Cugetari din Dharma

[florin.oltean75]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Florin, eu am întâlnit nenumărate texte care prezintă chestiuni forte subţiri legate de cunoaştere şi persoana cunoscătoare, la creştini. Poate că duhul umilit, inima înfrântă şi smerită ar fi un bun început. Inclusiv pentru problematica atât de atrăgătoare a cunoaşterii...

P.S. După opinia mea, spiritualitatea orientală, în general, este receptată de europeni sub forma (sic!) unui fel de psihologie. Întîlnindu-se cu universul oriental, europeanul cade cel mai adesea în psihologism. Or, se pare, duhul orientalului şi întreaga cultură de acolo nu este deloc psihologie, precum apare în mintea europeanului. Despre asta a scris mult (şi bine), printre alţii, Mircea Eliade.
Universalitatea budismului este mai mult o aspiraţie decât o realitate. Sunt curente de gândire şi vieţuire efectivă care, ca şi o floare oarecare, se ofilesc o dată ce sunt smulse din pământul lor. Sau, mă rog, se dovedesc sterile....

Ahil..., eu fac referiri doar la doctrina budhismului mahayana, nu la spiritualitatea orientala in general, care este foarte diversificata si nuantata.

Din punctul meu de vedere, mahayana (vajrayana) reuseste sa circumscrie majoritatea sistemelor religioase, in sensul ca poate oferi o interpretare rationala a acestora, consistenta cu un sistem comun de valori si poate oferi un plus de viziune printr-o serie de invataturi fundamentate psihologic.

Iti dau dreptate, practica religioasa nu este doar un compendiu de rationamente sau un indreptar psihologic. Este cu mult mai mult decat acestea.

Miezul ei este "Harul" care sustine inima contemplativa.

Insa Harul nu rasare in inima fara o directionare si stabilizare a mintii pe diferite obiecte/subiecte virtuoase.

Iar modalitatea in care acestea sunt accesate este o arta in sine.

Fara intelegerea rationala, psihologica a corelarilor, cauzalitatilor si efectelor inaintarea este foarte anevoioasa, daca nu imposibila, amenintata la fiecare pas de riscul exagerarilor.

De aceea, pregatirea de baza a budistului mahayana presupune si parcurgerea unui curs de psihologie privind natura mintii, a modalitatii in care aceasta functioneaza in procesul interpretarii realitatii externe / interne.

----

Smerenia este temelia budismului mahayana. Ea este rezultanta urmatoarelor trei intelegeri:

- intelegerea ca orice calitate/bucurie se datoreaza exclusiv celorlalti
(nici trupul propriu nu ne apartine - ne este daruit de alte fiinte) - budistul nu are nimic care sa-i apartina intrinsec cu care sa se mandreasca;

- intelegerea ca orice progres spiritual, oricat de mic, se datoreaza Lui Dumnezeu - prin mecanismul "binecuvantarii";

- intelegerea conditiei actuale de mare pericol si suferinta (Primul Adevar Nobil).

De aceea, budistul smerit cauta refugiu in Dumnezeu (Buddha), Invatatura Sa (Dharma) si Sfintii Sai (Sangha), nu se bazeaza defel pe puterile proprii.

Asa cum invata Atisha - toata practica budista se face in interiorul refugiului, este o expresie a refugiului - nu a bazarii pe sinele propriu.

Atisha (sec. 11 e.n.) a fost cel care a reusit sa integreze intr-un mod echilibrat aspectul catafatic cu cel apofatic al caii budiste in exceptionala expozitie cunoscuta sub denumirea de Lamrim.

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

Evident ca Dumnezeu (Buddha Primordial) nu poate fi limitat la nicio forma, chiar daca orice forma iL dezvaluie in chip tainic.

Contempland cele finite, perceptibile, omul poate ajunge la intelegerea "mai presus de existenta" a Lui Dumnezeu.

Metodologia acestei contemplatii nu este explicata in crestinism - cum Dumnezeu se reflecta intr-o floare. Aceasta nu este "confundare" ci patrundere contemplativa.

Aceasta nu inseamna ca in crestinism nu sunt cai de ajungere la vederea Lui Dumnezeu. Sunt din belsug, insa eu nu am identificat una care sa analizeze procesul de cunoastere subiect-cognitie-obiect.

In crestinism nu exista "proces mental" care sa apropie pe om de Dumnezeu.

Apropierea dintre om si Dumnezeu este lucrarea Duhului Sfant, in masura in care omul accepta jertfa lui Hristos si o valorifica duhovniceste.

Poti sa stai o zi intreaga in cap si n-ai sa gasesti substitut pentru asa ceva in "budhismul" tau.

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

Scopul suprem al efortului spiritual in budhism nu se limiteaza doar la salvarea proprie din oceanul suferintei samsarice, ci il reprezinta eliberarea si iluminarea deplina a tuturor fiintelor, fara exceptii.

Nu exista in crestinism "suferinta samsarica" ci "pacatul".

In "budhismul" tau dimpotriva, pacatul nu are granite bine delimitate, exista doar notiunea generica de "atasament".
Si binenteles ca s-au gasit "destepti" gen MISA & Co care sa sustina ca nu exista efecte rele daca "pacatuiesti" fara "atasament"

Aceasta motivatie care anima toate miscarile interioare si exterioare ale budhistului se numeste bodhicitta.
Bodhicitta este o stare de rugaciune neincetata, patrunsa de o dragoste adanca, in forma compasiunii, pentru toate fapturile samsarice.

Fiind binenteles o stare de sentimentalism si nu o autentica stare spirituala, se naste printr-un efort personal de autoconvingere, hipnoza interioara.

Unde este conceptul e Har aici? Unde este Dumnezeu Duhul Sfant?
Nicaieri, in concluzie,nu este nimic autentic duhovnicesc in chestia asta.

Un factor determinant pentru aprinderea, formarea acestei stari volitive interioare exceptionale, il reprezinta meditatia cu privire la bunatatea tuturor fiintelor.

Vezi ce prostii ajungi sa spui daca urmezi aiureli cu pretentii spirituale?

Nu exista "bunatatea tuturor fiintelor".
Exista fiinte mai bune, mai putin rele sau complet diabolice (diavolul) sau desavarsit de bune (sfintii, ingerii)
Exista liber arbitru. Si unii aleg rautatea si cu ea merg in vesnicie.

Sau tu nu crezi ca exista diavol sau ca diavolul este si el "bun" in esenta lui?

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

Analizand comparativ cele doua denominari, eu nu am descoperit nicio diferenta:

- amandoua denumirile par a fi o cauza fundamentala a intregii realitati;

- ambele indica un fenomen fara inceput (Adi Buddha - Buddha fara inceput / Dumnezeu fara inceput); nu este generat de o cauza externa acestuia;

- Adi Buddha / Dumnezeu reprezinta Adevarul - natura esentiala, abisala, intangibila, neschimbabila - "care nu face parte din existente" - eterna;

- ambele sunt legate de fenomenul "Eu" - de aspectul abisal/apofatic al acestuia.

Poate mai bine ai incepe sa cauti diferentele.
O abordare mult mai sanatoasa.

Exploreaza notiunile de Sfanta Treime, Har, pacat, mantuie, etc.
Dar nu cele crestine din perspectiva budhista ci invers.

Dar asta inseamna sa te induri sa mai versi putin din cescuta, ca aparent, nu mai incape nimic acolo din invatatura sanatoasa.

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

Din punctul meu de vedere, mahayana (vajrayana) reuseste sa circumscrie majoritatea sistemelor religioase, in sensul ca poate oferi o interpretare rationala a acestora, consistenta cu un sistem comun de valori si poate oferi un plus de viziune printr-o serie de invataturi fundamentate psihologic.

E bine ca ai mentionat punctul...
Apropo, cica atunci cand orizontul unui om se ingusteaza si ajunge la dimensiunea unui punct, ala e punctul lui de vedere.

Miezul ei este "Harul" care sustine inima contemplativa.

Serios? Si cum se dobandeste Harul cineva care nu stie ca "Harul" este o persoana?

Insa Harul nu rasare in inima fara o directionare si stabilizare a mintii pe diferite obiecte/subiecte virtuoase.

Ce simplu e. Ce Hristos, ce jertfa pe cruce.
"stabilizarea mintii pe diferite obiecte/subiecte virtuoase" si gata, jertfa lui Hristos e doar pentru prosti.

Iar modalitatea in care acestea sunt accesate este o arta in sine.

Sau auto-iluzionare.

Fara intelegerea rationala, psihologica a corelarilor, cauzalitatilor si efectelor inaintarea este foarte anevoioasa, daca nu imposibila, amenintata la fiecare pas de riscul exagerarilor.

De aceea, pregatirea de baza a budistului mahayana presupune si parcurgerea unui curs de psihologie privind natura mintii, a modalitatii in care aceasta functioneaza in procesul interpretarii realitatii externe / interne.

Asta aduce a logica sectara: veniti la noi ca va invatam noi ce sa pricepeti din Biblie.
Important e sa acceptati ca noi suntem aia care va zicem adevarul adevarat din ea.
Noi suntem aia care "circumscriem" toate caile spirituale autentice, suntem superlativul si crema, cireasa de pe tort, etc.

- intelegerea ca orice progres spiritual, oricat de mic, se datoreaza Lui Dumnezeu - prin mecanismul "binecuvantarii";

Cred ca ar rade Budha tinandu-se cu mainile de burdihan vizavi de ce a spus el si cum a ajuns mesajul prin "telefonul fara fir" secole mai tarziu.

[bin000]

În prealabil postat de AlinB

In crestinism nu exista "proces mental" care sa apropie pe om de Dumnezeu.

Apropierea dintre om si Dumnezeu este lucrarea Duhului Sfant, in masura in care omul accepta jertfa lui Hristos si o valorifica duhovniceste.

Poti sa stai o zi intreaga in cap si n-ai sa gasesti substitut pentru asa ceva in "budhismul" tau.

Ceea ce face florinel nu e lucrarea Duhului sfant ,deci aceasta stare nu poate fi indreptata cu logica(cu care te straduiesti tu)ci prin ...alta metoda.

[AlinB]

Pai daca "procesul mental" nu-l ajuta cu niste erori elementare de logica, poate isi da seama ca nu-l ajuta nici cu "iluminarea".

În prealabil postat de bin000

Ceea ce face florinel nu e lucrarea Duhului sfant ,deci aceasta stare nu poate fi indreptata cu logica(cu care te straduiesti tu)ci prin ...alta metoda.

Adevarul e ca, de fapt, ii datoram d-lui Florin Oltean o revelatie. Anume, o revelatie practica despre cat de ridicol si nociv este in esenta lui ultima ecumenismul sincretist. Ideea de interpretare a credintei crestine prin prisma budista este ceva atat de flagrant ilogic si antiteologic, incat...ar face pe orice ecumenist cinstit sa isi dea doua palme si sa o ia la fuga, pana nu ajunge la acest stadiu al maladiei filosofico-spirituale.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de AlinB

In crestinism nu exista "proces mental" care sa apropie pe om de Dumnezeu.

Apropierea dintre om si Dumnezeu este lucrarea Duhului Sfant, in masura in care omul accepta jertfa lui Hristos si o valorifica duhovniceste.

Poti sa stai o zi intreaga in cap si n-ai sa gasesti substitut pentru asa ceva in "budhismul" tau.

Orice analiza si decizie interioara se bazeaza pe un "proces mental", inclusiv acceptarea Lui Hristos ca Dumnezeu. Implica intelegerea cuvintelor si validarea intelesului acestora.

Ca in crestinism nu se vehiculeaza sintagma "proces mental" este alta chestiune. Un neologism care nu cadreaza cu un vocabular cu patina arhaica.

A afirma insa ca "nu exista proces mental..." evident este o exagerare, fara nicio intentie sincera de analiza obiectiva.

Una este sa respingi formularea si alta este sa respingi intelesul. Prima este justificabila, a doua nu.

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

Orice analiza si decizie interioara se bazeaza pe un "proces mental", inclusiv acceptarea Lui Hristos ca Dumnezeu. Implica intelegerea cuvintelor si validarea intelesului acestora.

Omul nu e alcaturit doar din "mental".
"Chipul lui Dumnezeu" in om inseamna: intelect, afect, vointa.
Toate 3 trebuie sa se angreneze in aceasta acceptare.

In plus, ceea ce scapa "logicii" tale este un aspect fundamental: fara Hristos, orice "proces mental" oricat de sofisticat si "inaltator", nu are cine stie ce utilitate spirituala.

Ca in crestinism nu se vehiculeaza sintagma "proces mental" este alta chestiune. Un neologism care nu cadreaza cu un vocabular cu patina arhaica.

Este si inutil sa se "vehiculeze" asa cum il vehiculezi tu, avand iluzia ca "vehicularea" lui in sine are valente mantuitoare.

A afirma insa ca "nu exista proces mental..." evident este o exagerare, fara nicio intentie sincera de analiza obiectiva.


[q]Una este sa respingi formularea si alta este sa respingi intelesul. Prima este justificabila, a doua nu.

Credeam ca ai inteles.

NU exista in sensul dat de tine, ca "procesul mental" si tot felul de exercitii mentale, in sine, sunt suficient sa-l salte pe om dpdv spiritual.

Fiindca a murit inainte de jetfa lui Hristos, Budha ca orice om, a mers in Iad.

Nu a ajuns in cine stie ce paradis, nu a atins nici un soi de "eliberare" ci a ajuns direct in Iad.
Poate in zona celor nitel mai virtuosi, dar tot in Iad, asteptand Invierea si Judecata.

Asa zisii "budhisti" la fel, in ciuda faptului ca peste noaptea catorva secole au devenit teisti, daca nu accepta jertfa lui Hristos, merg si ei in Iad.