Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu ! + ( rugaciuni ce au miscat sufletul nostru )

[cristiboss56]

” Preacurata si binecuvantata de Dumnezeu Nascatoare Marie, Maica cea buna a Bunului Imparat, varsa mila Fiului Tau si Dumnezeului nostru, spre patimasul meu suflet, si cu rugaciunile tale ma indrepteaza spre fapte bune, ca cealalta vreme a vietii mele, fara prihana sa o trec, si pentru tine Raiul sa dobandesc, Fecioara de Dumnezeu Nascatoare, care esti una Curata si binecuvantata.
Ingerul lui Hristos, pazitorul meu cel Sfant si acoperitorul sufletului si al trupului meu, iarta-mi toate cate am gresit in ziua de astazi, si de toata viclenia vrajmasului meu celui potrivnic ma izbaveste, ca sa nu manii cu nici un pacat pe Dumnezeul meu si te roaga pentru mine pacatosul si nevrednicul rob, ca sa ma arati vrednic bunatatii si milei Preasfintei Treimi si Maicii Domnului meu Iisus Hristos si tuturor Sfintilor. Amin. ”



” Împărăteasa mea preabună şi nădejdea mea, Născătoare de Dumnezeu, ajutătoarea săracilor şi primitoarea străinilor, bucuria celor întristaţi şi acoperământul celor necăjiţi, vezi nevoia mea şi necazul meu; ajută-mă ca pe un neputincios, hrăneşte-mă ca pe un străin. Necazul meu îl ştii, dezleagă-l precum vrei, că nu am alt ajutor în afară de tine, Maica lui Dumnezeu, ca să mă păzeşti şi să mă acoperi în vecii vecilor. Amin ”



” Important este însă pentru noi să avem conştiinţa legăturii cu Maica Domnului şi să ne simţim angajaţi întru cinstirea Maicii Domnului ca să fim în cultul Bisericii noastre, să fim încadraţi în cultul Bisericii noastre, nu numai la sărbătorile Maicii Domnului, ci totdeauna când ne aducem aminte şi de Maica Domnului, şi să o ţinem în cinstirea care i se cuvine celeia ce este, după exprimarea Bisericii, “mai înaltă decât cerurile şi mai curată decât strălucirile soarelui”, ca ceea ce este “mărirea a toată lumea”, ca ceea ce “din oameni a răsărit şi pe Stăpânul – pe Domnul Nostru Iisus Hristos – L-a născut”. Să avem conştiinţa aceasta a măreţiei Maicii Domnului şi să ne simţim sub acoperământul ei, în ocrotirea ei, în cuprinsul atenţiei ei şi pentru fiecare dintre noi. În cazul acesta suntem în rosturile pe care le vrea Biserica noastră şi pe care Biserica noastră ni le pune în atenţie.
Cât priveşte pe cei care nu sunt cinstitori ai Maicii Domnului, străini de ortodoxie, eterodocşii, să ne rugăm lui Dumnezeu să-i miluiască şi să ne pară rău că n-au bucuriile pe care le avem noi din cinstirea Maicii Domnului, că n-au ajutorul pe care-l avem noi din cinstirea Maicii Domnului. Cred că Maica Domnului va fi bună şi cu necinstitorii ei, sau în orice caz va fi bună cu cei care nu o cinstesc pur şi simplu, nu că au ceva împotriva Maicii Domnului, pentru că Maica Domnului e bună şi o să-i înţeleagă şi pe cei care sunt cuprinşi de neputinţa aceasta a mândriei sau de păcate care nu-i lasă să înţeleagă lucrurile aşa cum sunt, pentru că nu se lasă conduşi de Biserică. Părintele Arsenie Boca, Dumnezeu să-l odihnească, zicea că “în mintea strâmbă şi lucrul drept se strâmbă” aşa că Maica Domnului o să-nţeleagă pe cei care au avut minte strâmbă şi noi dorim ca oamenii să aibă măcar bucuria pe care o avem noi din faptul că suntem cinstitori ai Maicii Domnului. Dumnezeu să ne ajute! ” ( Arhimandrit Teofil Părăian )

[cristiboss56]

Preacurată Născătoare de Dumnezeu, că nu sunt vrednic, nici în stare să caut şi să privesc spre înălţimea cerului, încovoiat fiind de greutatea păcatelor mele. Deci cu dreptate este ca eu, desfrânatul, eu, spurcatul, cel ce am greşit mai mult decât tot omul să fiu urât, ca un necurat, de tine, cea curată, de tine, cea fără prihană, de tine, cea neîntinată, şi cu sufletul, şi cu trupul. Dar fiindcă te-ai arătat Maică Aceluia ce „nu a venit să cheme pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi la pocăinţă”, iată cu frică mă apropii de tine, cerând să iau iertare prin tine greşelilor mele celor nepovestite.
Deci să nu mă treci cu vederea, Stăpână de Dumnezeu Născătoare, nici pe mine cel leneş, necurat, nevrednic cerului şi pământului şi vrednic de toată munca şi pedeapsa, cel ce mai mult decât toată firea omenească an greşit, ci urmând milostivirea şi iubirea de oameni a Fiului şi Dumnezeului celui bun, caută spre mine cu ochiul tău cel milostiv şi primeşte această proastă şi trândavă rugăciune a mea, şi ducând-o Fiului tău şi Dumnezeu, cere-mi mie iertare, Preacurată, de cele ce nebuneşte în viaţă am săvârşit, înputernicindu-mâ cu rugăciunile cele bine primite către Fiul tău, să întâmpin cu osârdie şi slujbele cele de amiază şi de noapte şi de miezul nopţii şi de dimineaţă. Aşa, Stăpână de Dumnezeu Născătoare, nu lepăda suspinele mele cele din inimă, nu trece cu vederea tânguirile mele. ci caută spre dorul meu cel înfocat către tine, nu stinge nădejdea mea spre tine, ci primeşte ticăloasa mea cerere, nu mă lepăda pe mine de la faţa ta, ca nu cumva vicleanul vrăjmaş, aflându-mă pustiu şi gol de acoperământul şi sprijineala ta, să mă smerească şi să mă înghită cu desăvârşire.
Pentru aceasta întâmpină-mă şi mă sprijineşte, Preafărădeprihană, pe mine, păcătosul şi smeritul. Şi mă scoate din tirania cea amară a diavolului. lzbăveşte-mă de pândirea şi de bântuiala viclenilor draci şi mă învredniceşte fără de împiedicare să vieţuiesc şi împărăţia cerului să o dobândesc, pentru că ai putere, fiind Maică a lui Dumnezeu. Ca şi eu, prin tine dobândind mântuire, totdeauna să măresc şi să slăvesc sprijinirea ta cea adevărată şi temeinică, pentru că binecuvântată eşti în vecii vecilor. Amin.

(Din rugăciunile Sfinţilor Părinţi publicate de
Cuviosul Nicodim Aghioritul în APANTHISMA (Constantinopol, 1799), traduse în româneşte la Mănăstirea Neamţul (1827))

[cristiboss56]

Preasfăntă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, Doamna lumii, lauda mea, nădejdea mea, scăparea mea, părtinitoarea mea, acoperământul, mângâierea, veselia mea, mi- luieşte-mă pe mine cel stăpânit de multe greşale şi arată îndurările tale cele grabnice către mine, păcătosul şi cu totul spurcatul. Ceea ce ai născut Lumina cea adevărată, luminează ochii cei înţelegători ai inimii mele. Ceea ce ai purtat în pântece Izvorul nemuririi, înviază-mă pe mine, cel omorât de păcat. Maica cea bună a Celui bun, cea iubitoare de oameni a Celui iubitor de oameni, cea milostivă a Celui milostiv, a Preaînduratului Dumnezeu, dă umilinţă şi zdrobire în inima mea, scoate-mă din robiile cugetelor mele şi dăruieşte-mi minte mâhnită şi ostenitoare intru această slăvire a ta. Şi imi dă mie lacrimi de pocăinţă şi de umilinţă, ca să laud şi să slăvesc întru tot sfânt numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.




Ceea ce singura esti bucurie celor scârbiţi şi părtinitoare celor ce se nedreptăţesc, mângâierea celor ce plâng şi ajutor celor neajutoraţi, cercetare celor neputincioşi, acoperământ şi sprijineală celor ce se chinuiesc, liman celor ce se înviforează şi toiag orbilor, povăţuitoare celor rătăciţi şi scăpare tare celor din nevoi, Născătoare a lui Dumnezeu cu totul fără de prihană, ia aminte la această ticăloasă şi netrebnică rugăciune a mea, pe care o aduc ţie cu inima strânsă şi scapă-ină de viforul cel rău al gândurilor. Izbăveşte-mă de somnul cel greu care mi sa pricinuit din lenevire şi depărtează de la mine trândăvia cea cumplită. Izbăveşte-mă de tirania cea amară a dracilor, scoate-mă din obiceiul cel rău al patimilor şi, precum ştii, mântuieşte-mă pe mine, nevrednicul robul tău, cel ce intru tine, după Dumnezeu, mi-am pus nădejdile mântuirii.
Dă-mi mie, Preacurată, cu osârdie să fac poruncile Fiului tău şi Dumnezeului nostru şi să păzesc totdeauna aşezămănturile Lui cele mântuitoare şi mă întăreşte sâ-I înalţ cu cuget treaz şi cu minte deşteaptă cântări de slăvire bine primite. Căci nădăjduind întru tine, Pricinuitoarea bunătăţilor şi Ajutătoarea, aduc această cerere, aşadar, să nu cad din nădejdea cea către tine, Preacurată, nici să mă întorc smerit şi ruşinat ci să aflu prin tine , de Dumnezeu dăruită Stăpână, sfârşit grabnic cererilor mele. Ca totdeauna, ca pe o ajutătoare a noastră, a păcătoşilor, şi împlinitoare a cererilor mele, să te laud şi să te măresc pe tine, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

(Preluate din Rugăciunile Sfinţilor Părinţi
publicate de Cuviosul Nicodim Aghioritul în APANTHISMA (Constantinopol, 1799), tradus e în româneşte la Mănăstirea Neamţul (1827).



Va doresc un sfarsit de saptamna binecuvantat.
Dumnezeu si Maicuta Domnului sa va ocroteasca.
Doamne ajuta!

[cristiboss56]

O, Preacinstită Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, Ceea Ce cu strălucirea sufletului Tău uimeşti privirile îngereşti şi cu desăvârşita dorire spre cele dumnezeieşti covârşeşti înălţimea cugetării serafimilor, Ceea Ce eşti Sălaş preacinstit al miresmei tuturor darurilor Cuvântului, Ceea Ce în braţele Tale de maică ai purtat Focul Ce arde spinii păcatelor noastre, fiind aprinsă cu dorirea celor nematerialnici, Însăţi Stăpână, caută cu milostivire spre robii Tăi, cei ce se primejduiesc prin marea multor ispite. În patul lenevirii zăcând sufletele noastre, ne-am despărţit de cugetarea la lucrarea faptelor bune şi în somnul păcatelor fiind noi nu am ajuns la cunoaşterea voii dumnezeieşti. Dar ca Una Ce eşti tare Apărătoare celor căzuţi în întunericul patimilor şi cu mâna Ta cea tare ridici pe cei ce zac în mormântul osândirii, întoarce-Ţi privirea de Maică şi spre noi şi aminte la durerile noastre. În împietrire zac inimile noastre şi departe suntem de cărarea mântuirii. Vrednici de osândă ne-am făcut, închizând cămările sufletelor dinspre lumina pocăinţei. În întunericul multor patimi ne chinuim, dar nu voim a ne lepăda de răutăţile noastre. Cu ostenelile faptelor bune nu ne-am întărit şi de calea Adevărului ne-am depărtat. Vase a toată necurăţia ne-am făcut, deschizând poarta minţii gândurilor celor neroditoare. Spinii păcatelor culegem din ţarina inimii şi acoperământul nesimţirii ne desparte de cunoaşterea celor spre mântuire. Dar ca O Milostivă, aducând jertfa rugăciunii Tale neîncetate la tronul Treimii, roagă-Te să aflăm noi milă de la Hristos şi iertarea mulţimii păcatelor noastre. Sufletele cele pustiite de viforul păcatelor le luminează cu strălucirea Soarelui dreptăţii şi cu focul rugăciunii Tale arde toată cugetarea noastră pătimaşă, ca totdeauna să aducem Ţie mulţumire şi să Te lăudăm ca pe O Ocrotitoare nebiruită şi Dulce Cântare a cetelor îngereşti.

[cristiboss56]

O, Fecioară preamărită, înfrumuseţarea prodromiţilor şi lauda închinătorilor, tu i-ai spus Sfântului Petru Athonitul ca "Muntele Athosului l-am ales din toate părţile pământului şi am hotărât să îl afierosesc spre a fi îndestulată locuinţă monahilor si pustnicilor", şi în acest munte ai voit a aduce icoana ta. O,împăcarea noastră cu Dumnezeu, care ne-ai dăruit nouă praznic de minuni izvorâtor al icoanei tale, nimeni n-a pierit din cei ce aveau spre tine nădejdea bunei credinţe. Tu, care împleteşti cununi după vrednicie celor ce te lauda şi dăruieşti cererile tuturor ce te cinstesc după cuviinţă, din negura patimilor mântuieşte-ne, curăţind necurăţia noastră. Neadormită nouă păzitoare, care degrabă îi întâmpini pe cei ce te cheamă, dat-ai robilor tăi chipul feţei tale cel preacinstit şi cu totul luminos, pe care îl sărutăm mulţumind, şi cu dragoste şi credinţă închinându-i-ne. Arată-ţi milele tale, Născătoare de Dumnezeu, primind cererile de folos ale robilor tăi. Depărtează de la noi norul patimilor şi al ispitelor, izbăveşte-ne de toată vătămarea trupească şi sufletească şi fii mijlocitoare a mântuirii noastre. Ajută-i pe cei ce cu dragoste se închină chipului tău nefăcut de mână omenească, ca să cinstim înfricoşatele minuni, semnele mai presus de fire ale icoanei tale. O, pavăză tare a clerului bisericesc şi sprijin al celor din cinul monahicesc, miluieşte şi mântuieşte cu rugăciunile tale pe ortodocşii arhierei, preoţi şi diaconi, pe toţi monahii şi pe tot poporul la icoana ta făcătoare de minuni. Caută spre noi cu milostivirea ta si cu rugăciunea ta, învredniceşte-i pe toţi creştinii să vieţuiască cu Hristos şi în locaşurile cereşti să se desfăteze. Cercetează-ne, maică iubitoare de fii, pe noi, robii tăi, cu darul tău şi dăruieşte celor neputincioşi tămăduire şi sănătate desăvârşită, linişte celor înviforaţi şi mântuire tuturor, în vecii vecilor. Amin.

[cristiboss56]

ICOANA FACATOARE DE MINUNI DE LA MÂNASTIREA PRODROMU DE PE MUNTELE ATHOS



Rugaciunea pe care o spun preotii este urmatoarea:
"Prea Sfânta Stapâna, de Dumnezeu Nascatoare, pururea Fecioara Marie, protectoarea si aparatoarea noastra, cerem a Ta nebiruita aparare.
Împarateasa Cerului si a pamântului, ceea ce ai cu dreptate numele de 'Prodromita', adica înainte-mergatoare, întareste-ne întru lucrarea faptelor bune si ne du de mâna întru împaratia cea cereasca; povatuieste-ne pe noi, toti drept credinciosii crestini, spre a vedea si vesnic a ne îndulci de marirea Fiului Tau si Dumnezeul nostru, ca Binecuvântata si Prea Proslavita esti, în vecii vecilor.
Amin".








Chipul minunilor Tale nu poate mintea noastră a-l tâlcui după vrednicie, dar ca Una Ce eşti Mireasă împodobită cu darurile Duhului, Fiică binecuvântată a Tatălui şi Maică preacurată a Cuvântului dăruieşte din destul talanţii milostivirii Tale celor ce cad cu credinţă înaintea icoanei Tale şi cu glasul inimii strigă către Tine: Stăpâna lumii, nu ne lăsa pe noi, robii Tăi lipsiţi de adăparea din izvorul darurilor Tale, cu curăţeşte sufletele noastre trimiţând ploaia rugăciunilor Tale şi cu razele Soarelui dreptăţii pe Care-L porţi în braţele Tale, arătându-Te cer înţelegător, luminează mintea noastră, ca să ne suim gândurile pe muntele slavei dumnezeieşti, unde să-Ţi cântăm Ţie: Bucură-Te, Marea cea lină a milostivirii, care ne porţi pe noi cu valurile rugăciunilor Tale la limanul mântuirii, Munte îmbrăţişat de Lumina Cea necuprinsă, care luminezi cămările inimilor noastre, bucură-Te, Stâlpul de foc al rugăciunii care aprinzi făcliile gândurilor credincioşilor, Maica Domnului, Prodromiţa, Nădejdea şi Acoperământul sufletelor noastre !



La prăznuirea icoanei Tale, pe toţi ne-ai adunat din toate laturile pământului, făcându-Te nouă Scară a rugăciunii, ca urcând cu gând smerit treptele inimii, să înălţăm Ziditorului cântarea de: Aliluia !

[cristiboss56]

O, Maică a Domnului, Prodromiţa, Ceea ce ne-ai dăruit nouă icoana Ta prin minune dumnezeiască zugrăvită ca uşă spre intrarea în cămara minunilor tale celor multe, nu trece cu vederea acum pe robii Tăi, cei ce se primejduiesc pe marea ispitelor, ci Însăşi ca O Înaintmergătoare apucă cârma minţii noastre şi ne călăuzeşte la limanul Adevărului, ca să cântăm Stăpânului cu mulţumire : Aliluia !

[cristiboss56]

RUGĂCIUNE CĂTRE MAICA DOMNULUI PRODROMIŢA



O, Împărăteasă Prealăudată a îngerilor şi Acoperământul milostivirii neamului omenesc, Maică a Domnului, Ceea Ce întru minunată icoana Ta ne-ai dăruit nouă chipul frumuseţii Tale, nu-Ţi întoarce nici acum faţa Ta de la robii Tăi cei cu gândurile plecate spre cele pământeşti. Cu cheia rugăciunii Tale descuie-ne uşa milostivirii Fiului Tău şi ne primeşte şi pe noi, nevrednicii, în cămara cea de nuntă a Înţelepciunii, ca împreună cu îngerii să-Ţi aducem jertfa laudelor dumnezeieşti.
Pe mine, cel nepriceput întru cuvânt şi străin de tainele rugăciunii, care port în călătoria mea prin deşertul patimilor povara sufletului sărăcit de roua evlaviei şi de tăria credinţei, cu milostivirea Ta mă cercetează. Ca Una Ce vezi de aproape slava cea preaînaltă a Treimii şi primeşti cununile laudelor din mâinile îngerilor, pleacă-Ţi blânda privire pe care ai închipuit-o în icoana Ta şi ai dăruit-o nouă spre mângâiere în necazuri. Vezi rănile sufletelor noastre Preacurată, vezi că untdelemnul pocăinţei ne lipseşte şi pururea cădem în prăpastia păcatelor. Vezi inima noastră tulburată de gândurile cele rele şi cu fulgerul rugăciunii Tale goneşte de la noi toată neînţelepciunea. Ridică mintea noastră din adâncul patimilor şi-i arată întru lumina Duhului pe Cuvântul Cel născut din Mintea Cea dintâi.
Iată, eu, cel lipsit de evlavie şi cumplit rănit de fiarele păcatelor mele, plec genunchii inimii mele înaintea Ta şi Te rog ca să îmi ierţi îndrăzneala întru nepricepere şi Însăţi să zugrăveşti în sufletul meu icoana tainelor Tale. Cu dumnezeiasca Ta înţelepciune închipuie şi în icoana cea părăsită a inimii mele chipul celor trei virtuţi, credinţa, nădejdea şi dragostea, spre asemănarea Treimii. Mută dorirea mea cea stricată de la cele pământeşti spre cele cereşti şi cu focul râvnei după Adevăr aprinde inima mea cea de prea mult timp adormită în somnul păcatului. Împacă viaţa mea Stăpână, cu bogăţia rugăciunilor Tale aduse la tronul Treimii şi în locul neputinţei mele de a mă ruga adu untdelemnul milostivirii Tale.
Osteneala iconarului Iordache ai primit şi l-ai făcut pe el părtaş minunii Tale mai presus de cuget. Pe mine, cel neînţelept, mă primeşte sub acoperământul milei Tale şi măcar că nu ştiu a-Ţi zugrăvi icoana laudelor cereşti ca mulţumire pentru mijlocirea Ta înaintea Domnului, nu mă lipsi pe mine de darurile Tale neîmpuţinate. Ajuns-au în urechile Tale, Fecioară, glasul rugăciunii evreicei ce simţea apropierea morţii şi ai scăpat-o pe ea din prăpastia pierzării. Ba încă şi uşile dreptei credinţe i-ai deschis, ca să se facă ea biserică a Duhului Sfânt, lăudându-Te pe Tine, Biserica slavei dumnezeieşti. Pe mine, cel ce deşi am fost binecuvântat cu darul dreptei credinţe, însumi îmi gătesc spânzurare cu legătura fărădelegilor mele, trage-mă din groapa pierzării, întinzându-mi scara rugăciunii Tale. Mustrat-ai pe învăţătorul cel întunecat de necredinţă, dar vai, cât mă ruşinez eu, care de prea multe ori am mâniat bunătatea Ta prin tulburarea din puţinătatea credinţei şi prin neluarea aminte la păzirea chipului curat al evlaviei. Cerut-a învăţătorul acela să vină icoana la el, dar te-ai împotrivit mândriei lui, însă eu cu nevrednicie stau în sfânt locaşul Tău, find pustiit de nădejde, credinţă, evlavie, frică şi dragostea cea după Dumnezeu. Întoarce-Ţi faţa Ta de maică şi spre mine şi fă să învieze şi în sufletul meu credinţa cea tare întru milostivirea Ta.
Sfârşit binecuvântat cu pace ai dăruit robului Tău, schimonahul Inochentie, ca să arăţi că pe robii Tăi, cei ce cu credinţă Îţi slujesc până la apusul vieţii lor nu îi laşi în mâinile vrăjmaşilor nevăzuţi. Pe mine, smochinul cel neroditor, care nici o roadă de credinţă nu am adus Ţie, fiind eu uscat de seceta patimilor, îndură-Te iar şi mă stropeşte cu ploaia rugăciunilor Tale, ca să aduc rod însutit de fapte bune şi să iau din mâna Ta prin mila Cuvântului cununa vieţii celei veşnice.
Pe monahul Sergie, cel ce se prăbuşise în prăpastia neascultării, cu starea Ta de faţă înaintea Cuvântului l-ai ridicat şi i-ai dăruit iarăşi auzul cel pierdut, ca să ia aminte la glasul Evangheliei lui Hristos şi cu îngerii să-ţi aducă Şţie totdeauna jertfa laudelor cereşti. Pe mine, cel ce în toate zilele vieţii mele am mers pe cărările neascultării de părinţii cei duhovniceşti şi adesea am căzut în groapa deznădădjuirii, mă înţelepţeşte la ascultarea de Fiul Tău, ca să moştenesc şi eu, nevrednicul, partea celor mântuiţi.
Pe cel ce se îndoia de minunile revărsate prin icoana Ta l-ai îndreptat cu blândeţe prin bogăţia peştelui dăruit la praznicul Tău. Însăţi, ca O Milostivă, adu la masa inimii noastre ca hrană bogată mai ales în ziua prăznuirii icoanei Tale înţelegerile cele dumnezeieşti, care luminează sufletul şi alungă toată negura patimilor.
Potoleşte viforul necazurilor pornite asupra noastră cu grabnica Ta rugăciune şi întru ispite ne soleşte răbdare. Schitul Darvari minunat s-a împodobit cu icoana Ta, care ca o legătură a iubirii păzeşte unitatea între nevoitorii ei. Înaintea icoanei Tale toţi plecăm genunchii inimii şi căzând înaintea ei cu umilinţă cerem să se depărteze de la noi toată tulburarea vrăjmaşului, ca pacea Mântuitorului nostru să odihnească pururea în sufletele noastre. Deci, ca Una Ce ai fost dăruită de Însuşi Cuvântul şi Fiul lui Dumnezeu spre păzirea obştii acesteia, împacă-ne pe noi toţi, cei greşiţi, iarăşi cu Cel pe Care în pântecele Tău L-ai purtat ca pe un scaun al slavei. Ca la o iconoamă a tuturor darurilor Duhului la Tine alergăm în necazurile şi întristările noastre şi Te rugăm să mângâi inimile noastre cu vestirea izbăvirii, ca una Ce ai luat în auzul Tău glasul Arhanghelului, dezlegând blestemul cel pus asupra noastră prin glasul lui Dumnezeu. Înaintea icoanei Tale aducem lacrimile noastre cele de umilinţă şi suspinurile inimilor noastre de la privirea feţei Tale nu le tăinuim. Căci pe Tine Te ştim Maică Milostivă a Cuvântului şi pururea Apărătoare a noastră a credincioşilor, celor gârboviţi de prea multe păcate. Ştim mulţimea nelegiuirilor noastre cu care am mâniat bunătatea cea multă a Ziditorului, ştim nevrednicia noastră, dar încă mai ştim că milostivirea Ta este neasemănată şi nu este păcat ca să Te împiedice pe Tine a ne zidi nouă iarăşi podul împăcării noastre cu Dumnezeu.
Caută cu milă, Împărăteasă Prealăudată, Care stai pe scaunul slavei şi primeşti cununile laudelor îngereşti, şi spre oştea schitului acestuia şi ca o iconoamă înţeleaptă rânduieşte toate spre mântuirea tuturor, căci în mâinile Tale s-a dat cârma mântuirii obştii acesteia, ca pe toţi să-i primeşti cu bunăvoinţă în cămările cereşti.
Celor îşi pleacă genunchii sufletelor şi ai trupurilor înaintea icoanei Tale celei de minuni izvorâtoare, cerând grabnică izbăvire din adâncul necazurilor, le răsplăteşte cu bogatele Tale daruri, ca ieşind neruşinaţi din biserica Ta să ne facem şi noi mărturisitori ai minunilor Tale, strigând: Bucură-Te, Împărăteasă a Luminii, Care prin arătarea strălucitului Tău chip în icoana Ta ai voit să ne chemi pe noi cu glasul cel tainic al Duhului la lucrarea cea duhovnicească, spre a preface inimile noastre stricate de păcat în icoane ce oglindesc slava Treimii.



Sa ne rugam icoanei Maicii Domnului “Prodromita”,sa faca minuni si in viata noastra,sa ne daruiasca multa sanatate si sa ne calauzeasca pasii pe calea cea dreapta.
Sfanta Nascatoare de Dumnezeu Fecioara,milueste-ne pe noi pacatosii.
Doamne ajuta!

Născătoare de Dumnezeu, pururea Fecioară, sfintei şi dumnezeieştii icoanei tale cu dragoste şi cu credinţă închinându-ne, o sărutăm mulţumind; căci prin ea celor credincioşi dăruieşti cu adevărat tămăduiri sufletelor şi trupurilor. Pentru aceasta, grăim către tine: Slavă fecioriei tale, slavă milostivirii tale, slavă purtării tale de grijă, Ceea ce eşti Una Binecuvântată.

[cristiboss56]

Nectar de milotivire, Stăpână, ne-ai izvorât nouă, prin ivirea sfintei tale Icoane, de unde curg râuri dulci şi prea veselitoare, fântâni preacurate şi pâraie de viaţă purtătoare, din care, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, pe mine, cel ce mă închin ei cu credinţă, adapă-mă, Preacurată. (din Canonul Icoanei ce se citeşte la Utrenie)


O, Preacinstită Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, Ceea Ce cu strălucirea sufletului Tău uimeşti privirile îngereşti şi cu desăvârşita dorire spre cele dumnezeieşti covârşeşti înălţimea cugetării serafimilor, Ceea Ce eşti Sălaş preacinstit al miresmei tuturor darurilor Cuvântului, Ceea Ce în braţele Tale de maică ai purtat Focul Ce arde spinii păcatelor noastre, fiind aprinsă cu dorirea celor nematerialnici, Însăţi Stăpână, caută cu milostivire spre robii Tăi, cei ce se primejduiesc prin marea multor ispite. În patul lenevirii zăcând sufletele noastre, ne-am despărţit de cugetarea la lucrarea faptelor bune şi în somnul păcatelor fiind noi nu am ajuns la cunoaşterea voii dumnezeieşti. Dar ca Una Ce eşti tare Apărătoare celor căzuţi în întunericul patimilor şi cu mâna Ta cea tare ridici pe cei ce zac în mormântul osândirii, întoarce-Ţi privirea de Maică şi spre noi şi aminte la durerile noastre. În împietrire zac inimile noastre şi departe suntem de cărarea mântuirii. Vrednici de osândă ne-am făcut, închizând cămările sufletelor dinspre lumina pocăinţei. În întunericul multor patimi ne chinuim, dar nu voim a ne lepăda de răutăţile noastre. Cu ostenelile faptelor bune nu ne-am întărit şi de calea Adevărului ne-am depărtat. Vase a toată necurăţia ne-am făcut, deschizând poarta minţii gândurilor celor neroditoare. Spinii păcatelor culegem din ţarina inimii şi acoperământul nesimţirii ne desparte de cunoaşterea celor spre mântuire. Dar ca O Milostivă, aducând jertfa rugăciunii Tale neîncetate la tronul Treimii, roagă-Te să aflăm noi milă de la Hristos şi iertarea mulţimii păcatelor noastre. Sufletele cele pustiite de viforul păcatelor le luminează cu strălucirea Soarelui dreptăţii şi cu focul rugăciunii Tale arde toată cugetarea noastră pătimaşă, ca totdeauna să aducem Ţie mulţumire şi să Te lăudăm ca pe O Ocrotitoare nebiruită şi Dulce Cântare a cetelor îngereşti.


Veniţi acum să dănţuim în duhovniceşti cântări, o, iubitorilor de praznic! Şi cu credinţă să prăznuim, cinstind pomenirea înfricoşatei şi preaslăvitei minuni a Maicii lui Hristos Dumnezeu, care, cu negrăit chip, şi-a închipuit dumnezeieştile feţe pe sfânta sa Icoană, de la care primim tot felul de tămăduiri. (dintre Laudele ce se cântă la Utrenie)
Cu umilinta sa cantam,Sf. Marie roaga-te lui D-zeu pentru noi !

[cristiboss56]

Maică Sfântă,



-Maică Sfântă,

Maică Sfântă,

De ce-i răutate multă,

Încât inima se-afundă?

- E mai multă bunătatea,

Acoperă nedreptatea.

Dar nu o puteţi vedea,

De aveţi inima rea.

Şi nu o puteţi simţi,

Dacă nu veţi pătimi.

Veniţi toţi la Fiul meu,

El vă mântuie de rău!

Vă deschide ochii vieţii,

Spre vederea bunătăţii.

Mă rog pentru voi mereu,

Să v-ajute Dumnezeu.

Trebuie şi ruga voastră,

Ca El să vă mântuiască.

Sub privirea de creştin

Apa se transformă-n vin,

Iar cel mai amar pelin

Capătă un gust divin.

Asta e menirea voastră:

Dragostea să prisosească,

Încât răutatea lumii

Şi goliciunea minciunii

Să dispară, precum ceaţa

Se-mprăştie, dimineaţa.

Străluciţi cu inimi calde

Şi cu rugăciuni înalte.

Răspândiţi roua dreptăţii;

Asta-i calea bunătăţii.

- Maică Sfântă,



Maică Sfântă,

De ce inima nu cântă,

Dragostea nu ne-nfierbântă

La o vieţuire sfântă?

- Lacrimile mele curg

Pentru cei ce nu ajung

Să-L vadă pe Fiul meu,

Iisus Hristos, Dumnezeu.

Cât trăiţi pe astă lume

Este timp pentru minune,

Ca inima să tresalte

La viaţa cea fără moarte.

Nu vă deznădăjduiţi,

Copiii mei mult-iubiţi!

Nu vă uitaţi rugăciunea,

Cu toată amărăciunea;

Într-o zi, Domnul va da

Şi inima va cânta:

Cântec îngeresc, curat,

Ce curge neîncetat.

Sfânt izvor de nemurire,

Ruga cea fără oprire.

Ea vă va fi apă vie,

Necurmată bucurie.

Eu mă rog să o primiţi

Şi nicicând să n-o opriţi.

Fiul meu să dăruiască

Rugăciunea îngerească

Către firea omenească.



- Maică Sfântă

Şi Fecioară,

De ce grija ne-mpresoară

Ziua toată, -întreaga seară?

Cum uităm de tine, Sfântă,

Chiar de-avem durere multă?

- Voi uitaţi, eu nu vă uit,

Fii creştini de pe pământ!

Voi nu ştiţi că, nevăzut,

Eu vă mângâi cu dor mult.

Ochiul vostru ostenit,

Al vostru obraz muncit,

Părul vostru-ncărunţit,

Sufletul vostru mâhnit,

Le învălui cu privirea

Şi le-nfăşor cu iubirea.

Nu vă temeţi de nevoi,

Ci aveţi frică de voi,

Ca să nu alunecaţi

În păcate, ci să staţi

Treji în luptă şi în rugă,

Căci mila o să v-ajungă.

Goniţi grija cea lumească

Pentru pacea îngerească.

În case, s-aveţi icoane,

Ce vă feresc de uitare.

Când priviţi spre chipul meu

Şi spre al lui Dumnezeu,

Amintiţi-vă îndată

Că Dumnezeu vă e Tată,

Nu vă uită niciodată,

Ci de grijă El vă poartă.



- Maică Sfântă,

Nenuntită,

Şi cu haină aurită,

Cum ne putem feri fiii,

Toţi urmaşii, toţi copiii,

De ispite necurate

Ce-s în lume presărate?

- Luaţi aminte, dragii mei,

Să nu faceţi din prunci, zei.

Nu vă închinaţi la fii,

Chiar de-s ai voştri copii.

Ca s-aveţi urmaşi curaţi,

La inimi nevinovaţi,

Cu blândeţe-i îndreptaţi,

Calea bună le-arătaţi,

Calea Domnului Hristos,

A Pruncului luminos.

Mult mă rog pentru părinţi,

Ca să aibă fii cuminţi;

Să aibă înţelepciune,

Să ştie cum să-i îndrume.

Mă rog pentru-nvăţători,

Să fie luceferi, sori,

În drumul copiilor,

În viaţa tinerilor.

Slujbele Bisericii,

Întărirea creşterii.

Cuvântul dumnezeiesc,

Ajutor de sus, ceresc.

Adevărul învăţaţi

Pe copiii luminaţi,

Şi cum să-şi înalţe ruga,

Ca la Domnul să ajungă.

Amintiţi-le mereu

Cât de bun e Fiul meu,

Cât de mult îi ocroteşte,

Cât de tare îi iubeşte!



- Măicuţă ocrotitoare,

Din icoană veghetoare,

De ce, Maică, pe de-o parte

Însetat-am de dreptate,

Dar mă port cu laşitate?

- Ai răbdare, fiu creştin,

Chiar dacă de dor eşti plin.

Nu poţi fi bun dintr-o dată

Şi cu inima curată.

Roagă-te şi te veghează,

Căci păcatul te-nnoptează.

Roagă-te şi te căieşte,

De tot ce te depăşeşte.

Roagă-te şi te sileşte

Şi darul ţi-l înmulţeşte.

Pic cu pic şi strop cu strop,

Mai agale şi-n galop,

Sufletul tău însetat

Va fi binecuvântat.

Ţine-te pe calea dreaptă

Cu inimă înţeleaptă.

Nu te teme să fii bun,

Chiar de eşti crezut nebun.

Lasă-ţi dorul să doinească,

Inima să-ţi gângurească

Spre luminarea cerească.



Maicuta Domnului sa va ocroteasca.
Doamne ajuta!