zilnice nu le citim ? Vieti de sfinti .... nimic ? Am uitat de unde sa luam exemplu , cum sa demascam pacatul si cum sa luptam cu el ? Stam doar la relativitatea arbitrului fiecaruia : mie mi se pare ca ... !!!

Acest subiect deschis de aceasta sora este atit de amplu incit numai un duhiovnic bun (dar bun !)il poate rezolva canonic si daca bine inteles vrea si penitenta .
Aici, cu 3 vorbe ale fiecaruia nu facem mare ajutor decit sa dam sfaturi mincinoase(cei care-si permit cu larghete asa ceva crezind ca fac menajament) in spatele vorbelor frumoase : ma repet, chiar spuneam pe un thread asemanator ca asa procedeaza crestinii care se inchina la mai multi dumnezei (unul la biserica , unul inafara ei , unul la servici , s.a.m.d.) cind aud de un frate inglobat in patimi : lasa mai, nu te necaji, toti suntem oameni , toti gresim ... nu-i nimic , Dumnezeu ce treaba mai are decit sa ne ierte pe noi chiar si prin intermediul netului . Hai , gata , nu te mai speria fara rost !
Diplomatia este stinta satanei , a minciunii si a inselatoriei , a vecsatiilor si a tertipurilor . De aceea este si mult apreciata de cei care se alinta cu ispititorul.
Crestinii marturisesc intotdeauna numai adevarul si dreptatea deoarece ne spune David in Psaltire : ,,... cuvintul Tau este adevarul si dreptatea ta este in veac ! "

Deci , eu asa cred ca este cel mai potrivit, asa am invatat de la duhovnicii barbati in credinta dreapta si consider ca asa este cel mai potrivit : sa spunem fratelui care se zbate in pacate si in patimi in ce stare se afla tot asa cum ii spunem drept si pe fata unui canceros despre ce are tocmai pt. a avea timp sa se pregateasca , sa se pocaiasca , sa se indrepte si sa se intoarca cit mai repede cu fata catre Dumnezeu . Alminteri ne asumam mari riscuri si si pe el il ducem la pieire , vorba aceea : orb pe orb calauzind ... !!

Dar iarasi aviz fratilor neonesti care se reped deobicei , din initiativa lor insasi, la ce este mai rau si nu la bun, ca acest adevar si dreptatea nu se marturiseste zbierind , sa nu intelegeti asa , ori stimbindu-ne la interlocutor sau holbind ochii , ori gesticulind violent !!! Nu fratilor , sa nu va inchipuiti ca dreapta marturisire se face asa ! Se face calm , linistit,cu mult discernamint dara fara a ascunde ceva oricit de mic sau fara a folosi cuvinte inselatoare , ci direct si pe fata !

Numai unii stiu sa implineasca aceste cerinte , numai unii stiu sa spuna lucrurilor pe nume fiind directi si fara menajamente .
Cind s-au savirsit pacatele , s-au savirsit cu menajamente ? Pai atunci , ca stind inaintea lui Dumnezeu , nu se cade sa folosim aceiasi oca pt. aratarea lor si sa nu unblam cu 2 ocale diferite incercind sa pacalim fratii , fara voie de multe ori, dindu-ne grozav de gingasi si de prietenosi si de indulgenti, acolo unde nu este cazul ? cum ca nu este chiar asa de rau cum ti-a zis un hala ! Ei, lasa ca se indreapta lucrurile si ca Dumnezeu ce alta treaba mai are decit sa tot primeasca emailuri de iertare din gura noastra ... ca din fapte 'om vedea noi cind ne indreptam .
Necazurile sunt pe noi cit casa si noi stam la indoiala daca o fi chiar asa de rau cum zice un apucat sau mai merge ceva , ceva ... !

Mai bine sa se supere sora si sa se infioare si sa se cutremure dar sa se opreasca de la pacate si sa se indrepte decit sa creada ca de, asa se intimpal in epoca asta moderna la fetele ,,serioase" si ca mai toate au patit la fel si ca in timp isi va gasi si ea norocul si totul va fi bine pina la urma !
Da se poate proceda si asa , dar aceasta nu este marturisire crestina , ci masluire necrestina !


Evident , am marturisit doar parerea mea intima !

[adrian010155]

În prealabil postat de Ana_Maria

Urma sa ma casatoresc cu persoana iubita cel tarziu anul viitor.Pe modelul actual al relatiilor moderne, ne-am mutat impreuna. Nu ar fi fost asta o problema, pentru ca ne intelegeam foarte bine, ca familie, daca pot sa spun asa. Greseala noastra ne-am angajat impreuna, pe acelasi proiect, la aceeasi firma. Practic, la serviciu ar fi trebuit sa fim colegi, in timpul liber, un cuplu. Am amestecat borcanele si din cauza serviciului am inceput sa ne certam. La un moment dat, in viata lui a aparut o femeie de moravuri usoare, pe care eu nu am bagat-o in seama la momentul potrivit. La ultima cearta, pe motiv neintemeiat ( a recunoscut ca a exagerat si ca nu avea dreptate) s-a dus la ea. Si de atunci cam sunt impreuna. Certurile noastre nu aveau niciodata un temei, ci erau niste exagerari, suparari de moment, sau din cauza programului foarte incarcat si stresului acumulat in timp ( noi fiind studenti, ultimul an, amandoi).
Parintii lui sunt foarte suparati, au incercat sa il faca sa acorde o sansa relatiei noastre, mai ales ca eu mi-am schimbat si serviciul, dar el e cu ea. Stiu ca tine inca la mine si ca e doar o ratacire de moment. Ar vrea sa se intoarca la mine, dar e prins momentan intr-o "relatie", sau cel putin asa spune el (adica e cu ea). Incerc sa il fac sa renunte la ea, dar nu vrea. Dati-mi un sfat, ce as putea sa fac ca sa il determin sa renunte la ea si nu neaparat sa se intoarca la mine. Am incredere in Dumnezeu si stiu ca el ne va lumina calea, dar atata timp cat e langa ea, el se autodistruge (e tot timpul obosit, miroase a fum de tigara, desi el nu fumeaza, ea da), ceea ce nu facea cand eram impreuna, oricat de greu ne era.

Roaga-te pentru el, asa este bine, dar gandeste-te ca femeia care vrea sa se casatoreasca si priveste serios conceptul de familie, are nevoie de un barbat responsabil, cu caracter puternic, in masura sa asigure unitatea, echilibrul si durabilitatea familiei.

[korinna]

Singura rugaciunea! Rugaciunea este "antrenamentul" sufletului asa cum orice alt sport este antrenamentul trupului.

Ana Maria, incearca sa citesti in fiecare zi Paraclisul Maicii Domnului, sau Ac. Sf. Acoperamant, sau orice alt acatist in cinstea Maicii Domnului. O sa vezi ca o sa-ti raspunda mult Milostiva noastra Maica.

Daca nu ai sa reusesti la inceput tot odata, cate putin dimineata, continui la amiaza si apoi seara. Mai faci ceva, mai citesti un pic si tot asa. Rabdare, rabdare, rabdare.

Domnul se va milostivi de noi daca ne spovedim curat, ne rugam si incercam sa facem voia Lui si faptele bune pe cat putem. Ce-ar fi viata asat fara nevointa, fara un pic de suferinta. Toate pentru indreptarea noastra sunt. Incearca sa iesi din pacate si sa faci voia Domnului in toate.

Nu ai cum sa-ti dai seama daca Domnul ti-a incredintat tie misiunea de a-l schimba in bine pe omul acesta, dar faptul ca din varii motive nu esti fericita, ai primit o invitatie clara catre rugaciune, post si spovedanie. Deci catre pocainta.

Insa nu uita spovedania si postul sunt fooooaaarte folositoare, dar rugaciunea este de aur.

Cu Domnul inainte la razboi, la lupta cu noi insine!
Doamne miluieste! :)

În prealabil postat de zaharia_2009

Sfintul Vasile cel mare ne spune : ,,...prieten imi este acela care imi arata greselile mele ".

Pornind de la aceste cuvinte , un frate adevarat cred ca este acela care vazindu-l pe fratele sau ca este/traieste in mare pacat/patimi nu cauta sa-l compatimeasca , sa-i vorbeasca in mod expres frumos si cu menajamente (aviz fraiericilor de serviciu : nu voiesc sa spun ca trebuie sa-i vorbesti in vreun fel mizerabil neaparat !), sa se poarte cu el cu manusi ca nu cumva sa se supere sau sa se streseze mai mult decit este , sa nu-i desvaluie iadul in toata grozavia lui ca sa nu se sperie, sa nu-i pomeneasca de numele pacatelor pe care le-a facut (de moarte - auziti si voi, nu este clar ? pai daca ele insele se cheama ,,de moarte" , noi de ce sa le mascam si sa zicem ca nu este chiar asa, ci ca sunt ,,de viata" ?!- ori strigatoare la cer , ori atit de silnice incit sunt impotriva duhului sfint fiind de neiertat !) ci cauta sa il duca cu mintea si judecata si constiinta sa in stare de luciditate, de trezie cognitiva, prin explicarea faptelor lui , deci cauta sa il readuca in stare de constienta si judecata in iadul pacatelor in s-a coborit singur prin desfatarea in placeri si senzatii trupesti, carnale cind pacatuia, ca astfel vazind de data aceasta lucid grozavia faptelor lui sa stie foarte bine ce a gresit si ce are de facut de axcum inainte ,chiar din aceasta clipa si nu de miine, si nu miorlaieli sau lingusiri .
Altminteri ii iesti frate doar dupa vorbe , si am mai dat acest exemplu pe un thread asemanator .
Gheronii mari (mai ales Cleopa si cei doi Arsenie) erau de neinduplecat cu pacatul , nu umblau cu menajamente , ci te infrunta si te lovea cu vorba tocmai in minte si in suflet tocmai pt.ca sa intelegi clar ca ai gresit rau, ca esti in pericol de moarte pt. ca ai facut pacate de moarte si ca este timpul sa te indrepti cit poti de bine , de profund si de repede .
Unui bolnav de cancer , numai in Romania i se minte de regula starea de sanatate si i se ascunde pina se prapadeste in loc sa i se spuna franc , asa, verde in fata (cum de altfel staruie si marii duhovnici sa procedam) tocmai pt. a avea timp sa se pocaiasca sa se curateasca , sa se spovedeasca si sa se grijeasca punindu-se in regula si rinduiala pt. noul drum ce il are de facut . Nu cu miorlaieli si cu cuvinte frumoase dar mincinoase putem descrie perfect in fata aproapelui iadul in care el din placere si ignoranta s-a coborit.
Pai ce facem , proloagele zilnice nu le citim ? Vieti de sfinti .... nimic ? Am uitat de unde sa luam exemplu , cum sa demascam pacatul si cum sa luptam cu el ? Stam doar la relativitatea arbitrului fiecaruia : mie mi se pare ca ... !!!

Acest subiect deschis de aceasta sora este atit de amplu incit numai un duhiovnic bun (dar bun !)il poate rezolva canonic si daca bine inteles vrea si penitenta .
Aici, cu 3 vorbe ale fiecaruia nu facem mare ajutor decit sa dam sfaturi mincinoase(cei care-si permit cu larghete asa ceva crezind ca fac menajament) in spatele vorbelor frumoase : ma repet, chiar spuneam pe un thread asemanator ca asa procedeaza crestinii care se inchina la mai multi dumnezei (unul la biserica , unul inafara ei , unul la servici , s.a.m.d.) cind aud de un frate inglobat in patimi : lasa mai, nu te necaji, toti suntem oameni , toti gresim ... nu-i nimic , Dumnezeu ce treaba mai are decit sa ne ierte pe noi chiar si prin intermediul netului . Hai , gata , nu te mai speria fara rost !
Diplomatia este stinta satanei , a minciunii si a inselatoriei , a vecsatiilor si a tertipurilor . De aceea este si mult apreciata de cei care se alinta cu ispititorul.
Crestinii marturisesc intotdeauna numai adevarul si dreptatea deoarece ne spune David in Psaltire : ,,... cuvintul Tau este adevarul si dreptatea ta este in veac ! "

Deci , eu asa cred ca este cel mai potrivit, asa am invatat de la duhovnicii barbati in credinta dreapta si consider ca asa este cel mai potrivit : sa spunem fratelui care se zbate in pacate si in patimi in ce stare se afla tot asa cum ii spunem drept si pe fata unui canceros despre ce are tocmai pt. a avea timp sa se pregateasca , sa se pocaiasca , sa se indrepte si sa se intoarca cit mai repede cu fata catre Dumnezeu . Alminteri ne asumam mari riscuri si si pe el il ducem la pieire , vorba aceea : orb pe orb calauzind ... !!

Dar iarasi aviz fratilor neonesti care se reped deobicei , din initiativa lor insasi, la ce este mai rau si nu la bun, ca acest adevar si dreptatea nu se marturiseste zbierind , sa nu intelegeti asa , ori stimbindu-ne la interlocutor sau holbind ochii , ori gesticulind violent !!! Nu fratilor , sa nu va inchipuiti ca dreapta marturisire se face asa ! Se face calm , linistit,cu mult discernamint dara fara a ascunde ceva oricit de mic sau fara a folosi cuvinte inselatoare , ci direct si pe fata !

Numai unii stiu sa implineasca aceste cerinte , numai unii stiu sa spuna lucrurilor pe nume fiind directi si fara menajamente .
Cind s-au savirsit pacatele , s-au savirsit cu menajamente ? Pai atunci , ca stind inaintea lui Dumnezeu , nu se cade sa folosim aceiasi oca pt. aratarea lor si sa nu unblam cu 2 ocale diferite incercind sa pacalim fratii , fara voie de multe ori, dindu-ne grozav de gingasi si de prietenosi si de indulgenti, acolo unde nu este cazul ? cum ca nu este chiar asa de rau cum ti-a zis un hala ! Ei, lasa ca se indreapta lucrurile si ca Dumnezeu ce alta treaba mai are decit sa tot primeasca emailuri de iertare din gura noastra ... ca din fapte 'om vedea noi cind ne indreptam .
Necazurile sunt pe noi cit casa si noi stam la indoiala daca o fi chiar asa de rau cum zice un apucat sau mai merge ceva , ceva ... !

Mai bine sa se supere sora si sa se infioare si sa se cutremure dar sa se opreasca de la pacate si sa se indrepte decit sa creada ca de, asa se intimpal in epoca asta moderna la fetele ,,serioase" si ca mai toate au patit la fel si ca in timp isi va gasi si ea norocul si totul va fi bine pina la urma !
Da se poate proceda si asa , dar aceasta nu este marturisire crestina , ci masluire necrestina !


Evident , am marturisit doar parerea mea intima !

No, acuma, eu chiar ma simt vinovata! Nu in ceea ce priveste cazul de fata, ci in general.
De ce zic asta? pentru ca eu sunt adepta duhului blandetii. Un fel de "miau, miau".
Zic ce am de zis, critic si imi arat dezaprobarea in termeni miorlaiti, cumva... De ex cu baiatul meu cel lenes: " baiatul mamei, hai, te rog, pune-ti sosetele in cosul cu rufe murdare. Nu le mai lasa imprastiate, dragul mamei, ca imi dai de lucru si apoi este urat in camera ta. Nu-i frumos, fii mai responsabil, etc, etc... de genul asta" (... si le iau eu, pana la urma...) Drept sa va spun, acest fel nu prea da rezultate mereu dar are un oarecare efect: nu-i scandal in casa, nu e cearta si nu suntem imbufnati.

Si acum, serios: Spuneti bine ce spuneti si va aprob cu tot sufletul (desi stiu ca nu aveti nevoie de vreo aprobare) dar stiti ca vorba dulce mult aduce si severitatea in abordarea pacatosului il poate duce la deznadejde.
Sigur ca Parinii cei imbunatatiti duhovniceste aveau aceasta metoda de indreptare pentru ca ei isi obtinusera dreptul sa certe si sa spuna drep in fata grozavia pacatului, sa-l mustre pe pacatos si sa-i dea povete cu o oarecare severitate. Dar eu, eu cum sa fac asa ca ei? Eu insami sunt plina de pacate si pacatosul pe care-l cert stiind asta nu se sminteste?
Nu il umplu cumva de ura la adresa mea? Nu cumva in loc sa-l indrept il inversunez mai rau?
Poate ca nu procedez bine, dar atunci cand vad un semen de-al meu pacatuind, imi doresc sa-i spun ca nu face bine dar cum as putea sa-i dau eu sfaturi cu severitate cand si eu sunt o mare pacatoasa? Mi-e mila si rusine sa fac morala aproapelui meu atata timp cat nici eu nu sunt perfecta. Asa ca abordez problema cu manusi dar o "apuc" bine, strans ca s-o pot indrepta.
Cam asta este. Daca gresesc, sa ma ierte Dumnezeu! Fac si eu cum pot si cum mi-e firea...

[zaharia_2009]

În prealabil postat de vintage

No, acuma, eu chiar ma simt vinovata! Nu in ceea ce priveste cazul de fata, ci in general.
De ce zic asta? pentru ca eu sunt adepta duhului blandetii. Un fel de "miau, miau".
Zic ce am de zis, critic si imi arat dezaprobarea in termeni miorlaiti, cumva... De ex cu baiatul meu cel lenes: " baiatul mamei, hai, te rog, pune-ti sosetele in cosul cu rufe murdare. Nu le mai lasa imprastiate, dragul mamei, ca imi dai de lucru si apoi este urat in camera ta. Nu-i frumos, fii mai responsabil, etc, etc... de genul asta" (... si le iau eu, pana la urma...) Drept sa va spun, acest fel nu prea da rezultate mereu dar are un oarecare efect: nu-i scandal in casa, nu e cearta si nu suntem imbufnati.

Si acum, serios: Spuneti bine ce spuneti si va aprob cu tot sufletul (desi stiu ca nu aveti nevoie de vreo aprobare) dar stiti ca vorba dulce mult aduce si severitatea in abordarea pacatosului il poate duce la deznadejde.
Sigur ca Parinii cei imbunatatiti duhovniceste aveau aceasta metoda de indreptare pentru ca ei isi obtinusera dreptul sa certe si sa spuna drep in fata grozavia pacatului, sa-l mustre pe pacatos si sa-i dea povete cu o oarecare severitate. Dar eu, eu cum sa fac asa ca ei? Eu insami sunt plina de pacate si pacatosul pe care-l cert stiind asta nu se sminteste?
Nu il umplu cumva de ura la adresa mea? Nu cumva in loc sa-l indrept il inversunez mai rau?
Poate ca nu procedez bine, dar atunci cand vad un semen de-al meu pacatuind, imi doresc sa-i spun ca nu face bine dar cum as putea sa-i dau eu sfaturi cu severitate cand si eu sunt o mare pacatoasa? Mi-e mila si rusine sa fac morala aproapelui meu atata timp cat nici eu nu sunt perfecta. Asa ca abordez problema cu manusi dar o "apuc" bine, strans ca s-o pot indrepta.
Cam asta este. Daca gresesc, sa ma ierte Dumnezeu! Fac si eu cum pot si cum mi-e firea...

Drept este ca duhovnicii , ca si noi oamenii (dar si ei , tot oameni sunt) sunt diferiti , in functie de caracterul lor , mai dirz sau mai moale dar indiferent de ,,taria" lor ei au comportamentul si priceperea adecvat gravitatii faptelor pe care le iau in discutie .
Asadar exista oameni , si duhovnici, mai moi dar si mai dirji iar pe linga fiecare din acestia isi gaseste alinarea , rezolvarea sau tratamentul niste pacatosi tot asemenea duhovnicilor : pe linga cei dirji sau de cei dirji se vor folosi mult cei cu caracatere tari , cei ce simt nevoia sa fie bine condusi, cu mina ferma , drept, adevarat si fara greseala , cei care o pot rupe dintr-o data cu pacatul , cei care constientizeaza usor grozavia in care se afla si vor cu adevarat si f. acut sa se schimbe, cei care nu o mai dau la intors sau cei care nu vor sa mai amina mintuirea lor .
Pe linga duhovnicii moi , sau fratii moi se aciuiesc sau se folosesc persoanele mai moi, care recad iar in acelesi pacate, care se rup greu de trecutul lor, care desi isi constientizeaza starea si situatia nu se mobilizeaza complet si lesne , cei mai miau-miau, mai pis-pis, care sunt sensibili la amor si la prietesuguri veroase, in general oamenii mai putin de forta , hotarire si actiune , cei ,,mai lasa-ma sa te las" , etc .

Dar asta nu insemneaza ca noi trebuie sa intelegem gresit realitatea lucrurilor si sensul vietii .
Pai daca tu sora vintage , tu din libera ta alegere , vi si imi povestesti mie sufletul tau ca sa te descarci sau chiar mai mult, atit esti de incurcata in pacate incit ma si intrebi cite ceva sau in forma extrema chiar astepti sfat de la mine ca de aceea mi-ai si povestit cu gurita ta , iar eu ma prind cu sufletul si cugetul meu si te ascult si uzez de cunostintele mele (teoretice si practice) si voiesc sa te ajut pt. ca asa voiesc eu dar si pt. ca am obligatia poruncilor bisericesti (de a invata pe cel ce nu stie si pe cel ce pacatuieste, s.a.m.d.) pai atunci te intreb eu pe tine sora , te mai intereseaza ce pacate am eu ? De ce te intereseaza acum si nu te-a interesat de la inceput , mai inainate sa imi ceri pareri ?
Vrei sa facem concurs de pacate sa vezi ale cui sunt mai mari sau vrei un sfat de la mine ??? Ce voiesti de fapt ???
Ia gindeste-te bine ce vrei de la mine ????
Eu am venit la tine sau tu la mine ?

Ia sa ne gindim , cind mergem la celalalt doctor , adica la medicul de trup, ca avem hipertensiune arteriala, sa zicem ca exemplu , deci vin la tine doctore, te apelez, te rog sa ma examinezi , te rog sa ma investighezi, te rog sa imi dai tratament si la urma urmei ce ma apuc eu sa fac ? In loc sa multumesc pt. supunerea ta la rugamintea mea eu sa incep sa zic : mai, eu unul din medicamentele prescrise nu pot sa le iau pt. ca tu esti mai nervos ca mine , mai nepoliticos, mai coleric si asta ma deranjeaza, esti un pacatos! Mai doctore, nici al doilea medicament prescris nu il pot lua deoarece tu esti curvar iar eu numai fumator si asta nu imi place, esti iarasi mai pacatos ca mine ! Nici al treilea medicament nu il pot lua deoarece tu esti mai mindru ca mine iar eu sunt mai ales ahtiat dupa bani si deci nu ne putem compara !

Face cineva asa ? Nu , si nici nu cred ca un om cu scaun la cap ar face asa ceva ! Atunci cind te hotarasti sa te destainui si pe deasupra sa mai si astepti un sfat ... atunci un om cu frica lui Dumnezeu nu isi mai pune oricefel de intrebare !
Desigur ca ispititorul lucreaza tare greu si voieste sa te tina legata de pacatele tale bintuidu-ti mintea cu tot felul de ginduri numa-numa sa nu iesi din ele, sa te tie tot legat de ele

Asadar, dupa cum vedem , sunt lucruri care tin de prieteni (adica in general de cei carora hotarasti singur sa li te destainui sau sa te plingi) dar si lucruri care tin de tine . Daca nu ne pastram luciditatea si discernamintul atunci suntem intr-o stare si mai rea decit cea a pacatelor trupesti ! Si nu glumesc cind spun acestea !
De ce ? Pt. ca Sf. Grigorie Pala , intrebat fiind care este cea mai mare virtute a ortodoxului, acesta a raspuns : iubirea aproapelui este o mare virtute dar si o mare porunca hristica , ceva f. inalt ; credinta tare in Hristos Dumnezeul nostru este iarasi o virtute grozav de mare si se cistiga greu ... dar puterea discernamintului este cea mai mare virtute . Sa sti , sa ai puterea sa sti in orice clipa ce este de-a dreapta si ce este de-a stinga intr-o lume atit de vicleana , este una din cele mai mari virtuti !
Sa nu dam deci posibiliatea ispititorului sa ne bage in rasboiul de ginduri si de idei si macar, macar discernamintul sa cautam sa ni-l pastram , ca sa nu cadem si mai rau ! Altminteri nu mai vedem nici un drum spre dreptate si adevar !

Iata cum vad eu lucrurile !

NB : acest raspuns nu are nimic de-a face cu sora vintage in mod direct , deci nu este un afront si nici o invitatie la polemica ci este doar o pozitie ipotetica dar cu interpretari reale in mijlocul careia am pus-o pe sora vintage in locul initiatoarei acestui topic , deoarece sora vintage m-a invitat la dialog mai mult ca initiastoarea discutiilor !
Nu este deci nici un repros pt. nici una ci o simpla precizare

[AlinB]

În prealabil postat de zaharia_2009

Sfintul Vasile cel mare ne spune : ,,...prieten imi este acela care imi arata greselile mele ".

Da, dar nu toti sunt Sf. Vasile cel Mare.

Pornind de la aceste cuvinte , un frate adevarat cred ca este acela care vazindu-l pe fratele sau ca este/traieste in mare pacat/patimi nu cauta sa-l compatimeasca , sa-i vorbeasca in mod expres frumos si cu menajamente (aviz fraiericilor de serviciu : nu voiesc sa spun ca trebuie sa-i vorbesti in vreun fel mizerabil neaparat !),

1. "sa nu-i vorbeasca in mod expres frumos"?
2. "nu (..) trebuie sa-i vorbesti in vreun fel mizerabil neaparat"?

Cum se traduc astea in romaneste?
Daca e sa consult o carte despre dublul inteles a unor jocuri verbale ar suna cam asa:

1. "nu te stradui sa-i vorbesti frumos, oricum nu merita, e un mizerabil"
2. "nu-i vorbi mizerabil, dar chiar daca ii vorbesti mizerabil, nu te simti deranjat, o merita".

", noi de ce sa le mascam si sa zicem ca nu este chiar asa, ci ca sunt ,,de viata" ?!"

Nu te flata singur, nu a zis nimeni asa, oricum nu in sensul asta.

ori atit de silnice incit sunt impotriva duhului sfint fiind de neiertat !)

Se scrie "Duhului Sfant" (te-a luat valul predicarii) si nu exista pacate care in sine sunt de de neiertat.
Doar inima impietrita si care nu vrea iertare face pacatele - oricare pacate, de neiertat.

cind aud de un frate inglobat in patimi : lasa mai, nu te necaji, toti suntem oameni , toti gresim ... nu-i nimic , Dumnezeu ce treaba mai are decit sa ne ierte pe noi chiar si prin intermediul netului . Hai , gata , nu te mai speria fara rost !

Personal, n-am vazut pe nimeni facand asa, chiar sunt curios unde ai vazut asta daca nu cumva este iarasi o fantezie persoanala.

Pentru iertarea pacatelor, toata lumea face trimitere la duhovnic, pentru un sfat de viata, fiecare contribuie cu ceea ce stie, aici duhovnicul contribuie si el dar hotararea ultima este a omului.

Sa ma despart sau nu? Sa stau acolo sau aici? Pentru lucrurile astea nu exista retete ca in cazul valorilor morale.

Dar iarasi aviz fratilor neonesti care se reped deobicei , din initiativa lor insasi, la ce este mai rau si nu la bun, ca acest adevar si dreptatea nu se marturiseste zbierind , sa nu intelegeti asa , ori stimbindu-ne la interlocutor sau holbind ochii , ori gesticulind violent !!! Nu fratilor , sa nu va inchipuiti ca dreapta marturisire se face asa ! Se face calm , linistit,cu mult discernamint dara fara a ascunde ceva oricit de mic sau fara a folosi cuvinte inselatoare , ci direct si pe fata !

Hm, nu stiu de ce dar mie discursul asta nu imi inspira calm.
Poate altora..
Si l-ai mai si micsorat pe Dumnezeu in cateva locuri..

Mai bine sa se supere sora si sa se infioare si sa se cutremure dar sa se opreasca de la pacate si sa se indrepte decit sa creada ca de, asa se intimpal in epoca asta moderna la fetele ,,serioase" si ca mai toate au patit la fel si ca in timp isi va gasi si ea norocul si totul va fi bine pina la urma !
Da se poate proceda si asa , dar aceasta nu este marturisire crestina , ci masluire necrestina!

Nu prea ai citit topicul, sora merge deja la duhovnic si a scris deja ca si-a inteles greseala si nu o sa o mai repete.