Suferinta baiatului neinsurat

[Mihailc]

În prealabil postat de Cornel Urs

1 Petru 1:
15. Ci, dupa cum Cel ce v-a chemat este sfant, fiti si voi sfinti in toata purtarea voastra.
16. Caci este scris: "Fiti sfinti, caci Eu sunt sfant".

Să înțelegem că d-ta ești sfânt, așa cum scrie la Scriptură. Păi să ne spui și nouă cum e să fi sfânt în viață și cum se manifestă sfințenia în mod concret, în cazul tău?

[Yasmina]

În prealabil postat de Cornel Urs

1 Petru 1:
15. Ci, dupa cum Cel ce v-a chemat este sfant, fiti si voi sfinti in toata purtarea voastra.
16. Caci este scris: "Fiti sfinti, caci Eu sunt sfant".

Si cum ati reusit?
Poate deschideti un topic nou pe aceasta tema"Cum am reusit sa fiu Sfant!"
Va asigur ca ne-ar fi de un real folos!

[Cornel Urs]

În prealabil postat de Mihailc

Să înțelegem că d-ta ești sfânt, așa cum scrie la Scriptură.

nu, nu trebuie sa intelegeti asta.

eu am expus cerinta Domnului pentru fiecare dintre noi, asta cere Domnul, prin urmare expresii de genul "ei, hai, ca n-om fi noi chiar sfinti", sunt nepotrivite, nefiind in spirit crestin.

[Magda M.]

În prealabil postat de Raoul

Nu te confund. Tu ai facut o afirmatie iar eu am cerut lamuriri suplimentare. E normal,nu?



Sper sa citeasca si domnul mai sus citat!



Copiii ii mostenesc pe parinti indiferent de circumstante si legaturi intre ei. Din punctul acesta de vedere (al mostenirilor) nu e nicio diferenta intre casatorie si concubinaj. Ori nu putem sa punem semnul "egal" intre ele. Deci ce ai spus mai sus nu e nicidecum un argument.




Intr-adevar,frumos raspuns,si va multumesc enorm. Stiu si constientizez ceea ce spuneti,insa nu e asa de simplu in practica. Doar n-o sa raman burlac cu anii,trebuie sa-mi aleg si eu o fata pana la urma. Ma uit si la atatia care nu-s bisericosi si formeaza cupluri ok,devin familii reusite etc. Deci nu stiu,e destul de complexa problema...

Frumos ca va puneti aceasta problema,a casatoriei, in acest mod, fiind totusi destul de tanar. Sa va ajute Dumnezeu!

[Mihailc]

În prealabil postat de Cornel Urs

nu, nu trebuie sa intelegeti asta.

eu am expus cerinta Domnului pentru fiecare dintre noi, asta cere Domnul, prin urmare expresii de genul "ei, hai, ca n-om fi noi chiar sfinti", sunt nepotrivite, nefiind in spirit crestin.

Domnule, adevărații sfinți se feresc ca de foc să creadă sau să spună că au dobândit sfințenia. În Scara lui Ioan Sinaitul sunt arătate primejdiile care-i pândesc pe cei îmbunătățiți, dintre care cea mai perfidă este slava deșartă, sau automulțumirea de propria performanță spirituală.

Un lucru uimitor este faptul că sfinții veritabili îi vedeau pe ceilalți mai desăvârșiți ca ei, fără ipocrizia conformismului la tema obligatorie a smereniei. De unde putem trage concluzia că sfințenia există numai în măsura în care persoana și-o integrează în natura proprie, ca o caracteristică naturală a ființei, deci nu e un scop în sine, nici rezultatul unui comportament programat special pentru dobândirea ei.

[tabitha]

Frunzarind topicul de fata ramai cu impresia ca baiatul/ barbatul neinsurat n-are nici o suferinta. oricum, nu una majora, si in nici un caz legata de vreo fata! Ce mai viata, fetelor, sa luati exemplu!

[Yasmina]

În prealabil postat de mirela.t

Frunzarind topicul de fata ramai cu impresia ca baiatul/ barbatul neinsurat n-are nici o suferinta. oricum, nu una majora, si in nici un caz legata de vreo fata! Ce mai viata, fetelor, sa luati exemplu!

Care barbat neinsurat?Toti care frecventeaza si sustin acest topic sunt chiar insurati,minus Raoul si Theodor.
Deci...

[tabitha]

În prealabil postat de Yasmina

Care barbat neinsurat?Toti care frecventeaza si sustin acest topic sunt chiar insurati,minus Raoul si Theodor.
Deci...

Ha, ha, asta-i buna!

PS: parca nici Stefan Florin nu e, desi ai fi jurat..

În prealabil postat de N.Priceputu

Înainte de a te întreba ce fată să alegi, alege-L din toată inima, fără rest, pe Dumnezeu. Încrede-te în El. Iubeşte-L. Apoi vei vedea prin ochii Lui, vei iubi ceea ce iubeşte El şi cum iubeşte El.

E drept ca asta iti va lua cel putin 150 ani si ca intre timp vei face macar o alegere catastrofala, sau ca te vei preface ani la rand ca esti barbat, fiind de fapt un baietel timid si complexat, dar te asigur, Raoul, ca merita incercarea!

[Raoul]

În prealabil postat de Magda M.

Frumos ca va puneti aceasta problema,a casatoriei, in acest mod, fiind totusi destul de tanar. Sa va ajute Dumnezeu!

Multumesc. Si Dumnezeu sa ne ajute pe toti! Totusi,de ce nu vorbiti cu mine la "pertu"? Deduc ca sunteti (macar cu putin) mai in varsta,asa ca nu e cazul de a folosi pronume de politete. Am 22 de ani,totusi...

În prealabil postat de glykys

Draga Raoul, trebuie sa te gandesti care dintre ele va fi o buna mama pentru copiii tai. Pentru ca tu vei forma o familie in care nu veti fi doar voi doi in ecuatie. Sa stii ca o femeie - si iti spun din proprie experienta, macar ca sunt nemaritata - se bucura mai mult atunci cand un barbat o vede ca potentiala mama a copiilor lui decat atunci cand ii sunt pretuite calitatile fizice si morale.

Eu as zice sa mai astepti "in curatie", decat sa faci un pas gresit, casatorindu-te cu cine nu trebuie si apoi sa suferiti ponoasele si voi si copiii.

Da mai sora draga,inteleg ce spui,crede-ma ca toate aspectele le constientizez si eu,slava Domnului. Insa e greu de facut o alegere,crezi ca e simplu sa-mi iau o sotie cu inima indoita,doar consolandu-ma cu gandul ca va fi o mama buna? Una e teoria si alta e practica. Ce sa facem,suntem sensibili se pare,si atata timp cat gasesc "defecte" peste care nu ma simt dispus sa trec,sau sa-mi fie greu sa le accept/ignor,nu m-as risca sa fac pasul. Stiu,chiar si atunci cand sunt "sigur" as putea sa ma insel,nu contesc. Dar totusi,mai astept,nu stiu...

În prealabil postat de N.Priceputu

Nu cred că e greu de pus în practică, mai ales că te ştiu sincer preocupat de viaţa în Hristos. Sigur, până să ajungem şi noi să spunem „nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine”, cred că e cale lungă. Dar măcar să dorim asta, căci nu vom rămâne fără răspuns. Vom începe să vedem lumea, oamenii, într-o altă lumină, care-i va îmbogăţi pe ei şi pe noi deopotrivă. Atunci nu-ţi vei mai face griji că timpul trece, ci vei avea răbdare, fiind pregătit să primeşti ceea ce Dumnezeu îţi va scoate (sau nu) în cale. Vei avea, în orice caz, ochi care să vadă, iar atunci când vei întâlni fata potrivită, vei şti că e pentru tine.

În orice caz, nu e bine să alegi cu inima îndoită. Mai bine aştepţi.

Am subliniat ultimul rand,este un aspect dupa care m-am ghidat si eu. Stiu,e posibil sa gresesc,sa cad in inselare poate,insa nu ma risc sa-mi aleg o fata buna cu inima indoita,as simti ca imi bat joc de ea facand asta,ca nu sunt sincer,si m-as simti vinovat sa nu-i pot impartasi sentimentele.

Acum nu stiu cat de ravnitor sunt frate. Eu ma straduiesc,vreau mereu sa ma tot indrept,insa e greu,lupta nu e deloc usoara. Ca orice crestin,nadajduiesc in mila lui Dumnezeu si nu in dreptatea mea,caci stiu ca sunt pacatos Stiu ca si de multe ori am facut alegeri gresite in ceea ce priveste fetele,mi-e teama sa nu platesc,sa nu suport consecintele... De aceea ma framanta foarte mult aspectul ca sunt un pacatos si ca L-am suparat de atatea si atatea ori pe Dumnezeu,ma doare ca nu pot discerne intotdeauna binele de rau,ca sunt atat de slab in credinta,ca nu tratez totul mereu 100% duhovniceste etc. Sper doar ca Bunul Dumnezeu sa aiba mila de mine,sunt doar un tanar ce am nevoie de ajutorul Lui

În prealabil postat de ioan cezar

E drept ca asta iti va lua cel putin 150 ani si ca intre timp vei face macar o alegere catastrofala, sau ca te vei preface ani la rand ca esti barbat, fiind de fapt un baietel timid si complexat, dar te asigur, Raoul, ca merita incercarea!

Mii de multumiri pentru incurajari frate! Dumnezeu sa te rasplateasca! (sper sa nu fiu "acuzat" ca iti vorbesc nerespectuos,la pertu,pe topicul cel proaspat deschis. Te respect si apreciez la fel de mult indiferent de modul in care ma exprim).

În prealabil postat de Yasmina

Daca copilul se naste dintr-o relatie de concubinaj si nu poarta numele tatalui,posibil ca familia tatalului sa nu-l priveasca ca si mostenitor,desi prin lege este(chiar daca nu poarta numele tatalui).Iar daca nu este reconuscut de familie si de tata,prin proces+martori+test de paternitate se poate demonstra.
Asta voiam sa subliniez.

Pai asta spuneam si eu,ca un copil oricum are vocatie concreta,indiferent in ce cadru a fost conceput! Asta insa nu demonstreaza nicio recunoastere a concubinajului si nu confera nicio "facilitate" acestei legaturi.

În prealabil postat de Yasmina

Desi vrei sa demonstrezi ca relatiile de concubinaj nu au nici o acoperire juridica,trebuie sa stii ca exista unele drepturi pt a se evita situatiile de escrocare,de pierdere materiala precum si a se implementa drepturile copilului.

La fel ,sunt legi si drepturi si pentru"logodnici",dar nu doresc sa te bag in ceata acum...

Baga-ma in ceata,chiar insist. Provoc cu insistenta orice discutie pe tema succesiunilor si a acestor relatii conjugale!
Logodna chiar am spus ca e recunoscuta,asa ca nu e nimic nou din ce-mi zici.