Parintii sunt impotriva

[ioan67]

Ma, voi ati luat meningita!.....:)))))))

Pazea ca vine doctorul cu acu`! :)

[CristianR]

Vizavi de amintirea evocată de Cezar, mi-a revenit în minte o scenă poate mai puțin oripilantă pentru vsovi, petrecută, de data asta, între doi tineri, sub privirea părintelui Stăniloae.
Am scris recent despre ea aici.
Bine ar fi, cine poate, să citească întregul capitol, căci privește căsătoria.

[vsovi]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Doamne Iisuse... ce iad e în unii oameni... vai ce face mândria cu omenirea... vai... ce abisuri de iad aduce răzvrătirea şi nemulţumirea... Sunt atât de mulţi oameni în acele abisuri... Atât de mulţi... Doamne ai milă de noi... Doamne nu ne lăsa...

Iar ţie, frate Ioane, mulţumesc pentru împărtăşire. Mulţumim Domnului. Mulţumesc că ne-ai adus şi pe noi de faţă acelor minunate roade ale dragostei sădite de Domnul în oameni... Să ne învrednicim a împlini măcar o parte şi noi, din ce învăţăm şi iubim.

Tu nu vezi că nu te rogi ci din necredinţa ta lăudăroasă eşti ironic insinuînd că n-am dreptate? Nu vezi cu iar mă acuzi de: ce iad e în unii, mîndria, abisuri, răzvrătire, nemulţumire...

Ca apoi să te dai călugăr prin a-l face frate pe Ioan ca să-ţi gîdîli visurile lui cu gerontocraţi ''îndrăgostiţi'' pe care iată că le aprecizi şi tu...

Păi n-am avut dreptate în ce am scris?

Lasă deoparte necredinţa ta lăudăroasă la adresa credinţelor mele şi zi că n-am dreptate... te rog ai curajul şi aplaudă perversiunile sexuale făcute de nişte bătrîni fără ruşine şi cu tupeu în faţa sărmanului frate Ioan67 aflat sărmanul în stare de febră din pricina infcţiilor contagioase.

El nici nu şi-a dat seama de ce infecţii păcătoase mai contagioase s-a molipsind privind la ''relaţia'' şcolărească a doi gerontologi.

Păi dacă ai terminat Teologia... ar fi trebuit să-ţi dai seama de diferenţa dintre dragostea de sine şi cea de Dumnezeu.

Tu însă, marele teolog, iată cum te plîngi şi te vaiţi ca vicleanul defapt ca să mă acuzi pe mine care l-am păzit şi pe Ioan şi pe Bublişor de alunecările cele lungi, cît toată viaţa, în senzualism ''romantic''.

Mai lipsea ca cei doi babalîci să şi aprins în salon cîteva lumînări roşii şi să-şi fi întins o masă cu tot felul de fineţuri.

Credeam că ai încetat cu lamentările şi josniciile şi că ţi-ai lămurit starea josnică de necredinţă lăudăroasă în care aluneci... şi nu te laşi, nu te laşi ci persişti în ea.

Păi dacă ieri ţi-ai cerut iertare şi te-am iertat şi văd că ţi-ai schimbat şi poza de profil, şi mă bucur de asta, căci deschisul întîmplător al cărţii nu e recomandat de ortodoxie... acum iar ţi-ai amintit şi iar mă osîndeşti aşa lamentîndu-te viclean ca să scoţi că eu am credinţă greşită?

Ce e greşit în ce cred? Păi sunt mirean din BOR şi cred în plus faţă de tine şi în celelalte 7 Trîmbiţe Apocaliptice.

Dacă tu nu poţi crede atunci am eu iad în sufletul şi în inima mea?

Păi văd că tu ai iad dacă asta le recomanzi tu celor căsătoriţi: să ajungă nişte gerontocraţi cu dragoste adolescentină trupească şi lascivă şi publică chiar în spital cînd unii sunt internaţi chiar pe patul de moarte.

Deci am dreptate sau nu... şi nu veni iar cu lamentări şi cu vaiete de parcă ai ştii tu ce e în sufletul altora. Nu mai tot venii cu insinuări josnice şi atacuri josnice călcînd în picioare şi înfierînd cu iadul, cu dracii, cu duhurile rele, cu mîndria, cu răzvrătirea, cu neascultarea, cu sectele şi cu ereticii şi cu tot felul de răutăţi cu care încerci să-ţi auto-îndreptăţeşti părerile (unele bune altele greşite) folosind pentru asta în demonstraţii halucinante toate scripturile, toţi sfinţii şi tot ce ai citit tu, punîndu-te împreună şi zicînd aşa ca şi comuniştii impersonal şi osînditor: noi, adică voi ăia care împreună cu Dej băgaţi spaima în burgheşi ca să ne arăţi nouă cît de bine şi de mult ai învăţat tu.

Te rog frumos dragă Emiliane spune ce ai de spus cinstit cu argumente dar fără să ridici tot praful şi toată pulberea ca să faci un fel de furtună de nisip într-o halbă de bere. Ok?

Ştii că te iubesc şi ştiu că nu poţi pricepe de ce cred eu şi în Trîmbiţe... dar pentru că tu nu ai plusul din credinţa mea, ca să mă jigneşti sau să mă contrazici, nu-ţi adu părtaşi toate iadurile şi toate josniciile căci aici noi nu ne jignim şi nu ne acuzăm ci ne iubim şi conversăm frumos şi liber şi nu cu voie de la tine sau cu permisiune de la voi... voi ăia teroriştii care suflaţi un vînt pustiitor.

Deci dragul meu Emilian, spune mai bine ce părere ai de gerontocraţii respectivi. Să-i urmeze Bublişor sau nu? Am dreptate că nu? Sau ce părere Teologică ai... dar nu-i împuia capui cu luminiţele colorate şi cu grozăviile necredineţi tale care face tot ce se poate...

Dacă nu ne iubeşti cu adevăart... cum crezi tu că ai putea să ne mîntuieşti?

Copleşindu-ne cu citate şi cu vorbire călugărească neaoşe şi exagerată sau cu ce vrei tu să ne înăbuşi? Ia spune dragul meu, de ce vrei să ne scoţi din minţi pomenind mereu tot ceea ce ţi-e frică ţie?

Noi nu ne temem de nimic, nu înţelegi? Nici de secte, nici de eresuri, nici de draci, nici de satane, nici de duhurile rele, nici de terorişti şi de păcătoşii care se ridică la luptă, nici de noapte, nici de potop, nici de iad... nici de anateme, caterisiri, afurisiri şi alte răutăţi cu care ne tot ameninţi şi pe mine, şi pe Simona şi pe Bublişor şi pe alţii... ci noi ne temem doar de Dumnezeu ca să nu păcătuim, ca să nu jignim şi să nu călcăm libertatea cuiva sau să-i înfierăm memoria colectivă cu tot felul de superstiţii şi nebunii. Atît.

Hai dragă Emiliane, că doar Teologia nu te lasă să mergi tot în jos pe tobogan ci ea te ajută să crezi şi dacă poţi să crezi şi ca mine ceva în plus faţă de ortodoxia clasică.... de exemplu ai putea crede păcar în una din cele 7 sfinte Trîmbiţe Apocaliptice... şi atunci ţi-ai face o mai bună pregătire pentru întîlnirea cu Dimnul Iisus Hristos.

[vsovi]

În prealabil postat de ioan67

Iubirea, linistea, lumina vin in viata unui om si ca sa ii dea curaj.
........
Cand sa plece din salon, insa, doctorul s-a intors si mi-a zis un pic inciudat: "fricosule!, ce urlai asa, mah?!". Si atunci, in sfarsit, am auzit vorba blanda si hotarata a batranului: "Nu e fricos, domnule doctor, cum sa fie fricos? Daca era fricos ar fi fugit deindata, vazind cat de neindemanatic sunteti! Dar el a ramas si a suportat toata nepriceperea dumneavoastra... Nu asa se face o punctie!"

Intr-adevar, iubirea vine sa ne intareasca in clipe grele. Macar pentru asta si tot ar trebui sa o pretuim ceva mai mult, ceva mai serios. Si sa ii aratam recunostinta, tinind cont ca nu vom putea niciodata sa o rasplatim indeajuns.

Acuma înţeleg de ce ţi-a plăcut bătrînul... văd şi eu din povestea ta că a fost cinstit şi că l-a pus bine la punct pe medicul ăla incompetent, cu mult şi înalt curaj... că practic cît era de bătrîn, o putea lua pe coajă după vorbele alea sau puteau să-l dea afară din spital sau să-i schimbe tratamentul încît să-l omoare. Sunt cazuri destule cînd frustrarea şi mîndria şi orgoliul a cîte unui medic, dacă ai îndrăznit să-l întrebi cum se poate să nu ştie scoate lichid rahidian întro clinică de contagioase, el un ditamai medicul, ci te face sită nereuşind de la prima înţepătură, atunci musai plin de mînie ascunsă, unul ca acela te tratează ca pe ultima lepră umană încercînd să se scape de tine, dar nu oricum ci după ce te face să suferi prin orice mijloc.

Bătrînul acela, într-adevăr a fost mare, dar nu pentru relaţia lui cu nevasta ci pentru că a fost în stare să-şi pună viaţa în pericol mărturisind drept şi fără frică la ce a asistat: la incompetenţa şi prostia crasă şi nesimţită a unui felcer cu pretenţie de mare medic aflat în clinică de infecţioase unde o puncţie pentru scotere de lichid encefalo-rahidian se face de o sută de ori pe zi, deci ar fi trebuit să-i iasă şi cu ochii închişi şi în stare de beţie... deci iată cît de scîrbit a putut fi bătrînul, aşa ca mine acum, văzînd cum ai ajuns un cobai în mînile unui monstru.

Acuma pot şi eu aprecia acea familie de bătrîni onorabili... căci mi-ai dat elemente ca să am de ce... dar aşa, pentru nişte sărutări cu soţia la vîrsta de 90 de ani, avute în public şi înaintea unui muribund bolnav de meningită sau encefalită... nu am avut cum să rezonez cu povestea ta ca să văd ca tine la ei o senectute idilică şi frumosă.

Acum însă da, rezonez cu povestea vieţii tale, deci precis moşul era un veteran de război care iată că a apărat din nou ţara de canaliile comuniste acoperite cu halat ALB... şi ajunse pe pile în funcţia de mare medic de clinică care nu e în stare să facă o puncţie.

[nacu simona]

În prealabil postat de vsovi

Adică aşa de superstiţios eşti şi atît de naiv şi visător romantic încît să te laşi păcălit de un cuplu de gerontocraţi libidinoşi?.. punînd asta pe seama lui Dumnezeu? Nu se poate!


Confunzi lumina cu întunericul şi pacea cu bordelăria... şi asta pentru că tu priveşti foarte romantic şi folosind chiar scripturile pentru viziunea asta ''frumoasă'' şi ''idilică'' a ta. Unde vezi tu acolo bucurie în obijnuinţa de a mima buna dispoziţie şi în grija lumească ipocrită de a părea veseli şi fericiţi? Păi revederea soţiei în public niciodată nu te predispune la giugiuleală publică decît ca să mimezi trufia vieţii... că ''iată ce blondă mi-am potrivit cu BMV-ul sau cu SUVul''... doar atunci întîlnirile în public cu a nu ştiu cîta soţie te face să-ţi permiţi să o şi pipăi în public. (Ruşinică mare!)




Să vede că erai grav bolnav şi cu febră mare dacă ai rămas impresionat şi marcat ''pozitiv''... de giugiulelile unor coptături... mie mi se pare greţos să stai şi să te uiţi la aşa ceva... mi s-ar fi făcut ruşine şi greaţă instant şi aş fi întors privirea cu decenţă ca să nu se ia, să nu cumva să mă molipsesc.

Păi decenţa iubirii, mai ales la vîrsta aia nu-ţi permite să te săruţi în public şi nici să laşi să se înţeleagă de către alţii, tentaţiile şi aluziile şi apropourile trupeşti ale iubirii... sexuale, extrem de nefireşti la o vîrstă înaintată.

Iubirea şi căsnicia trebuia să însemne la vîrsta lor înaintată depăşirea stadiului de plăceri fizice ''romantice'' ce apar chimic între între doi viermi înfometaţi. Ei trebuiau să se iubească duhovniceşte, mîntuitor, îndumnezeuitor... şi nu ca adolescenţii pe care îi duc de nas şi de ochi orice ispită, orice privelişte, orice glumeţie grozavă... ca să se giugiulească ei în public aşa k gLumea făcînd în ciuda celor vîrstnici care îi mustră din priviri.

Păi tocmai ei, gerontocraţii tăi pe care i-ai luat şi ni-i dai tu ca model, trebuia să fi depăşit ei stadiul despre care vorbeşti pe la vîrsta de maxim 50 de ani... şi treptat în căsnicia lor iubirea trebuia să devină tot mai duhovnicească, mai curată şi mai mîntuitoare... mai smerită şi mai tainică.

Deci nu cred că poţi să îndemni pe Bublişor la ceva bun cu astfel de exemple de Stan şi Bran sau Benny Hill şi să zici că sunt pozitive.

Păi decît să se iubească sexual şi libidinos la vîrsta aia ca doi tineri îndrăgostiţi, mai bine se urau sincer ca Al Bundy din serialul ăla despre căsătoria reală.

''Căsătoria e sacul cu păcate, mărită-te şi ia-l în spate'' sf. prooroc. Arsenie Boca

PS: deci Bublişor, dacă vrei şi dacă te decizi, atunci ia sacul ăla greu în spate şi nu în faţă, nu ca pe un vis frumos prezentat de fratele Ioan67 vorba lui Igor!... prin care acei gerontocraţi şi-au dovedit josnicia la o vârstă aşa de înaintată.

Sa stii ca ai dreptate in ce priveste induhovnicirea iubirii. Nu ai dreptate insa in felul cum comentezi, "libidinos" adica... ca tot ne permitem sa ne porcaim intre noi, marii teologi.
Asa e, iubirea curata trebuie sa "sublimeze" la un moment dat, ca dovada a cresterii in iubirea harica, nu cea lumeasca. Este greu de inteles acest lucru pentru cei neinduhovniciti, in care nu lucreaza Taina Cununiei. Am observat in comentarii ca multi pun accentul pe iubire(indraznind sa numeasca "iubire curata" iubirea lumeasca) ca pe singurul garant in reusita casatoriei. Foarte inselatoare aceasta gandire.Casatoria este taina in primul rand, iar apostolul Pavel a spus ca "mare este taina aceasta in Hristos si in Biserica".

Daca doi soti se iubesc doar in numele propriei lor iubiri, numai Dumnezeu stie unde vor ajunge aceia. Daca insa cei doi se iubesc in Hristos, atunci la iubirea lor naturala li se adauga un mare har ajungand sa se iubeasca cu acea iubire curata si jertfitoare a lui Hristos. Sa se iubeasca desavarsit, sa respire unul prin altul, sa traiasca, sa se bucure unul prin altul, sa moara unul pentru altul. Iubirea sotilor este inaintea iubirii copiilor, dar nu in sens trupesc, ci duhovnicesc.
Acum, cat priveste sarutul pe buze al celor doi nonagenari, sa nu judecam cu rautate omeneasca, lasandu-l pe Dumnezeu sa judece masura iubirii lor. Nu toti ajung la plinirea tainei casatoriei, care este cu adevarat mare, dar macar tind spre ea.
Daca cununia este curata si exista si sentimente de iubire intre cei doi, acestia au toate sansele sa ajunga la iubirea desavarsita si la implinirea Tainei cununiei, daca vor avea grija sa Il aseze intre ei doi pe Hristos, nu ca bariera, ci ca reazem, ca ajutor, ca implinitor.
Dar cand casatoria nu este curata , acolo este mai mult unire trupeasca si mantuirea se face cu mare risc. Iar unde este si adulter, sau pornografie, acolo este iad.
Insa tot nu avem dreptul sa tragem concluzii asupra altora, caci numai Dumnezeu stie ce este in sufletul lor.

[ioan67]

Sunt multe feluri de imbratisare si cred ca a imbratisa inseamna a nu lasa singur, mai intai...
Rugaciunea acelor tineri care se imbratisau, Cristiane, cred ca e bine primita de Cel Care Sunt Impreuna.
O sa povestesc cum am lasat singur un om care avea nevoie de imbratisare.
Dumnezeu sa ma ierte!

*
Iubirea tanarului este adesori teribilista, se vrea plina de dovezi convingatoare. Baietii, mai ales, pentru o privire sau o batistuta a unei adorabile domnite faceau (iubirea barbatului se exprima indeosebi prin faptuire, prin unealta...), in vechime, mari ispravi... Tocmai citesc impreuna cu fiul meu "Cei trei muschetari" si ne minunam cat de infocat era unul ca D'Artagnan, de pilda...:)
Asa era si tanarul pe care l-am intalnit intr-o zi de vara, la amiaza, lungit pe o targa in curtea unui spital, de data aceasta unul din Baragan. (Tot scriu despre spitale, bag seama, influentat probabil de faptul ca Bublisor e studenta la Medicina...:))

*
Baiatul plecase la garla, cu alti tineri dintr-un sat de pe la noi, pe langa Lehliu. Era cald ca acum si baietii s-au dus sa faca o baie, fireste, cum dealtfel e obiceiul locului pentru cei aflati in vacanta.
Obisnuiau sa se intreaca la sarituri, printre altele, intrucat pe marginea lacului erau niste masini de pe care se putea sari ca de la trambulina. Nimeni, insa, nu indraznea sa sara de pe masina cea mare, care isi inalta carcasa ruginita la peste 5 metri deasupra apei... Sareau si ei de pe motopompe sau de pe alte rable adunate pe-acolo de muncitorii de la C.A.P. (intamplarea e de prin anii 90).

*
Cand se aflau in toiul jocului s-a intamplat ca a aparut un grup de fete, care veneau la garla cu vaca... Adeseori fetele veneau si ele sa se scalde si se jucau cu noi, baietii, de-a leapsa ori cu mingea sau pur si simplu sedeau cuminti pe iarba langa lac si susoteau intre ele in vreme ce noi ne intreceam in giumbuslucuri varii (faceam tot felul de acte de bravura, desigur, ca sa le smulgem admiratia si, mai stii, poate vreun sarut sau macar o privire dragastoasa...).

Asa s-a intamplat si atunci.
Baiatul despre care voi scrie si-a vazut iubita in cardul de fete si, fara sa sovaie, s-a avantat tocmai sus, pe masina cea mare, ca sa ii dovedeasca, vai, cat de mult o iubeste...
Era un baiat voinic, priceput la inot, capabil desigur de o saritura strasnica, eventual una cu surub...
S-a catarat, si-a mai privit odata iubita si ... a sarit. Un arc frumos, o rotatie, apoi a patruns ca o sageata, lin si rapid in adancul apelor...
Dar apele nu erau adanci. L-au scos din namol dupa cateva minute, l-au readus la viata, l-au gasit paralizat complet de la cap in jos. Isi rupsese gatul.

*
Cand l-am vazut era intins pe o targa. Ma nimerisem pe la spital ca sa ridic o adeverinta. Trecind prin curtea spitalului, cu pasi repezi deoarece era canicula in dupa-amiaza aceea, vad o targa pe care era intins un om. M-am mirat, careul curtii interioare e mare, targa aceea era mica, uitata parca de cineva care trecuse in fuga pe acolo....
La inceput am crezut ca nu vad bine, sa fi fost de la caldura, poate... In ditamai curtea, sub soarele acela arzator, intre cladiri impunatoare (directorii care s-au succedat pe acolo au fost mereu buni gospodari, cu deosebita grija pentru starea peretilor, aparatelor, bancilor si florilor de pe alei...), sub o liniste stranie dar fireasca, dealtfel, sub puterea amiezei, o targa parasita pe care se afla intins un om.
Mi-am inchipuit ca e ranit.

*
Nu intelegeam de ce toate erau atat de mari, de luminoase, de frumos aranjate, de solemne, de impecabile (!) si totusi acolo, in mijlocul acestei minunate aranjari se afla, singur pe o targa, intins un om bolnav. Nu intelegeam asta!
Intrigat, m-am apropiat. Pe targa se afla un baiat, care privea cerul... Avea ochii negri, mi-a parut, dar am inteles dintr-odata ca ii era frica. Pupilele erau dilatate de la frica, mi-am zis. Era singur. Ma rog, singur cu soarele si cu cerul...

*
Am lasat atunci deoparte toate consideratiile, aveam sa cuget mai apoi pe indelete. Imi era clar ca trebuie sa-i vorbesc. Dar ce? Cum sa te aproprii de un om, aparut deodata in drumul tau, asa?... Ce puteam face? daca treceam mai departe, simteam ca devin una cu peretii frumos varuiti, cu muscatele, cu bancutele frumos vopsite, cu gresia faina. Nu ma simteam astfel!
Dar ce sa-i spun? Nefiind dus la biserica, pe atunci, nu stiam sa imi zic, mai intai, in gand o rugaciune... Nu am zis nici macar "Doamne!....". Am zis doar ca trebuie sa ii fiu alaturi, cumva.
Am ales sa ma port simplu, fara a arata ca intelesesem deja ca aveam de-a face cu o tragedie. Nu am fost prea bland, ori mieros, nu mi-am dres vocea. L-am intrebat firesc, asa ca intre baieti de-o varsta, ce-i cu el acolo. Si el mi-a spus tot firesc ceea ce v-am zis mai sus. Am stat asadar de vorba cateva minute. Trageam de timp, sperind ca va veni, in sfarsit, cineva, sa se ocupe de baiatul acela... Dar nu venea nimeni!
Apoi m-am speriat. Am realizat ca i se putea intampla ceva, ca ar fi putut muri in orice clipa (avea cervicala fracturata) si ca ar fi putut ca moartea lui sa mi se puna, cumva, in spate... Mai auzisem povesti din astea, ma temeam...
Si am ales sa plec. Imbratisarea cuvintelor noastre s-a oprit. I-am spus doar ca se va rezolva, desigur, ca il vor duce la Bucuresti si ca, dupa oarecare tratament, se va face bine si se va intoarce acasa la iubita lui... L-am asigurat (nu stiu ce imi venise, doar am tinut cont ca oamenii de la noi Il pomenesc pe Dumnezeu si am vorbit si eu ca ei, o clipa, pentru el) ca Dumnezeu nu il va lasa si ca totul va fi bine. L-am atins usor pe mana, imi amintesc (gest stupid, eram constient ca e paralizat, ca nu simte nimic) apoi mi-am luat la revedere si am plecat.

*
A doua zi m-am intors la spital si am intrebat de el. Am aflat ca a murit pe drumul spre Bucuresti, in salvare.

*

Au trecut 30 de ani de atunci si uneori imi amintesc de baiatul acela intins pe o targa in curtea unui spital scaldat in lumina, cu peretii splendid zugraviti, cu flori si alei de parc englezesc... Un spital in care nu era nimeni care sa imbratiseze pe baiatul ranit, care intampina moartea.
Ma simt mereu vinovat ca l-am lasat singur. Mi-a fost frica pentru pielea mea.
Ma consolez insa cu gandul ca, atunci cand am plecat el mi-a spus "Multumesc!". Imi zic ca prin asta a vrut sa imi arate ca ma intelege si ca m-a iertat.

Iubirea e o patrie mare, cu nenumarate privelisti, cu o istorie uriasa si tainica, cu nenumarate neintelesuri...
Nu o nimerim usor, nu-i facem fata tot timpul. Sper ca Bublisor, ca femeie si ca medic, va fi mai putin lasa decat am fost eu atunci, cand am avut sansa sa fiu langa baiatul acela indragostit de o fata....

[CristianR]

În prealabil postat de nacu simona

Asa e, iubirea curata trebuie sa "sublimeze" la un moment dat, ca dovada a cresterii in iubirea harica, nu cea lumeasca. Este greu de inteles acest lucru pentru cei neinduhovniciti, in care nu lucreaza Taina Cununiei.

Sau care nu conlucrează cu harul dăruit lor nu doar în momentul slujbei din Biserică, ci începând de atunci până la capătul vieții. Da, o căsătorie creștină trebuie să transfigureze iubirea, cu timpul împuținând-o tot mai mult pe cea trupească și sporind-o pe cea duhovnicească. Deși ceva din amândouă coexistă de la început până la sfârșit; nici începutul nu e lipsit de iubire duhovnicească și nici capătul celălalt (căci nu de sfârșit e vorba) nu e lipsit de o amintire a dragostei manifestate și prin trup ca afecțiune și mângâiere.

[vsovi]

În prealabil postat de ioan67

..............
A doua zi m-am intors la spital si am intrebat de el. Am aflat ca a murit pe drumul spre Bucuresti, in salvare.

....................
Ma consolez insa cu gandul ca, atunci cand am plecat el mi-a spus "Multumesc!". Imi zic ca prin asta a vrut sa imi arate ca ma intelege si ca m-a iertat.

Iubirea e o patrie mare, cu nenumarate privelisti, cu o istorie uriasa si tainica, cu nenumarate neintelesuri...
Nu o nimerim usor, nu-i facem fata tot timpul. Sper ca Bublisor, ca femeie si ca medic, va fi mai putin lasa decat am fost eu atunci, cand am avut sansa sa fiu langa baiatul acela indragostit de o fata....

Nu el ţi-a spus Mulţumesc..... ci ştii tu Cine.

.....: (..................: (:::::::::::::: (mănînc şi plîng, plîng şi mănînc)...

''Ori de cîte ori aţi făcut un bine, măcar una dintre porunci, unuia dintre mai micii Mei... Mie mi le-aţi făcut.''

Sigur a ajuns în Rai dacă s-au rugat părinţii şi prietena lui şi chiar tu care regreţi că n-ai făcut mai mult pentru mîntuirea lui. Mai mult nu se putea. Din pricina vorbelor tale, el nu a murit speriat şi singur ci a murit în CREDINŢĂ.

Frumoasă poveste şi nu e tristă... chiar dacă am dat apă la şoareci.

[nacu simona]

În prealabil postat de vsovi

Tu nu vezi că nu te rogi ci din necredinţa ta lăudăroasă eşti ironic insinuînd că n-am dreptate? Nu vezi cu iar mă acuzi de: ce iad e în unii, mîndria, abisuri, răzvrătire, nemulţumire...

Ca apoi să te dai călugăr prin a-l face frate pe Ioan ca să-ţi gîdîli visurile lui cu gerontocraţi ''îndrăgostiţi'' pe care iată că le aprecizi şi tu...

Păi n-am avut dreptate în ce am scris?

Lasă deoparte necredinţa ta lăudăroasă la adresa credinţelor mele şi zi că n-am dreptate... te rog ai curajul şi aplaudă perversiunile sexuale făcute de nişte bătrîni fără ruşine şi cu tupeu în faţa sărmanului frate Ioan67 aflat sărmanul în stare de febră din pricina infcţiilor contagioase.

El nici nu şi-a dat seama de ce infecţii păcătoase mai contagioase s-a molipsind privind la ''relaţia'' şcolărească a doi gerontologi.

Păi dacă ai terminat Teologia... ar fi trebuit să-ţi dai seama de diferenţa dintre dragostea de sine şi cea de Dumnezeu.

Tu însă, marele teolog, iată cum te plîngi şi te vaiţi ca vicleanul defapt ca să mă acuzi pe mine care l-am păzit şi pe Ioan şi pe Bublişor de alunecările cele lungi, cît toată viaţa, în senzualism ''romantic''.

Mai lipsea ca cei doi babalîci să şi aprins în salon cîteva lumînări roşii şi să-şi fi întins o masă cu tot felul de fineţuri.

Credeam că ai încetat cu lamentările şi josniciile şi că ţi-ai lămurit starea josnică de necredinţă lăudăroasă în care aluneci... şi nu te laşi, nu te laşi ci persişti în ea.

Păi dacă ieri ţi-ai cerut iertare şi te-am iertat şi văd că ţi-ai schimbat şi poza de profil, şi mă bucur de asta, căci deschisul întîmplător al cărţii nu e recomandat de ortodoxie... acum iar ţi-ai amintit şi iar mă osîndeşti aşa lamentîndu-te viclean ca să scoţi că eu am credinţă greşită?

Ce e greşit în ce cred? Păi sunt mirean din BOR şi cred în plus faţă de tine şi în celelalte 7 Trîmbiţe Apocaliptice.

Dacă tu nu poţi crede atunci am eu iad în sufletul şi în inima mea?

Păi văd că tu ai iad dacă asta le recomanzi tu celor căsătoriţi: să ajungă nişte gerontocraţi cu dragoste adolescentină trupească şi lascivă şi publică chiar în spital cînd unii sunt internaţi chiar pe patul de moarte.

Deci am dreptate sau nu... şi nu veni iar cu lamentări şi cu vaiete de parcă ai ştii tu ce e în sufletul altora. Nu mai tot venii cu insinuări josnice şi atacuri josnice călcînd în picioare şi înfierînd cu iadul, cu dracii, cu duhurile rele, cu mîndria, cu răzvrătirea, cu neascultarea, cu sectele şi cu ereticii şi cu tot felul de răutăţi cu care încerci să-ţi auto-îndreptăţeşti părerile (unele bune altele greşite) folosind pentru asta în demonstraţii halucinante toate scripturile, toţi sfinţii şi tot ce ai citit tu, punîndu-te împreună şi zicînd aşa ca şi comuniştii impersonal şi osînditor: noi, adică voi ăia care împreună cu Dej băgaţi spaima în burgheşi ca să ne arăţi nouă cît de bine şi de mult ai învăţat tu.

Te rog frumos dragă Emiliane spune ce ai de spus cinstit cu argumente dar fără să ridici tot praful şi toată pulberea ca să faci un fel de furtună de nisip într-o halbă de bere. Ok?

Ştii că te iubesc şi ştiu că nu poţi pricepe de ce cred eu şi în Trîmbiţe... dar pentru că tu nu ai plusul din credinţa mea, ca să mă jigneşti sau să mă contrazici, nu-ţi adu părtaşi toate iadurile şi toate josniciile căci aici noi nu ne jignim şi nu ne acuzăm ci ne iubim şi conversăm frumos şi liber şi nu cu voie de la tine sau cu permisiune de la voi... voi ăia teroriştii care suflaţi un vînt pustiitor.

Deci dragul meu Emilian, spune mai bine ce părere ai de gerontocraţii respectivi. Să-i urmeze Bublişor sau nu? Am dreptate că nu? Sau ce părere Teologică ai... dar nu-i împuia capui cu luminiţele colorate şi cu grozăviile necredineţi tale care face tot ce se poate...

Dacă nu ne iubeşti cu adevăart... cum crezi tu că ai putea să ne mîntuieşti?

Copleşindu-ne cu citate şi cu vorbire călugărească neaoşe şi exagerată sau cu ce vrei tu să ne înăbuşi? Ia spune dragul meu, de ce vrei să ne scoţi din minţi pomenind mereu tot ceea ce ţi-e frică ţie?

Noi nu ne temem de nimic, nu înţelegi? Nici de secte, nici de eresuri, nici de draci, nici de satane, nici de duhurile rele, nici de terorişti şi de păcătoşii care se ridică la luptă, nici de noapte, nici de potop, nici de iad... nici de anateme, caterisiri, afurisiri şi alte răutăţi cu care ne tot ameninţi şi pe mine, şi pe Simona şi pe Bublişor şi pe alţii... ci noi ne temem doar de Dumnezeu ca să nu păcătuim, ca să nu jignim şi să nu călcăm libertatea cuiva sau să-i înfierăm memoria colectivă cu tot felul de superstiţii şi nebunii. Atît.

Hai dragă Emiliane, că doar Teologia nu te lasă să mergi tot în jos pe tobogan ci ea te ajută să crezi şi dacă poţi să crezi şi ca mine ceva în plus faţă de ortodoxia clasică.... de exemplu ai putea crede păcar în una din cele 7 sfinte Trîmbiţe Apocaliptice... şi atunci ţi-ai face o mai bună pregătire pentru întîlnirea cu Dimnul Iisus Hristos.

Vad ca vrei sa-l faci praf pe Igor.
Dar am si eu o obiectie: cine l-a canonizat pe Arsenie Boca de-l numesti sfant si prooroc? Ce-ar fi sa ne aducenm toti cate o lista cu sfinti canonizati de noi insine si sa umplem Biserica de asa-zisi sfinti dintre care unii credeau in reincarnare si pictau eretici pe peretii bisericii. Nu vreau sa deschidem o polemica, chiar te rog nu, doar atat te rog, pana nu va fi canonizat te rog nu mai face prozelitism in Biserica, pentru ca eu, si foarte multi altii avem alta viziune asupra credintei ortodoxe. Asa as avea si eu cateva nume de duhovnici mari, cu lucrari importante in teologie si cu harisme(unul dintre aceste nume este marele teolog Dumitru Staniloae) caruia insasi Biserica ii recunoaste meritele in tara, dar renumele lui a ajuns si in strainatate, fara sa-l numeasca sfant, desi multi il considera sfant. Ori tocmai c ei mai mari teologi romani au dat marturie despre inselarea lui Arsenie Boca, fara insa a bate toaca. Deci daca nu vrei sa starnesti polemici, te rog nu mai numi sfinti decat pe cei canonizati. Eu am avut duhovnici teologi recunoscuti, dintre care unul plin de har care a facut multe minuni in viata si dupa moarte.Dar nu as indrazni sa-l numesc "sfantul Cutare".
Un alt exemplu este si Pr.Sofian Boghiu, despre care se vorbea in taina(atentie deci) ca ar fi avut multe intalniri cu Maica Domnului.Dar ucenicii lui niciodata nu au facut tam-tam despre sfintenia lui, desi a facut multe minuni, iar cei care se spovedeau la el erau ajutati de un mare har, datorita rugaciunilor parintelui.
Despre Arsenie Boca insusi Dumitru Staniloae a spus ca l-a dezamagit profund.
Lui Arsenie Boca nu i se cunoaste duhovnicul,nu a dat nimeni marturie ca i-a fost duhovnic( ceea ce nu este admisibil in ortodoxie), apoi a fost caterisit( el insusi a spus unei maicute ca a fost "dezbracat de haina" si ca nu a mai fost primit in manastire decat ca magazioner).S-a lepadat de calugarie.
Iarta-ma daca te lezez cu ceva, dar nadajduiesc ca nu esti si tu cuprins de idolatria fata de om. Sa avem rabdare pana la canonizare, stie Dumnezeu cand sa trimita semn.
Inca o data, iarta-ma!
Doamne ajuta!