Confirmare minunată: romano-catolicii trebuie (re)botezaţi

[AlinB]

În prealabil postat de Nastya

Dar as intreba totusi : minunea cu fotografia cu botezul etc. si celelalte minuni doar pe calendarul vechi, si toate mesajele care-mi atrag atentia ca exista „Comuniune” si poate nu s-a inteles corect cum e cu bisericile ortodoxe; si ca ar fi doar pareri sau simple impresii toate controversele pe tema calendarului iulian/gregorian etc. etc.

Incredibil, dupa atatea explicatii, de tip 1+1=2 si tot nu ati priceput nimic.

Sau e doar teatru, exercitiu de inot vreti sa facei valuri si cam atat?

Nu de alta dar nu-mi explic altfel saltul deja la un articol care nu are nici o legatura cu topicul ca sa nu mai vorbim de aducerea discutiilor de pe alt topic tocmai aici.

Fragmente dintr-un alt articol al Parintelui Petru Pruteanu:

<<În Sfântul Munte, de exemplu, există mai multe mănăstiri în care „mărturisirea sacramentală” se practică doar de 2 sau 4 ori pe an, iar călugării se împărtăşesc de la 2 la 7 ori pe săptămână.

Dacă fraţii au nevoie de anumite sfaturi de la stareţ sau vor să-şi mărturisească careva gânduri, o pot face chiar şi în fiecare zi, dar aceasta nu mai este mărturisire sacramentală, ci o simplă discuţie duhovnicească sau, dacă e cazul, una pur omenească.

Nici mărturisirea sacramentală şi nici discuţiile duhovniceşti nu au loc în timpul slujbelor şi nici măcar nu în biserică. Stareţul şi fiul duhovnicesc stau de vorbă aşezaţi pe scaun, iar în cazul mărturisirii sacramentale, abia la sfârşit, stareţul ia epitrahilul şi-i citeşte rugăciunile cuvenite.

Totul este foarte simplu şi personal; iar în mănăstirile de maici (dintre care multe sunt metoace ale mănăstirilor athonite), mărturisirea gândurilor se face în faţa maicii stareţe şi doar în cazul păcatelor mai grave stareţa poate trimite sora la preotul duhovnic pentru a i se citi şi rugăciunile necesare. Unii se pot întreba: dar ce fel de „Taină a Mărturisirii” este aceasta?>>

<<Creştinii noştri trebuie să înţeleagă că pocăinţa nu se reduce la mărturisirea păcatelor şi primirea dezlegării. Orice rugăciune şi trăire duhovnicească este pocăinţă.

Aceasta nu exclude mărturisirea păcatelor în prezenţa episcopului/preotului, ci o completează şi o desăvârşeşte. Putem spune că pocăinţa este „un exerciţiu terapeutic permanent”, iar mărturisirea este „o operaţie chirurgicală”.

Noi însă am ajuns să-i operăm pe oameni la tot pasul, ţinându-i într-o anestezie continuă, dar nu-i mai învăţăm cum să trăiască sănătos. Sf. Apostol Pavel îndeamnă, ca înainte de împărtăşirea cu Sfintele Taine „să se cerceteze omul pe sine însuşi şi aşa să mănânce din Pâine şi să bea din Pahar” (I Corinteni 11:28).

Aici se are în vedere o cercetare a propriei conştiinţe, care trebuie educată în aşa fel încât omul să-şi vadă păcatele sale şi să se pocăiască pentru ele, iar dacă păcatele sale constituie impedimente canonice pentru împărtăşirea cu Sfintele Taine, atunci el trebuie să meargă să se mărturisească şi să-şi asume epitimia rânduită până la reintegrarea în comunitatea euharistică a Bisericii de care s-a rupt prin păcat.>>
(Preot Petru Pruteanu, „Despre legătura dintre spovedanie şi împărtăşire”)

http://www.teologie.net/2013/07/05/s...e-impartasire/




Daca asa trebuie sa intelegem acum credinta ortodoxa, atunci, stergeti din Istoria crestinsimului din România numele marilor duhovnici, ca ei ne invatau altfel.

Daca nu trebuie „să ne preocupăm de cipuri” (ne spune parintele Petru Pruteanu) , chiar daca, pana nu demult, intre altele, parintele Iustin Pârvu, Dumnezeu sa-l ierte si sa-l aseze cu Dreptii, ne atragea atentia parinteste despre pericolul pe care-l reprezinta acestea, atunci, de ce sa nu le sprijinim, tot printr-un indemn crestinesc, pe femeile care-si doresc sa slujeasca in Sf. Biserica?

Cine stie, poate reusim sa gasim undeva, in cei doua mii de ani de crestinism, un locusor, o tara, un hrisov, care....parca le-ar fi permis si asta? Daca e inovatie, sa fie pana la capat. Ce mai conteaza? „Unde a mers mia, mai merge si suta!”

Si care are fi problema? Ca orice am face, orice n-am face, tot nevrednici suntem, asa ne imbarbateaza novator mesajele unor preoti! Nu asa ne invata innoitorii in ale ortodoxiei?

Dar noi stiam, deja, ca ne mantuim prin marea milostivire a lui Dumnezeu:
<<Căci în har sunteţi mântuiţi prin credinţă; iar aceasta nu-i de la voi: e darul lui Dumnezeu; nu din fapte, pentru ca nimeni să nu se laude. >>(Efeseni 2, 8-9)

(Oare de ce n-o fi aparut avalansa asta de articole cu idei novatoare inainte de trecerea la cele vesnice a parintelui Iustin Pârvu, poate ultimul mare duhovnic al nostru, daca mai avem voie sa credem in Marii nostri duhovnici)?

[AlinB]

În prealabil postat de Nastya

Nu le-am plasat alaturi din punct de vedere dogmatic. Le-am plasat alaturi pentru ca folosesc acelasi calendar: calendarul neindreptat.
Nu e vorba de ignoranta sau confuzie. Poate neatentie din partea dvs.

Desi au in comun un fel de calendar, statutul lor eclesial este diferit, a fost deja explicat foarte clar aici.

În prealabil postat de dobrin7m

Acum schismaticii:
Bisericile necanonice sunt bisericile ortodoxe care se abat de la canonul satabilit de restul bisericilor ortodoxe , rupând comuniunea cu ele . Aceste biserici sunt:
Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din Rusia
Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România
Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din Bulgaria
Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din Grecia
Biserica Ortodoxă Rusă de Stil Vechi din România (Biserica Lipovenilor)

deci din randul ortodocsilor pe stil vechi s-au rupt formand aceste biserici necanonice intrand in schisma.

În prealabil postat de Nastya

Daca nu trebuie „să ne preocupăm de cipuri” (ne spune parintele Petru Pruteanu) , chiar daca, pana nu demult, intre altele, parintele Iustin Pârvu, Dumnezeu sa-l ierte si sa-l aseze cu Dreptii, ne atragea atentia parinteste despre pericolul pe care-l reprezinta acestea, atunci, de ce sa nu le sprijinim, tot printr-un indemn crestinesc, pe femeile care-si doresc sa slujeasca in Sf. Biserica?

Doamna nu ati inteles corect indemnul domnului preot Pruteanu,ii modificati complet intelesul,este fix invers,dansul pune accentul nu pe ignorare ci pe o pregatire care poate da o sansa mai buna in aparare decat panica.In plus nu exista nici un element in cele spuse de dansul care sa justifice acuzatia dvs finala,acolo chiar nu exista nici macar urma de o asemenea idee.Oricum punerea celor doua elemente pe picior de egalitate,in viziunea dvs,este cel putin bizara si complet rupta din contextul spuselor acelui om.

[AlinB]

Pentru cei care au in continuare nevoie de "miraculos" la acest nivel:

Icoana Mantuitorului care deschide ochii


https://www.youtube.com/watch?featur...&v=LzqrBDuLscY

[catalin2]

În prealabil postat de Nastya

Exista insa, sute de pagini de internet si probabil tot atatea carti (e usor sa le gasiti si pe Google) in care se vorbeste despre validitatea tainelor doar in bisericile care tin calendarul vechi, neindreptat

Da, dar astea sunt siteuri sau articole stiliste. Nu avem treaba cu ei, sunt si foarte putini ca numar.

În prealabil postat de Nastya

Stiti doar ca unii spun ca atunci, in anul 1923 „s-a lansat” Ecumenismul.

In 1923 s-a tinut acea intrunire teologica la care s-a hotarat schimbarea calendarului. Eu ma refeream la Enciclica din 1920, este aici:
http://www.ecum.ro/infoecum/files/en..._ecumenice.pdf

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Doamna nu ati inteles corect indemnul domnului preot Pruteanu,ii modificati complet intelesul,este fix invers,dansul pune accentul nu pe ignorare ci pe o pregatire care poate da o sansa mai buna in aparare decat panica.In plus nu exista nici un element in cele spuse de dansul care sa justifice acuzatia dvs finala,acolo chiar nu exista nici macar urma de o asemenea idee.Oricum punerea celor doua elemente pe picior de egalitate,in viziunea dvs,este cel putin bizara si complet rupta din contextul spuselor acelui om.

Domnule,

Ca sa nu trageti concluzii pripite, va rog frumos sa mai cititi o data mesajul 610, in care este postat in intregime un articol al Parintelui Petru Pruteanu. Acela intra in discutie. (Mai sunt si altele ale unor „mari ganditori ai ortodoxiei moderne”. Pot intregi peisajul. Dar m-am referit stict la acel mesaj al parintelui Pruteanu).

In articol este o reactie dura a parintelui fata de preotii ortodocsi români care vor sa tina, in continuare, la regulile stabilite in BOR referitoare la spovedanie si impartasanie. [Startul in aceasta Cavalcada a modernizarii ortodoxiei romanesti, un fel de "pre-ecumenism" sau "invitatie la ecumenism", (cu referire in special la spovedanie si impartasanie) l-a dat Parintele Roman Braga prin anul 1994. Articolul acestuia si al Parintelui Gheorghe Calciu – in replica – se gasesc pe acest topic].

Aceste reguli cuprinse in mii de pagini scrise de marii nostri duhovnici (nu-i mai insirui ca oricum nu intereseaza pe nimeni care sunt duhovnicii si nici ce au avut de spus ) sunt total opuse celor propovaduite de Parintele Petru Pruteanu in mesajul Indemn (care e de fapt, un indemn la neascultare, in primul rand). Timpul marilor duhovnici trecut pentru multi dintre crestinii ortodocsi români.
Intr-un post-scriptum al mesajului, parintele Pruteanu spune:

<<P.S. În loc să ne preocupăm de cipuri, ar fi bine să înviorăm disciplina liturgică a Bisericii şi catehizarea, căci dacă credincioşii noştri îl vor avea pe Hristos, nu doar vor şti, dar vor avea şi putere să se împotrivească lui Antihrist.

Iar cei care ştiu totul despre cipuri, dar nu se împărtăşesc sistematic şi nici de rugăciune nu se îngrijesc, aceştia vor rămâne doar cu informaţia despre cipuri… Exact ce-i trebuie dracului: multă informare, dar numai formare nu! >> Aici, apare o intrebare: despre ce formare vorbim? Daca-l punem pe crestin sa se dezica de traditia crestina ortrodoxa in care s-a nascut, a fost botezat si a crescut, despre ce formare mai vorbim?

Deci: nu vorbeste despre reactiile sau/si indemnurile Parintelui Iustin Pârvu in legatura cu implantul cipurilor etc.(care ar starni mai mult panica decat ...) Este pur si simplu o băşcălie. Ceva in genul expresiei: “Ţara arde şi baba se piaptănă !” Adica: (Definitie) = ţara arde si baba se piaptănă, (despre oameni) se ocupa de fleacuri, când în jur se petrec evenimente grave. http://dictionareonline.duv.ro/dicti...a-se-piaptana/ )

Si ar mai fi ceva: cum suna "nu se împărtăşesc sistematic". Trebuie sa ne impartasim "sistematic"?


Finalul nepotrivit la care va referiti este urmarea fireasca si logica a articolului parintelui Pruteanu.

Daca nimic din ceea ce au gandit, stabilit si infaptuit Sfintii parinti ortodocsi români de-a lungul vremurilor referitor la spovedanie si impartasanie nu mai este valabil, nu mai este de actualitate, atunci de ce sa nu gasim o cale sa le permitem femeilor sa devina preoti. Inteleg ca ar fi o dorinta mai veche. Pe alte meridiane s-a si realizat. Ce mare lucru?

Unei gandiri extreme si exclusive, i se alatura o alta: la fel de extrema, dar plina de noutate si de ce nu, de culoare. Ca sa nu mai spunem ca preotii nostri sunt catalogati, de acelasi bun parinte Pruteanu, ca depasiti. Îi transformăm in avangardişti. Si am pus si de un progres. Am impuscat doi iepuri dintr-o data.

Cum poate un preot sa-i indemne pe alti preoti la neascultare? Am uitat ce a patit Adam? Am uitat cu ce sacrificiu s-a restabilit ordinea?

Poate aveti ragaz sa cititi ce spune Parintele Dumitru Staniloae despre spovedanie si impartasanie. Sau si gândirea Parintelui Staniloae păleşte in faţa acestei gandiri novatoare a Parintelui Pruteanu?

<<- În ce măsură Sfânta Împărtăşanie ajută la îndumnezeirea omului? În acest scop se poate recomanda o mai deasă împărtăşanie?

Sfânta Împărtăşanie ajută la îndumnezeirea noastră, dacă este primită cu credinţă, cu pocăinţă şi dacă facem şi noi efort spre faptele bune, ca prin puterea Trupului înviat al lui Hristos să putem înainta spre o viaţă asemenea lui Hristos cel jertfit şi înviat.

Împărtăşania mai deasă, cu toată pregătirea, face ca în trupul şi sângele nostru să se întipărească tot mai mult Trupul şi Sângele cel curat şi înviat al lui Hristos, făcându-ne tot mai asemenea sfinţilor în curăţie, în dragoste, în duh de jertfă şi în puterea de a învia spre viaţa de veci, întru fericire. Astfel, devenim tot mai mult fii ai Tatălui după har şi fraţi între noi, în Hristos.
(Ieromonah Ioanichie Bălan, Convorbiri duhovnicești, Episcopia Romanului și Hușilor, vol I, 1984, pp. 184)


- Ce părere aveţi despre unii preoţi care acordă fără canon prea des Sfînta împărtăşanie? Nu cumva prin această practică ne apropiem de cea catolică şi desacralizăm cele sfinte?

Sfânta Împărtăşanie se dă credincioşilor care n-au căzut din credinţă şi au primit iertarea păcatelor grele prin Taina Spovedaniei. Unele dintre aceste păcate cer după mărturisirea lor un timp mai îndelungat de pocăinţă după săvârşirea lor: ucideri, avorturi.

Celor ce trăiesc în desfrâu sau necununaţi, chiar dacă arată această stare a lor unui duhovnic, nu pot fi primiţi la Sfânta împărtăşanie atâta timp cât continuă să se afle în această stare.

Credincioşii fără păcate foarte grele se pot împărtăşi de mai multe ori pe an, dar numai după spovedanie. E o tradiţie a Bisericii să acorde acestor credincioşi spovedania de patru ori pe an, în cele patru posturi mari: Postul Paştilor, al Crăciunului, al Adormirii Maicii Domnului şi al Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. Cei mai râvnitori şi cu o viaţă cât mai curată se pot împărtăşi şi mai des, dar totdeauna după spovedanie, şi cu cel puţin patru zile de post anterior, dintre care numai două sunt de post deosebit (Miercuri-Vineri).

O hotărâre a Sinodului din Constantinopol, la sfârşitul secolului XVIII, când se născuse o discuţie, dacă e bine să se împărtăşească cineva mai des sau mai rar, a hotărât că se poate şi una şi alta, dar totdeauna după spovedanie.


- „Aceasta poate duce la un automatism lipsit de simţire al primirii Sfintei împărtăşanii”

Gândindu-ne la tradiţia din timpurile de la început ale Bisericii şi la îndemnul dat prin preot la fiecare Liturghie: "Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste să vă apropiaţi!" se pare că s-ar cuveni ca să nu rămână nici o Sfânta Liturghie la care să nu se împărtăşească câţiva credincioşi dintre cei cu o viaţă curată.

Dar credem că nu e bine să se împărtăşească toţi credincioşii sau foarte mulţi la fiecare Sfânta Liturghie, fără spovedanie şi fără post, chiar dacă ei se socotesc lipsiţi de păcate grele. Aceasta poate duce la un automatism lipsit de simţire al primirii Sfintei împărtăşanii.

Trebuie să trăim cu cutremur acest moment, atât din pricina obişnuinţei noastre cu tot felul de gânduri, de critici ale altora, de supărări cu alţii, cât şi din conştiinţa că ne împărtăşim cu Trupul prea curat al Domnului cerului şi al pământului şi cu prea scump Sângele Lui.

Pentru poporul nostru, mai ales pentru cel de la sate, Sfânta Împărtăşanie este o mare sărbătoare, care ridică această zi peste toate celelalte de peste an. Toţi oamenii se pregătesc cu multe rugăciuni, se îmbracă cu haine nefolosite alte dăţi, se iartă toţi unii cu alţii, se feresc în acea zi cât mai mult de la grijile obişnuite ale vieţii.

- Ce fapte bune ar trebui să facă credincioşii înainte de Sfânta Împărtăşanie? Dar după aceea?

Credincioşii trebuie să se împace cu cei cu care sunt supăraţi înainte de primirea Sfintei Împărtăşanii; să ceară iertare celor pe care i-au supărat şi să ierte pe cei ce le-au pricinuit supărări, dacă sunt apropiaţi aceia sau accesibili telefonic, prin comunicare personală; iar dacă nu, ştergând din sufletul lor orice urmă de mâhnire, şi odată cu aceasta rugându-se pentru ei.

Aceasta înseamnă să se împărtăşească cu cuget curat. Dacă sunt oameni lipsiţi în jurul lor, e bine, dacă pot, să-i ajute; dacă sunt bolnavi, bătrâni, fără nimeni lângă ei, să-i cerceteze. Să împlinească sfaturile ce le sunt date de duhovnic.>>

(Ieromonah Ioanichie Bălan, Convorbiri duhovnicești, Episcopia Romanului și Hușilor, vol II, 1984, pp. 64-66)

Doamna imi mentin parerea,dansul face un apel nu la o frica irationala,sectara,cu privire la psihoza ,,anti-cip"pe care,foarte curios pt mine,ortodocsii au importat-o direct/indirect dintr-o ramura obscura a neoprotestantismului,cautati pe firul istoric sa vedeti unde este originea acestui subiect.Este un exemplu elocvent de transformare a unor teme apocaliptice clasice in viziuni moderne adaptate la un nivel popular,este o mutatie aceasta problema,este un exemplu de folclor teologic modern.Undeva in strafundurile temei exista acel sambure de adevar numai ca peste el s-au adaugat straturi de psihoze generate de actualitatea tehnologica care-l fac de nerecunoscut.Singura scuza ar fi ca in fiecare epoca contextul influenteaza si traduce in termenii sai teme care vin din trecut,cu un respect mai mic sau mai mare pentru acuratetea sensului initial.Pana la urma,cum spunea cineva,acest gen de demers hraneste sperantele dar si spaimele oamenilor in fata unor evenimente eschatologice.Daca doriti sa-i vedeti originea va asteapta un lung drum inapoi in istorie care,surprinzator poate,este posibil sa va ajute mai mult decat optiunea moderna cu accente science-fiction.

Revenind la domnul preot Pruteanu.Dansul afirma faptul ca in loc sa intri intr-o obsesie fata de acest subiect(in nici un caz asta nu inseamna o aparare eficienta)te poti cufunda in viata liturgica si in invatatura catehetica care,asimilate si traite,te pot proteja mai bine(fiind transformatoare) decat o mentalitate de asediat paralizat de frica.Este foarte corect mesajul dansului,o viata de obsesie dar fara suportul rugaciunii si trairii(aici trebuie pus accentul)este un pericol mai mare decat isi imagineaza multi pt ca mintea lasata prada nelinistii,spaimelor fara a se pune un accent mai mare pe latura lucrativa(sa spunem)a credintei te duce direct la o izolare intre umbre pe pereti,uitand ca de fapt sunt umbre.

Eu nu am comentat asertiunile domnului preot Pruteanu cu privire la impartasirea credinciosilor,ca si frecventa sau din alte puncte de vedere ci consider ca in raportul problemelor de tip cip in cadrul credintei a pus accentul corect.Prin urmare pe acest aspect nu pot sa fiu de acord cu dvs,imi mentin parerea,il puneti cumva intr-o antiteza,pe acest aspect punctual,artificiala.

În prealabil postat de AlinB

Pentru cei care au in continuare nevoie de "miraculos" la acest nivel:

Icoana Mantuitorului care deschide ochii


https://www.youtube.com/watch?featur...&v=LzqrBDuLscY

Daca as fi credincios s as vedea asa ceva, as crapa de frica. Sau, daca as supravietui cu mintea intreaga socului, as arunca icoana la gunoi, facuta cioburi, apoi as chema primul exorcist in casa, pentru o sfestanie temeinica. Aceste fenomene imi sugereaza un anume autor. Nu Autorul tutuor.
P. S. La fel stau lucrurile, cred, si cu poza mult-discutata.