Împotriva EREZIILOR NEO-PROTESTANTE - Cuvântul al II-lea - ICOANELE

[Corinusha]

În prealabil postat de abaaaabbbb63

Ok, nici mie nu-mi place cartea, si filmul a fost oribil, dar ...WHAT...

Cred ca mergi un pic prea departe cu conspiratia... autoarea nu este mare intelectuala, a scis cartea initial ca un Twilight Fanfiction, si dupaia a schimbat numele personajelor din Bella si Edward in Anastasia si Grey. Interpretarile asta venite din burta nu sunt deloc de folos.

Nu vad de ce te mira. Din punctul de vedere crestin al lui Igor, ar trebui sa ignori inclusiv manualele de stiinte, enciclopediile, orice material inafara de carti publicate de "ortodocsi"- chiar daca acestea au date gresite sau nu-, deoarece au bibliografii "ateiste" sau "eretice". In modul acesta, ramai cumintel la credinta ta, nu pui intrebari, si biserica (institutia) e fericita.

Nici pe mine nu m-a dat pe spate 50 shades, dar nici nu o vad chiar asa nociva cum se zice. Adica...am citit-o pentru relaxare, a mers usor si in max o saptamana am citit peste 2100 de pagini.
Nu practic ce scrie in cartile respective (big NO! mai ales cand vine vorba de 50 shades), dar partea psihologica, cea care a condus la practicile respctive nu e chiar de neglijat. In fine, ar fi ceva de vorbit pe tema cartii, chiar daca e nereusita tare.

Chiar ma gandeam si la manuale, ca nici manualele nu sunt toate mantuiroare, dar trebuie sa inveti din ele daca vrei sa faci scoala... Manualele e fizica, chimie si biologie sigur au si bibliografie neortodoxa sau chiar ateista, dar tot trebuie sa invatam din ele la momentul respectiv.
Si eu citesc ori din dorinta de cunoastere ori pentru pura relaxare si destindere dupa o saptamana grea. La fel cu muzica, la fel cu filmele. Si sunt mare amatoare de filme si seriale despre criminalistica si fantasy, cele fantasy ma relaxeaza, iar din cele de criminalistica am mai invat cate una-alta.
Mai degraba faptele care le faci sunt mantuitoare decat muzica ce o asculti sau filmele ce le privesti sau cartile ce le citesti; totusi, avem (majoritatea, sper) discernamant, astfel incat sa putem vedea si partea buna a lucrurilor.
Si vesnicul Harry Potter, mult iubitul de copii si mult blamatul de catre crestini are o componenta foarte frumoasa si foarte buna care iese in evidenta mai mult decat "magia" si ce practici or mai fi pe-acolo, si anume PRIETENIA...
Si totusi refuz sa cred ca a fi crestin adevarat inseamna condamnare la suferinta lumeasca, la neimpliniri si la frustrari, tot lumesti, pentru ca TRAIESTI IN LUME, alaturi de tot ce e LUMESC; nu pot abandona tot ce e lumesc, ca o dai in altele.
Sa iti duci crucea nu CRED ca inseamna sa fi tot timpul trist si posomorat; nu inseamna sa nu mai faci nimic pentru tine daca asta inseamna sa faci si ceva neortodox (de exemplu sa te uiti la un episod din criminal minds sau supernatural sau grey's anatomy sau orice alt film care nu are ca tema ortodoxia), nu inseamna sa fi pustnic.

În prealabil postat de Corinusha

Nici pe mine nu m-a dat pe spate 50 shades, dar nici nu o vad chiar asa nociva cum se zice. Adica...am citit-o pentru relaxare, a mers usor si in max o saptamana am citit peste 2100 de pagini.
Nu practic ce scrie in cartile respective (big NO! mai ales cand vine vorba de 50 shades), dar partea psihologica, cea care a condus la practicile respctive nu e chiar de neglijat. In fine, ar fi ceva de vorbit pe tema cartii, chiar daca e nereusita tare.

Chiar ma gandeam si la manuale, ca nici manualele nu sunt toate mantuiroare, dar trebuie sa inveti din ele daca vrei sa faci scoala... Manualele e fizica, chimie si biologie sigur au si bibliografie neortodoxa sau chiar ateista, dar tot trebuie sa invatam din ele la momentul respectiv.
Si eu citesc ori din dorinta de cunoastere ori pentru pura relaxare si destindere dupa o saptamana grea. La fel cu muzica, la fel cu filmele. Si sunt mare amatoare de filme si seriale despre criminalistica si fantasy, cele fantasy ma relaxeaza, iar din cele de criminalistica am mai invat cate una-alta.
Mai degraba faptele care le faci sunt mantuitoare decat muzica ce o asculti sau filmele ce le privesti sau cartile ce le citesti; totusi, avem (majoritatea, sper) discernamant, astfel incat sa putem vedea si partea buna a lucrurilor.
Si vesnicul Harry Potter, mult iubitul de copii si mult blamatul de catre crestini are o componenta foarte frumoasa si foarte buna care iese in evidenta mai mult decat "magia" si ce practici or mai fi pe-acolo, si anume PRIETENIA...
Si totusi refuz sa cred ca a fi crestin adevarat inseamna condamnare la suferinta lumeasca, la neimpliniri si la frustrari, tot lumesti, pentru ca TRAIESTI IN LUME, alaturi de tot ce e LUMESC; nu pot abandona tot ce e lumesc, ca o dai in altele.
Sa iti duci crucea nu CRED ca inseamna sa fi tot timpul trist si posomorat; nu inseamna sa nu mai faci nimic pentru tine daca asta inseamna sa faci si ceva neortodox (de exemplu sa te uiti la un episod din criminal minds sau supernatural sau grey's anatomy sau orice alt film care nu are ca tema ortodoxia), nu inseamna sa fi pustnic.

Logic! Ai mare dreptate.

[Ioan_Cezar]

Da, frate Dragoş, prioritatea creştinului este mântuirea, iar pentru aceasta nu orice limbaj şi nu orice idei transmise prin anumite exprimări sunt folositoare. Diverse duhuri au diferite cuvinte. Domnul a transmis "cuvintele vieţii veşnice", cum spune Apostolul, iar nu orice alte vorbe.
În consecinţă, atât credinciosul care râvneşte la mântuire cât şi păstorul său duhovnicesc trag firesc la un anumit conţinut de informaţie şi mai ales de energie. Că nu orice fiţuică ori aşazisă operă conţin energia necreată a Dumnezeirii, aşadar Harul sfinţitor şi mântuitor.
În cărţi amestecate sunt tot felul de duhuri amestecate. Nu e deloc indiferent ce fel de seminţe dăm la moara minţii şi apoi a inimii. Una e făina din neghină, alta făina din bob de grâu curat!
E de ajuns că mintea noastră căzută are oricum tendinţa să prelucreze prost până şi cărţile sfinte.

Pe de altă parte, când creştinul citeşte un text din afara Bisericii (de pildă o carte de medicină sau de inginerie, una de poezie sau chiar de psihologie) el are grijă, s-ar cuveni, să nu ia drept învăţătură mântuitoare ceea ce acolo e clar că e doar informaţie terestră, mundană. Bună şi aceasta, dacă nu uităm scopurile ei reale şi dacă avem la noi lentila potrivită de lectură.

Omul e însă mereu influenţabil. Coruperea începe mai întâi în suflet, prin cuvinte, sunete şi alte senzaţii...
Cunoscînd că lesne omul apleacă urechea şi pune la inimă tot felul de mesaje străine şi potrivnice împlinirii sale în Hristos, Biserica a dezvoltat o anumită prudentă atitudine faţă de sursele mundane de informaţie şi energie. De aici o anumită prevedere programatică şi în unele cazuri o atitudine de selectivitate drastică. Adică, vorba Părintelui Rafail, faţă de dracul e bună o singură atitudine: dispreţ. Nu cârdăşie sau complacere, întrucât te corupe lesne, de nu eşti tare. Şi cine se poate crede atât de tare încât să stea cu dracii la taifas ori la nesfârşite contradicţii?

Iar cărţile noastre "de cultură" şi de divertisment, ca şi muzica ori diverse alte materiale pentru activităţi de loisir, sunt, orice s-ar zice, cărţi pentru trup. Pentru omul trupesc din noi. Nu-i bai, trebe şi el să trăiască pe lumea asta, numai că, pentru creştin intervine o mică mare problemă: legea trupului e în conflict veşnic cu legea duhului. Pace între duh şi trup nu este. Corpul prea adesea trage să devină porcul, să fim drepţi şi să recunoaştem această realitate omenească.

Şi atunci apare firesc dilema: cât şi ce să îi dau trupului, mai exact trupescului, prin diverse materiale şi stimulări, aşa încât puterea lui să nu răstoarne puterea duhului meu? O astfel de întrebare şi-o pune creştinul râvnitor, iar pentru alţi oameni aşa ceva e fără sens şi te mai şi trezeşti că te iau la întrebări: da ce io-s neroadă să îmi spuie cutare ce să citesc?... Neînţelegere, a celui care nu se preocupă, în cunoştinţă de cauză, de lupta eternă dinlăuntrul omului şi din văzduhuri. Neînţelegere a celui care îşi face din răzvrătire, vai, o profesiune de credinţă şi un motiv de continuă laudă. Te pui cu copilul rebel? Sărmanul, că nu ştie ce face...

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Citind cu atentie prima ta postare am ajuns la concluzia ca problematica supusa discutiei este o eventuala contradictie, care ar rezulta din diferite abordari polemice si argumentati,intre interdictia din Exod 20.4 si dispozitiile din Exod 25.1-22. Din punctul meu de vedere nu exista opozitie(din ce imi dau seama cam asta sustii si tu dar ne diferentiaza motivatia) intre cele doua situatii iar solutia poate fi analizata in contextele in care sunt descrise cele doua situatii. Postarea ta, in opinia mea, sufera de un neajuns, poate din dorinta ta de a condensa tematica pe un aspect particular.Neajunsul este urmatorul: versetele selectate nu sunt prezentate in contextul lor si asta cumva le rapeste din claritate.Eu intentionez exact acest lucru,sa completez cumva postarea ta insa vor fi si cateva diferente de opinie.Trebuie precizat ca postarea mea nu este una academica,nici nu are cum sa fie in contextul dat, ci una amator-informativa.Modul cum am gandit frcventa postarilor este influentat de programul meu de munca si familie, se va face in aceste limite.

Modul cum inteleg sa-ti prezint opinia mea este structurat dupa cum urmeaza: 1.Scurta parte introductiva referitoare la plecare evreilor din Egipt si contextul religios al popoarelor cu care s-au intalnit.O scurta opinie cu privire la o problema complicata: de ce Dumnezeu a ales acel mod de inchinare pt evrei.2.Ce sunt heruvimii in context biblic. 3. Modul si scopul cum Dumnezeu a stabilit inchinarea. 4. Scurte consideratii despre evrei si mentalitatea lor despre Chivot si heruvimi.5. Precizari finale. Scurta concluzie.

Asa cum vezi m-am incumetat la o problematica ampla,poate prea ampla, pe care o voi sintetiza intr-un mod deloc fericit: multe elemente vor fi pomenite doar pe scurt din lipsa de timp dar voi insista pe subiectul ales de tine.Voi posta fiecare subiect in parte intrucat nu le voi putea sintetiza intr-o singura postare.Rugamintea mea,unica, este sa imi dai sansa sa le expun mai intai pe toate ca sa vezi toata ideea in ansamblu si sa o poti critica pe fiecare aspect. Cam asta ar fi, asa cum am promis toate vor fi postate in aceasta saptamana. Sper chiar astazi sa pot termina partea introductiva.M-am gandit sa-ti spun dinainte cam ce am de gand ca sa poti verifica/analiza in paralel.Sa ne auzim cu bine.

Hai, dă-i bice!...:)
Şi mă alătur şi eu rugăminţii tale, către Igor, să aştepte ca demersul tău să traverseze toţi paşii enumeraţi. Ca să vedem întregul, mesajul central şi celelalte etc. Aşa e firesc să aibă loc dialogul între cei care "duc război" prin cuvânt. Că, în definitiv, războiul ăsta nu poate fi decât folositor dacă, mai ales, pornim de la premisa (întâmplător dragă mie) că "NU, în război nu e permis orice!"....:) Deci spor la elaborare şi aştept cu răbdare micul tău şi (desigur) concentratul tău eseu. Îl vom evalua fioros, fii liniştit, după aceea...:)
Doamne ajută!

[Igor_Paslusnik]

"Barsaumas", lasă, lasă, mulţumim Domnului. Fără El, nu putem nimic (Ioan 15, 5). Am spus deja, laurii sunt ai Bisericii, ai lui Dumnezeu şi sfinţilor Lui, nu ai mei. Că eu n-am nimic, nici trupul nu-i al meu.

În prealabil postat de abaaaabbbb63

Pai da, fiecare biserica crestina din lume spune ca stie ce mantuie si ce nu mantuie. Fiecare spune "noi urmam cu adevarat ceea ce a zis Iisus, ceilalti sunt eretici". Majoritatea lucrurilor pe care le-ai spus in mesajul de mai sus s-ar fi aplicat si daca nu erai ortodox, ci erai catolic, sau protestant, etc. Pai ce facem in aceasta situatie?
Pana n-o sa vina Dumnezeu Insusi sa zica "Uitati, urmati religia asta", nu cred ca este vreo sansa ca expresia "eu am dreptate, ceilalti sunt eretici" sa capete vreo valoare de adevar pentru nici o religie din lume.

Luca 13, 23-24: Şi I-a zis cineva: Doamne, puţini sunt, oare, cei ce se mântuiesc? Iar El le-a zis: Siliţi-vă să intraţi prin poarta cea strâmtă, că mulţi, zic vouă, vor căuta să intre şi nu vor putea.
Şi eu l-aş întreba pe Dumnezeu: Doamne, fi mai exact. Şi Dumnezeu ar răspunde:
Matei 7, 13-14: Intraţi prin poarta cea strâmtă, că largă este poarta şi lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care o află. Şi strâmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt care o află.
Deci?
Uite cine se mântuie şi cine nu.
Şi mai ales, uite cât de puţini se mântuiesc...

Cine se mântuie deci? Biserica. Care-i Biserica? Poarta strâmtă. Ce e strâmteţea? Biserica e cea care suferă cel mai mult. Cu cât suferi mai mult, cu atât eşti mai aproape de mântuire. Nu poţi să învii cu Hristos, dacă nu te răstigneşti cu Hristos. Nu poţi, pur şi simplu. Dar să suferi, nu fiindcă te obligă cineva, că şi aia-i bine, că primeşti răsplată, cumva fără să o vrei, fără să o ceri. Dar suferi fiindcă îţi pasă, că te doare. Vezi chinurile celorlalţi, şi ţi se sfâşie inima. Şi atunci le dai. Din ce ai tu, le dai şi lor. Şi tu, lipsindu-te de ce ai avut, suferi.
Îţi aminteşti de banul văduvei?
Când alţii dădeau cufere de galbeni şi alte bogăţii, ea, văduva, a dat doar 2 galbeni. Şi spune acolo, că ea a dat mai mult decât toţi ceilalţi la un loc. De ce? Pentru că ea a dat tot ce-o avut. Ceilalţi, dând un cufăr, mai aveau acasă încă 9 cufere, că poate dădeau zeciuială, sau mai aveau 20-30 de cufere, dar văduva a dat tot ce-o avut. A rămas cu nimic.
Poftim Biserica.
Ne arată Hristos care-i Biserica? Absolut în fiecare zi. Nu numai prin lumina de la Ierusalim, care nu arde, care, la mormântul Domnului, 4 "Biserici" fiind, de 4 confesiuni diferite, Sfânta Lumină, vine în fiecare an, de Înviere, DOAR la Biserica Ortodoxă, la Patriarh pe mănunchiul de lumânări, şi nu numai pentru că în Siria, se varsă azi sângele sfinţilor, deci Biserica suferă, dar îţi dai seama că Biserica e mântuitoare, prin însuşi preceptele organizării Patriarhatelor Autocefale, de egalitate, fără distrugerea ierarhiei, că zice, nu? "Fără de nici o îndoială, cel mai mic ia binecuvântare de la cel mai mare." (Evrei 7, 7) Deci ierarhie trebuie. E sănătoasă. Prin asta suferi? Sigur ca da. Că egali fiind, te dedici celuilalt. Şi celălalt ţie. Înfloreşte iubirea. Fără să îţi dai seama, la început e greu. Dacă nu simţi, cu îndoieli în suflet, credinţă puţină, dar apoi, Totul vine de la sine. Înţelegi, te bucuri. Eşti viu. Prin ceilalţi şi ceilalţi prin tine. Împreună în Totul, Sfânta Treime.

Deci şi prin însăşi scrierile Sfinţilor Părinţi, îţi arată Dumnezeu, care-i Biserica. Rigorismul sec, scolastic, al apusului, care era în cădere, în ereziile "romano-catolice", şi... seva vieţii Răsăritului. Zecile de Sfinţii, care cântau la ison dogmatica dumnezeirii, la Sfintele Sinoade Ecumenice, în scrierile lor, în sfaturile lor. Ce tril ! Ce odihnă ! Ce putere a harului ! Cum să nu simţi care-i Biserica?

Trebuie să urăşti foarte mult ! Dar incredibil de mult trebuie să urăşti, ca să nu vezi care-i Biserica.
Şi să fi incredibil de nemulţumit pe viaţă şi pe tot şi toate, ca să nu vezi care-i Biserica.
Doamne, ce mult întuneric, stă în inimile oamenilor care urăsc... Nu păcatul să urăşti, când defapt păcatul trebuie urât. Ci bucuria altuia. Când urăşti bucuria altuia, atunci ! De acolo, începe iadul.

Iar apoi, protestanţii, Doamne iartă-mă, dar ei, slujitorii satanei, care a luat chip de înger de lumină, cum spune Biblia. Ei ce au făcut? Au pornit anarhia. Nu au fost mulţumiţi de nimic. Au demolat tot. Istorie, dogme, Sfânta Tradiţie, prin viu grai, dovezi arheologice, scrierile Sfinţilor. Nimic ! Nu au mai vrut să audă de nimic. Numai cu Biblia, o mai răsfoiesc din când în când, pe unde le place lor, mai scot câte un verset şi mai aruncă în vreo-unu mai... simplu de carte. Ei sunt ca nişte copii râzgâiaţi, răsfăţaţi peste măsură. Nu pentru că sunt singuri la părinţi, că în tot timpul cât ei protestau, se reformau cu reformele lui Luther, Calvin, Zwingli şi alţii, în tot acest timp, Calea, Adevărul şi Viaţa, erau lângă ei, zâmbind cu amar.

Biserica a rămas la fel, ca în secolul întâi. Doar că a primit un nume, începând din anul 1054, Ortodoxă. Personal, m-am obişnuit greu cu numele ăsta, dar dacă aşa arată fiica Bisericii, Istoria, că este mama ei, atunci ăsta să fie numele Bisericii şi Miresei lui Hristos, Ortodoxia. Şi apoi m-am îndrăgostit de nume şi de ea, de Biserică.

În prealabil postat de abaaaabbbb63

Ok, nici mie nu-mi place cartea, si filmul a fost oribil, dar ...WHAT...
Cred ca mergi un pic prea departe cu conspiratia... autoarea nu este mare intelectuala, a scis cartea initial ca un Twilight Fanfiction, si dupaia a schimbat numele personajelor din Bella si Edward in Anastasia si Grey. Interpretarile asta venite din burta nu sunt deloc de folos.

E simbolistică, nu e conspiraţie.
Ai de ales, simbolicul, sau diabolicul. Cel ce uneşte, sau cel ce desparte. Cu c mic şi C mare, în ambele "cel".
Aparent e acelşi lucru, dar cum aparenţele înşeală, e diferenţă. Vrăjmaşul nevăzut, fiind duh, şi fiindcă a fost înger, poate să imite, acea stare, dar nu o mai trăieşte, e răzvrătit.
Dumnezeu să-i ierte, pe toţi care citesc cărţi erotice şi se uită la filme erotice. Desfrânarea e cea mai puternică patimă. E opusul iubirii. Nu ura, ci desfrânarea. Perverteşte Iubirea. Îi chimbă sensul şi scopul. Îl schimonoseşte pe om. Îl torturează. Şi doar harul mărturisirii la Sfânta Spovedanie, şi apoi primirea Sfintelor Trup şi Sânge al Domnului, îl mai scapă. Şi apoi, sigur, trebuie să se ţină departe de "medicamentele" contra iubirii, deci desfrânarea, adică otrava. Cum? Prin rugăciune, prin luciditate, vederea scopului desfrânării, prin căsătorie, prin foarte multe.

În prealabil postat de abaaaabbbb63

Nu vad de ce te mira. Din punctul de vedere crestin al lui Igor, ar trebui sa ignori inclusiv manualele de stiinte, enciclopediile, orice material inafara de carti publicate de "ortodocsi"- chiar daca acestea au date gresite sau nu-, deoarece au bibliografii "ateiste" sau "eretice". In modul acesta, ramai cumintel la credinta ta, nu pui intrebari, si biserica (institutia) e fericita.

Tocmai, exact opusul a ce spui tu, e Adevărul. Tu spui minciuna. Iar opusul, e Adevărul.
Exact atunci când pui întrebări, când te frămânţi, când îţi pasă, când ceri răspunsuri, la Dumnezeu, dacă ceri cu nevinovăţie de copil, Dumnezeu îţi va răspunde. Şi aşa rezultă "instituţia", cum spui tu. Biserica cea Una. Mireasa! Ortodoxia! Noi.
"De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor." - Matei 18, 3.
Dar şi aici e cu cântec, că în altă parte spune, de cele ale bărbatului. Dar e bărbatul la virtute, şi copilul la păcat... Multe de zis...
Iar dacă nu pui întrebări, rezultă minciuna, protestantismul, în care stau sărăcuţii de ei, cam 300 de milioane de oameni, la nivel global, în loc să devină creştini, lor doar li se pare că sunt creştini.

Iartă-mă dacă te-am supărat, abaaaabbbb63.

[Corinusha]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

E simbolistică, nu e conspiraţie.
Ai de ales, simbolicul, sau diabolicul. Cel ce uneşte, sau cel ce desparte. Cu c mic şi C mare, în ambele "cel".
Aparent e acelşi lucru, dar cum aparenţele înşeală, e diferenţă. Vrăjmaşul nevăzut, fiind duh, şi fiindcă a fost înger, poate să imite, acea stare, dar nu o mai trăieşte, e răzvrătit.
Dumnezeu să-i ierte, pe toţi care citesc cărţi erotice şi se uită la filme erotice. Desfrânarea e cea mai puternică patimă. E opusul iubirii. Nu ura, ci desfrânarea. Perverteşte Iubirea. Îi chimbă sensul şi scopul. Îl schimonoseşte pe om. Îl torturează. Şi doar harul mărturisirii la Sfânta Spovedanie, şi apoi primirea Sfintelor Trup şi Sânge al Domnului, îl mai scapă. Şi apoi, sigur, trebuie să se ţină departe de "medicamentele" contra iubirii, deci desfrânarea, adică otrava. Cum? Prin rugăciune, prin luciditate, vederea scopului desfrânării, prin căsătorie, prin foarte multe.

Mboon, deci cartea asta cu (prea) multe aspecte erotice de fapt are o alta esenta, dar ca sa intuiesti macar esenta carti(lor) trebuie sa citesti. Eu recunosc ca am citit trilogia pentru ca eram pareri pro si contra "pe toate gardurile" si am vrut sa vad e e asa intresant la ele. Ei bine, e o trilogie prost scrisa, cu prea mult erotism ba chiar mai mult de atat, dar cu o esenta frumoasa... Pacat ca a ales autoarea sa scoata in evidenta asta, astfel, dar poate daca scria trilogia asta altfel nu iesea in evidenta esenta...

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de Corinusha

Chiar ma gandeam si la manuale, ca nici manualele nu sunt toate mantuiroare, dar trebuie sa inveti din ele daca vrei sa faci scoala... Manualele e fizica, chimie si biologie sigur au si bibliografie neortodoxa sau chiar ateista, dar tot trebuie sa invatam din ele la momentul respectiv.
Si eu citesc ori din dorinta de cunoastere ori pentru pura relaxare si destindere dupa o saptamana grea. La fel cu muzica, la fel cu filmele. Si sunt mare amatoare de filme si seriale despre criminalistica si fantasy, cele fantasy ma relaxeaza, iar din cele de criminalistica am mai invat cate una-alta.
Mai degraba faptele care le faci sunt mantuitoare decat muzica ce o asculti sau filmele ce le privesti sau cartile ce le citesti; totusi, avem (majoritatea, sper) discernamant, astfel incat sa putem vedea si partea buna a lucrurilor.
Si vesnicul Harry Potter, mult iubitul de copii si mult blamatul de catre crestini are o componenta foarte frumoasa si foarte buna care iese in evidenta mai mult decat "magia" si ce practici or mai fi pe-acolo, si anume PRIETENIA...
Si totusi refuz sa cred ca a fi crestin adevarat inseamna condamnare la suferinta lumeasca, la neimpliniri si la frustrari, tot lumesti, pentru ca TRAIESTI IN LUME, alaturi de tot ce e LUMESC; nu pot abandona tot ce e lumesc, ca o dai in altele.
Sa iti duci crucea nu CRED ca inseamna sa fi tot timpul trist si posomorat; nu inseamna sa nu mai faci nimic pentru tine daca asta inseamna sa faci si ceva neortodox (de exemplu sa te uiti la un episod din criminal minds sau supernatural sau grey's anatomy sau orice alt film care nu are ca tema ortodoxia), nu inseamna sa fi pustnic.

Corinuşa, trecând peste cartea aceea, care-i mâzga neîmplinirii sentimentale ale minţii scriitorului şi căutarea plăcerii carnale, nu a iubirii întregului, a emoţiilor, nu a sentimentelor, şi mai multe de zis, dar revin:

Manualele şcolare, sunt uimitoare. Frumoase, bine structurate, gândite pentru nivelul "studiosului" ăla mic. :) Ce frumos! Ce muncă de lăudat, fac profesorii ! Cât de mare nevoie avem de ei.
Perfect de acord.
Dar când apare primejdia?
Atunci când iei binele dăruit de Dumnezeu ţie, omului, şi îl pui în slujba vrăjmaşului nevăzut. Te faci unealtă a lui, contra Domnului. Atunci şi alţii suferă. Sminteşti pe cei mai mici, şi mai bine este a lega o piatră de moară de gât şi să te arunci în apă, cum spune Scriptura. Simbolic, adică, aşa mare rău provoacă.
Concret:
Când vedem, că în manuale, se inoculează credinţa evoluţionistă. Pentru că ştim deja, că evoluţionismul e un cult. Nu e dovedit ştiinţific. E o religie.
Când în manuale apare milioaaaane şi milioane de ani, aia-i îndoctrinare. Prozelitism. Ştiinţa în sine, logica, argumentaţie, gândirea raţională, afectivă, da? Materiile elementare, deci, sunt vitale dezvoltării normale ale creierului. Dar din 1964, manualele au luat o curbură spre adânc, în prăpastie. În minciună.
Preşedintele american Roosevelt, a "poruncit", să fie introduse în manualele şcolare, evoluţionismul, la 1964.
Dar fi atentă.
Profesorul KENT HOVIND, dovedeşte ştiinţific, că evoluţia e o minciună !
Scrii pe youtube: "profesor H against evolutionism". Că i-am uitat mai demult numele, şi ţineam minte H, de la Hristos. Şi uită-te la primele 12 rezultate.
Spectacol face profesorul Hovind. Şi nu-i ortodox, fiindcă harul lucrează chiar şi în păgâni, spune Sfântul Isaac Sirul, în Filocalia 10. E profesor de biologie moleculară, de anatomie şi genetică.
Uită-te la cât mai mult, e în engleză, dar merge şi cu subtitrare adăugată ulterior.
Până în anii 1800 nu au existat fosile. Culmea! Odată cu apariţia lui Darwin, apar şi fosilele. Şi tot culmea, Darwin apare, după 1771, după revoluţia franceză şi întemeierea franc-masoneriei "iluminate".
Iar înainte, prin sute de siteuri arheologice, nu au existat fosile. Apoi, abracadabra, nu? Fosile!
Sunt defapt oase de elefant, de rinocer, de hipopotam, de girafă, de zebră, de crocodil, ce au fost puse combinat împreună, şi alte design-uri, ca să dea formele "fosilelor" şi să susţină evoluţionismul.
Fără nicio probă ştiinţifică.

Deci, orice citeşti, îndoieşte-te. Caută să compari cu credinţa ta. Creştină, nădăjduiesc. Dar omul, dacă nu are credinţă, dacă se îndoieşte de Dumnezeu, de creştinism, dacă NU CREDE, cu ce-i de vină Dumnezeu? Hristos nu obligă. Omul dacă nu are credinţă, crede în evoluţie, sau în nimic, ateist fiind.

Înţelegi, Corina?

Iar faptele care le faci, şi muzica care o asculţi şi filmele, nu sunt mântuitoare, Corina! Ar fi culmea! :)
Şi ateii fac fapte bune. Se vor mântui? Sigur că nu.
Nu faptele ne mântuie, ci salba, sau compendiul celor 3: credinţă, fapte şi har. Scoţi una, nu te mântuieşti. E dificil să explic aşa de mult.
În nici un caz muzica nu mântuie, genurile muzicale, nici anii genurilor muzicale. Muzica n-are nicio treabă cu mântuirea. E doar ceva tipic tineresc, sau după tinereţe, tipic plafonării intelectuale. Sau euforiei de moment.
Deci, oare chiar vezi partea bună a lucrurilor? Cât de adânc poţi gândi şi vorbi? Cât de mult iubeşti pe Dumnezeu! Cât de multe poţi spune despre un fir de iarbă? Poţi plânge când vezi un fir de iarbă?
Vezi, Corina?
Harry Potter? Are semnul lui lucifer în frunte, că tot vorbim de icoane. În timpurile din urmă, semnu fiarei, va fi pe mână sau pe frunte. Întâmplătoare lucruri? Nu există coincidenţe. Există opţiuni. Toate ţi se arată clar şi limpede. Şi cele bune şi cele ce resping binele.
Iar despre prietenie, e mult de vorbit...

Dar despre lume? Aparţii lumii? Lumea? "O dăm în altele", spui?

Bine, hai să o dăm în altele...

Ştiu că citeşti Biblia extrem de rar şi foarte puţin, deci hai să citim împreună 12 versete, vrei? Hai te rog...

Ca cei 12 Apostoli:

Evrei 11, 38: Ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit în pustii, şi în munţi, şi în peşteri, şi în crăpăturile pământului.
I Corinteni 4, 10: Noi suntem nebuni pentru Hristos; Noi suntem slabi; iar noi suntem întru necinste!
Iov 30, 5: Erau goniţi din mijlocul oamenilor şi după ei lumea urla ca după nişte hoţi.
Matei 16, 26: Pentru că ce-i va folosi omului, dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său?
Ioan 14, 17: Duhul Adevărului, pe Care lumea nu poate să-L primească, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaşte; voi Îl cunoaşteţi, că rămâne la voi şi în voi va fi!
Ioan 15, 18: Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte.
Ioan 16, 33: În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea.
I Corinteni 1, 21: Căci de vreme ce întru înţelepciunea lui Dumnezeu lumea n-a cunoscut prin înţelepciune pe Dumnezeu, a binevoit Dumnezeu să mântuiască pe cei ce cred prin nebunia propovăduirii.
I Corinteni 11, 32: Dar, fiind judecaţi de Domnul, suntem pedepsiţi, ca să nu fim osândiţi împreună cu lumea.
Ioan 17, 14: Eu le-am dat cuvântul Tău, şi lumea i-a urât, pentru că nu sunt din lume, precum Eu nu sunt din lume.
Şi cireaşa de pe tort:
I Corinteni 7, 31: Şi cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s-ar folosi deplin de ea. Căci chipul acestei lumi trece.
Iacov 4, 4-5: Nu ştiţi, oare, că prietenia lumii este duşmănie faţă de Dumnezeu? Cine deci va voi să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş lui Dumnezeu. Sau vi se pare că Scriptura grăieşte în deşert? Duhul, care sălăşluieşte în noi, ne pofteşte spre zavistie?

Ei, vezi, Corina? Acum ce mai zici?

Trebuie să avem mare grijă la ce ne raportăm, şi dinspre ce parte venim, şi încotro mergem.

Şi fiindcă am vorbit despre muzică, să fi foarte atentă la muzică, că nu mântuie, dar naşte desfrânare, uite:
Isaia 23, 16: "Ia chitara, dă ocol cetăţii, tu, desfrânată! Cântă cât mai bine, reia cântările ca lumea să-şi aducă aminte de tine!"

Aş vrea să-ţi mai scriu multe, Corina, dar e deja prea mult...

Poate nu citeşti tot, nu mă supăr, iartă-mă...

Excurs despre idoli si ideologia lor in lumea Orientului Apropiat

Am sa parafrazez o scurta prezentare a unui istoric pe aceasta tema, pentru o mai buna analiza in comparatie: ,, In Orientul Apropiat Antic idolii aveau diferite forme si marimi.In mod obisnuit erau sculptati din lemn si poleiti cu o foita subtire din aur sau din argint batut cu ciocanul. Infatisarea lor era in. esenta umana (cu exceptia celor din Egipt care combinau caracteristici umane si animale), aveau diferite ipostaze, imbracaminte si coafuri distincte, chiar tipizate. Chipurile zeitatilor din Orientul Apropiat se aflau acolo unde zeul respectiv isi facea simtita prezenta intr-un mod foarte special, in asemenea masura incat cultul statuii devenea una cu zeul (cand zeul favoriza inchinatorul in acest fel) chiar daca nu era singura manifestare a zeului. Erau indeplinite anumite ritualuri pentru a aduce zeul la viata in idolul care il reprezenta. Drept rezultat al acestei legaturi, vrajile, incantatiile si alte manifestari magice puteau fi efectuate asupra idolului si cu scopul de a ameninta, de a constrange sau de a convinge zeii. In contrast cu acestea alte ritualuri legate de idoli aveau menirea de a-i ajuta pe zei sau chiar de a le purta de grija. Idolul nu era totuna cu zeul dar se credea ca idolul era locuit de zeu iar acesta isi manifesta prezenta si voia prin idol. Reprezentarile zeitatilor din Mesopotamia (nm.termen de comparatie) erau hranite, imbracate si chiar spalate zilnic. Li se aducea mancare in fiecare zi de catre lucratorii templurilor iar alti ingrijitori aveau sarcina de a imbraca si dezbraca idolul, in timp ce altii erau angajati pentru a spala statuia si a o transporta cu ocazia diferitelor sarbatori."

Exodul, daca ar fi sa sintetizam destul de meschin, are doua teme principale:modul cum Israel devine o natie prin actiunea lui Dumnezeu si, dupa cum remarcau mai multi autori,fundamentarea acestei natii drept una teocratica.Aceasta parte din Biblie constituie cel putin pentru evrei intemeierea lor istorica sau, dupa cum remarca un istoric ,,documentul identitatii lor prin care li-se arata cine au fost, de unde au venit,precum si locul lor in lume sub calauzirea lui Dumnezeu".Este o istorie fascinanta despre un grup de triburi cu nimic deosebite,cel putin la inceput, de altele, grup de triburi aflat sub influenta si dominatia egipteana.Evreii,la momentul plecarii din Egipt, aveau o problema in raport atat de egipteni cat si in raport de natiile cu care urmau sa se intalneasca: nu aveau un sistem religios articulat.Aproape toate natiile cu care au intrat in contact aveau asa ceva, un sistem religios, pagan bineinteles, dar definit,cu practici,ritualuri.Acest aspect,in combinatie cu tendinta accentuata a multor dintre acei evrei spre idolatrie,creea o mare problema: influenta externa a unei religii definite in raport de una in formare.Povestea lor,a evreilor, ne arata cat de acut au resimtit aceasta stare de fapt si chiar si dupa darea Legii cat de inclinati au fost spre vechile lor obiceiuri,mostenite din culturile cu care au interactionat.Chiar si Legea data nu era singulara in contextul lor,din punct de vedere al prescriptiilor juridice sau morale sa spunem.Legile din Mesopotamia, cele hitite,asiriene, toate contineau prescriptii morale oarecum asemanatoare pana la un punct. Diferenta a fost ca Legea data de Dumnezeu lui Israel era o revelatia a lui Dumnezeu, care devenea parte integrata a natiei prin stabilirea Legii ca parte integrata a Legamantului lui Dumnezeu cu Israel. Acest aspect o diferentiaza radical de alte texte similare.Ca sa dau un exemplu: interdictia de a ucide exista si in legislatia babiloniana, dar acolo era strict in scop social,pe cand interdictia in cazul evreilor era derivata din caracterul lui Dumnezeu.

Mai mult decat atat,evreii nu erau singurii care aveau un sanctuar mobil(descoperirile arheologice,ca sa mentionez doar una, au demonstrat ca si mandiantii aveau ceva similar pana la un punct)si nici singurii care credeau in existenta unor fiinte celeste, precum heruvimii.Ceva similar cu heruvimii exista si in animismul egiptean,in Mesopotamia existau lei si tauri inaripati,iar hitiii ii avea pe grifoni.Deci majoritatea culturilor cu care evreii au interactionat aveau un sistem religios definit dar si elemente asemanatoare cu ale evreilor.Cred ca Dumnezeu, prin prescriptiile exprese pe care Le-a dat a dorit separarea inchinarii evreiesti de culturile pagane care o puteau influenta precum si diferentierea dintre modul cum aceasta inchinare urma sa fie realizata, spre evitarea oricarei confuzii cu elemente straine, care i-ar fi corupt esenta si scopul.In general culturile stratificate pot avea acest efect asupra uneia in formare.Elemente similare ale religiei lui Israel se pot gasi la numeroase popoare din Orientul Mijlociu ale acelei epoci ceea ce demonstreaza cat de subtire si periculoasa era linia intre credinta adevarata si imitatiile sale. Prin regulile exacte, precise, exprese, pe care Dumnezeu le-a stabilit, poporul lui Israel urma sa fie protejat, precum un copil aflat in crestere, de diverse drumuri laturalnice dpdv religios.

Aici intervine un aspect fundamental, care separa aceasta relatiei dintre Dumnezeu si evrei de orice alta scena similara: totul s-a petrecut din initiativa lui Dumnezeu care a stabilit EL insusi fiecare detaliu, in mod expres,consemnat biblic,cu un anumit scop si intr-un anumit cadru. Evrei trebuiau sa puna in practica si sa asculte, nu au avut o initiativa a lor,nici nu erau pregatiti pt asemenea initiative. Cand au luat ei initiativa, de capul lor si in afara voii exprese a lui Dumnezeu, lucrurile au luat-o pe un fagas foarte periculos.Prin urmare Dumnezeu le-a stabil inchinarea, detaliile ei, reprezentarile ei si interdictiile ei.Toate aceste elemente sunt unice in context biblic,ele nu s-au mai repetat in acest mod, nu au fost rescrise sau reluate in alta forma, in textele biblice.Ele au fost stabilite intr-un context si intr o anumita perioada de dezvoltare a acestui popor, cu Dumnezeu initiator unic care a dorit sa separe inchinarea poporului ales de pericolele din jurul ei.Nimic nu a fost intimplator in modul cum Dumnezeu a stabilit inchinare,nici un detaliu,fiecare detaliu sau interdictie aveau scop precis in acel context.Regula era ca evreii sa ramana credinciosi acestor reguli, nu altora, asta au facut ei de nenumarate ori,prin combinarea cu alte credinte idolatre, prin imprumutarea de obiceiuri sau moduri de venerare straine de modul aratat de Dumnezeu. Pe cat de grandioasa a fost voia lui Dumnezeu pe atat de tragic a fost esecul lor de a ramane credinciosi acestor reguli care aveau o profilaxie divina.Ei trebuiau sa le aprofundeze, sa sa inalte la nivelul lor, sa-si implineasca menirea lor istorica, nu sa imprumute,nu sa copieze, nu sa adauge,nu sa schimbe.Tot Vechiul Testament arata cat de fatale au fost deciziile lor cand le-au luat din initiativa lor, cat de crancen s-au intors impotriva lor.

In concluzie,pe aceasta scurta introducere,as dori sa subliniez urmatoarele aspecte.Dumnezeu, in intelepciunea si dragostea Lui de Tata, care si-a ales un popor, a stabilit EL regulile de inchinare si a cerut ascultare.Dumnezeu stia cat de permeabili erau evreii la coruptie morala si a dorit,prin modul exact in care a stabilit regulile, sa-i separe intr-un scop sfant de restul lumii.Regulile urmau sa-i protejeze, sa-i aduca la cunoasterea Lui si a rolului lor.Interdictiile in special au vizat puncte nevralgice,care se regaseau in alte culturi,si care puteau influenta.Regulile au ramas mereu valabile,nu au fost niciodata inlaturate in context biblic,atat in sens permisiv cat si restrictiv si problema care se pune este daca exista echivalenta intre situatia in care au fost date si scopul lor si situatia supusa analizei. Cred ca aici intervine de fapt punctul polemic in toate discutiile pe aceasta tema.In textele Noului Testament nu exista o situatie similara, in care Dumnezeu permite sau interzice exact precum in modul din Vechiul Testament.Discutiile pe aceasta tema deriva din corelare si interpretare nu dintr-o prevedere expresa,care s-ar regasi in textele Noului Testament.Problema care am vazut ca se pune este una simpla in aparenta: cum interpretezi si aplici acele reguli nu doar in contextul NT ci in intreaga istorie a crestinismului pt ca perioada NT este doar cea de inceput.Si atunci,inevitabil,se ajunge la o comparatie intre regula,scop si context.

In acest punct intervine diferenta mea de intelegere, atat de ceea ce sustii tu cat si in raport de pozitia oarecum radicala a lui Trice.Asupra acestui punct voi reveni la final.

[AlinB]

Ce poluat a ajuns topicul asta..
De la icoane la..
Mda.

[AlinB]

În prealabil postat de Corinusha

raspuns, zici ca nu, dar nu este nici un argument in favoarea raspunsului. Pentru ca exista biserica ca institutie, ca cladire si exsta Biserica ca credinta, caun tot al invataturilor transmise de Hristos si apostolii sai. Biserica =/= biserica.
Nu sti nici tu, nu stim nici restul daca nu te poti mantui in afara bisericii cu b mic; nu stim noi cum judeca Dumnezeu, pe ce criterii, de ce etc. Exact asa cum nu stim daca cei din alte religii nu se mantuiesc; cum zicem, nu stim noi cum judeca Dumnezeu; n-o sa stim niciodata...

Te pomenesti ca ai ajuns tu sa cunosti "Biserica ca credinta, caun tot al invataturilor transmise de Hristos si apostolii sai" si ti-ai dat seama ca nu e acelasi lucru cu partea vazuta..

Ei bine, treaba asta nu merge asa usor ca cititul romanelor pornografice.