Psalmii nepotilor lui David.

[Moroco]

Ce avem noi in burtica, pe stomac, plaman, inima, suflet? O necredinta, un creier si un pacat ce se satisface, simtind... vorbind vrute si nevrute in desert, dand lectii, porunci, indreptari si ii place acolo si se satisface. Pacat desfranat, stai in pacat acolo, in plaman, in artere si vene, in bronhii vine din stomac si ai pacat ce sta acolo ca o balta de muci si se face placere privind la femei, poftind, dorind, visand, judecand si dand pareri infailibile, bune sa te certi, sa afirmi si sa-ti simti o labordelatorie pe sistemul digestiv pana pe esofag, in ochi, pe limba, si tusesti si simti acolo o caldurica umeda, un mucus placut ce nu-lpoti tusi afara, ca o suma de plosnite ce te manca si te sug, ca o zeama buna, mare, dulce si cand colo, nu-i de bine, tu stai in pacat si simti placeri sexuale si vorbesti imitind ce vorbesc aia cand o fac, cand se dau unii altora, bei ce beau si manca aia cand o fac... si crezi ca ti-e bine la caldurica si ca-i bine ca parca-ti place la sufletel, ca profiti, inseli, cand tu esti pierdut si cazut in comoditatile interne care cer somn lung si placeri si multe lichide care sa-ti placa cand curg, cand se toarna, cand bolborosesc, cand umezesc, cand se odihnesc. Deci acolo avem bagat pacatul si acolo te leaga iadul prin pacat in iad, acolo se fac faptaele interne de care nu esti constient ca le faci, desfranand, pomenind organe, fiind curios, lingusind, halind, luand guri mari pline de josnicii, dandu-te mare si tare, mandrindu-te, hulind, blestemand, si-ti fac placere ca si filmele, ca si goliciunile, ca si frumusetile, ca si orice aliment iesit din carnariile animalelor, din inmultirea lor, unt, unsoare, branzet, oua, carne, uleiuri, sucuri, paini, aluaturi dulci, cozonace cu laptic si toate iti plac pentru ca pacatului din burtica ta ii plac si lui si va visati mari si celebri impreuna, va simtiti ca-n bordel, ca regii bordelului, ca stapanii jocului, trandavind, lenevind, glumind, povestind si simtind, simtind cum va e bine de la pacatul din burtica ce aluneca in sus si in jos pe esofag, pe vedere, prin inima si pe langa ca o placere, ca o femeie, ca o muza, ca o rima, ca o manea. Asta-i moartea si cu pacatu-l incepe ea si cu pacatul se termina vrand sa mai inmulteasca ceva ca sa supravietuiasca cand crapa. De aici vin relele si bolile, din necredinta si pacat interior, neluat in seama si nesimtit asa cum s-ar cuveni caci e primit acolo in burtica la loc de cinste si bagat la inima ca un pui, ca o avere se face mereu, parca esti in extaz, in orgasm perpetuu, in plumb. E moartea acel pacat tolanit, dabalat, comod, umed, zemos, si o neglijezi persistand in neglijenta si nepasare. Dar necredinta din tine e mai mare si ea se manifesta ca o putere lovitoare pentru aparare... revoltandu-te si atacand furios ca milatacandinvers, mereu invers oricat ai incerca sa ataci ceea ce-ti face rau, duhul rau, minciuna, e patima care patimeste in tine ca un atasament la averEU, averea facuta prin viclenii, talharii, profituri nedrepte, hotii, jocuri de noroc, mite, pile, privilegii, sinecuri asa ca necredinta dosului ce se ridica urand si lovind de frica mereu invers sa nu cumva sa-i iei nebunia, privilegiul, comoditatea, mandria, necredinta si deznadejdea.

Deci acolo in burtica la inima, pe stomac avem bordelutzul pacatului in care stai si stai si te simti bine ca fraierul ingamfat pana ai cedat... si te dai la u, la U, la necredinta, la dracu ca te ia, de parcaosa ai noroc, de parca te-ajuta blestemu, hula si injuratura, deparca te-ajuta fortele necurate ale raului sa castigi, sa te bucuri ca nebunul frenetic de victoria pierzarii, ca evident pierzi daca castigi fara sa respecti, calcand ce aveai de necalcat si de respectat.

[Moroco]

Ce avem noi in burtica, pe stomac, plaman, inima, suflet? O necredinta, un creier si un pacat ce se satisface, simtind... vorbind vrute si nevrute in desert, dand lectii, porunci, indreptari si ii place acolo si se satisface. Pacat desfranat, stai in pacat acolo, in plaman, in artere si vene, in bronhii vine din stomac si ai pacat ce sta acolo ca o balta de muci si se face placere privind la femei, poftind, dorind, visand, judecand si dand pareri infailibile, bune sa te certi, sa afirmi si sa-ti simti o labordelatorie pe sistemul digestiv pana pe esofag, in ochi, pe limba, si tusesti si simti acolo o caldurica umeda, un mucus placut ce nu-lpoti tusi afara, ca o suma de plosnite ce te manca si te sug, ca o zeama buna, mare, dulce si cand colo, nu-i de bine, tu stai in pacat si simti placeri sexuale si vorbesti imitind ce vorbesc aia cand o fac, cand se dau unii altora, bei ce beau si manca aia cand o fac... si crezi ca ti-e bine la caldurica si ca-i bine ca parca-ti place la sufletel, ca profiti, inseli, cand tu esti pierdut si cazut in comoditatile interne care cer somn lung si placeri si multe lichide care sa-ti placa cand curg, cand se toarna, cand bolborosesc, cand umezesc, cand se odihnesc. Deci acolo avem bagat pacatul si acolo te leaga iadul prin pacat in iad, acolo se fac faptaele interne de care nu esti constient ca le faci, desfranand, pomenind organe, fiind curios, lingusind, halind, luand guri mari pline de josnicii, dandu-te mare si tare, mandrindu-te, hulind, blestemand, si-ti fac placere ca si filmele, ca si goliciunile, ca si frumusetile, ca si orice aliment iesit din carnariile animalelor, din inmultirea lor, unt, unsoare, branzet, oua, carne, uleiuri, sucuri, paini, aluaturi dulci, cozonace cu laptic si toate iti plac pentru ca pacatului din burtica ta ii plac si lui si va visati mari si celebri impreuna, va simtiti ca-n bordel, ca regii bordelului, ca stapanii jocului, trandavind, lenevind, glumind, povestind si simtind, simtind cum va e bine de la pacatul din burtica ce aluneca in sus si in jos pe esofag, pe vedere, prin inima si pe langa ca o placere, ca o femeie, ca o muza, ca o rima, ca o manea. Asta-i moartea si cu pacatu-l incepe ea si cu pacatul se termina vrand sa mai inmulteasca ceva ca sa supravietuiasca cand crapa. De aici vin relele si bolile, din necredinta si pacat interior, neluat in seama si nesimtit asa cum s-ar cuveni caci e primit acolo in burtica la loc de cinste si bagat la inima ca un pui, ca o avere se face mereu, parca esti in extaz, in orgasm perpetuu, in plumb. E moartea acel pacat tolanit, dabalat, comod, umed, zemos, si o neglijezi persistand in neglijenta si nepasare. Dar necredinta din tine e mai mare si ea se manifesta ca o putere lovitoare pentru aparare... revoltandu-te si atacand furios ca milatacandinvers, mereu invers oricat ai incerca sa ataci ceea ce-ti face rau, duhul rau, minciuna, e patima care patimeste in tine ca un atasament la averEU, averea facuta prin viclenii, talharii, profituri nedrepte, hotii, jocuri de noroc, mite, pile, privilegii, sinecuri asa ca necredinta dosului ce se ridica urand si lovind de frica mereu invers sa nu cumva sa-i iei nebunia, privilegiul, comoditatea, mandria, necredinta si deznadejdea.

Deci acolo in burtica la inima, pe stomac avem bordelutzul pacatului in care stai si stai si te simti bine ca fraierul ingamfat pana ai cedat... si te dai la u, la U, la necredinta, la dracu ca te ia, de parcaosa ai noroc, de parca te-ajuta blestemu, hula si injuratura, deparca te-ajuta fortele necurate ale raului sa castigi, sa te bucuri ca nebunul frenetic de victoria pierzarii, ca evident pierzi daca castigi fara sa respecti, calcand ce aveai de necalcat si de respectat.

Adica pe imbuibare si in ingamfare sta trufia ”curatitoare” care cu nesimtire, neglijenta si nepasare se lauda ca o lada de gunoi, de plastic din pacura, defapt un burtoi de sharpe mare si crud, ce se detoneaza dupa ce strange acolo tot gunoiul psihologic si emotional, pftind, dorind, halind pedo-starli-baba-babuba engross ca sa genereze gunoi si mai mare, si mai mult cerand, vrand, sa lase apoi ”curat” dupa formula ”io am generat (gunoi) io m-am detonat (ca turbatool)”... stiind ca iubirea se bucura si iubeste curatenia adevarului luminos, senin, copilaresc, viu.

[Moroco]

Stii ce faci cand te-ntalnesti cu Dumnezeu (cu Domnul Iisus, cu Sfintii, cu Duhul, cu Tatal, cu psf. Maria, cu preotii, cu icoanele, cu Hristos Cuvantul, etc.) ? Te omori, te autodistrugi prin diferite forme de viclenie, desfranare, siretenie, nerozie, prostie, nesimtire, tupeu pilit, rautate inconstienta, pacat labordelator...

Sau de frica , dupa ce constati ca simtind chinurile mortii te-ai revoltat si ai acuzat ca alti-ti fac rau si simti ca iar te omoara, vii cu "solutia" prin care te duci cu pluta din rau in mai rau bucurandu-te ca naivii tzepuiti ce se incanta amagiti visand ca va fi bine devenind prin tradare amagitori, tzepuitori, ispititori, criminali, neredinciosi, pacatosi, singuri si capcauniuni.

Deci sau te omori si simtind chinurile mortii iti "rezulta" ca Dumnezeu iti face rau si-ti crezi nebunia asta caraind ca sa vrei sa mergi din rau in mai rau, ori stai tolanit in comoditati tot mai greu de gasit.

E foarte simplu deci sa fi prost mai ales ca joci toate inchipuirile puterii prostului ce se da mare si tare si care daca nu e si fudul, laudaros, "intelept"-limbut, parca nu e prost destul, tot mai vrea cu grozavie sa gresasca pilit si sa nu-i pese, vrea sa calce cu ingamfare si imbuibare...intarindu-se in sminteli tupeiste ca fierul, ca otelul, ca bolovanul, ca ashchia care nu sare departe de trunchiul de stejar din care s-a rupt si in care nu poti bate cuiul lui pepelea asa ca e bun sa te ascunzi acolo fix in nod, in tinutul Nod, suparat ca ai pierdut.. pe "nedrept".

[Moroco]

Stii ce faci cand te-ntalnesti cu Dumnezeu (cu Domnul Iisus, cu Sfintii, cu Duhul, cu Tatal, cu psf. Maria, cu preotii, cu icoanele, cu Hristos Cuvantul, etc.) ? Te omori, te autodistrugi prin diferite forme de viclenie, desfranare, siretenie, nerozie, prostie, nesimtire, tupeu pilit, rautate inconstienta, pacat labordelator... parazitism.

Sau de frica , dupa ce constati ca simtind chinurile mortii te-ai revoltat si ai acuzat ca alti-ti fac rau si simti ca iar te omoara, vii cu "solutia" prin care te duci cu pluta din rau in mai rau bucurandu-te ca naivii tzepuiti ce se incanta amagiti visand ca va fi bine devenind prin tradare amagitori, tzepuitori, ispititori, criminali, neredinciosi, pacatosi, singuri si capcauniuni, paraziti de turma sau de haita sau prooroci mincinosi calatori bagabonzi care se baga-n seama si-n ciorba ca musca-n lapte si nu vezi cand isi completeaza rucsacul cu ce mai gasesc ei pe ici pe colo, pe la altii.

Deci sau te omori si simtind chinurile mortii iti "rezulta" ca Dumnezeu iti face rau si-ti crezi nebunia asta caraind ca sa vrei cu ardoare sa mergi din rau in mai rau, ori stai tolanit in comoditati tot mai greu de gasit si de intins.

E foarte simplu deci sa fi prost mai ales ca joci toate inchipuirile puterii prostului ce se da mare si tare si care daca nu e si fudul, laudaros, "intelept"-limbut, parca nu e prost destul, tot mai vrea cu grozavie sa gresasca pilit si sa nu-i pese, vrea sa calce cu ingamfare si imbuibare...intarindu-se in sminteli tupeiste ca fierul, ca otelul, ca bolovanul, ca ashchia care nu sare departe de trunchiul de stejar din care s-a rupt si in care nu poti bate cuiul lui pepelea asa ca e bun sa te ascunzi acolo fix in nod, in tinutul Nod, suparat ca ai pierdut.. pe "nedrept".

Stârlibaba-stârlibuba-stârlirana, starlimamona furlatoare. Noaptea mintii, adica pofta rea a ochilor si trufia vietii mortii ca un foc negru in cerul gurii, un foc al rautatii strain de Dumnezeu, ca o starliciune a starliciuniunii sado-matzo-ochista a criuzimii pedo-mamoniaco-depresiva deznadajduita care joaca si imita starleala altor parbati lacoma de micutzi cruduti pana distruge toata iubirea si mila cu nepasare amenintzatoare infioratoare si ingrozitoare, acuzatoare si exechoolitoareoare mizerabila.

[Moroco]

Iti sugereaza sa dai cu cutitul ca sa faci cruzime si sa scapi din capcana, capcana caraielilor si acuzarilor, nemultumiri si reprosuri, mintind ca va fi bine, sa scapi de repetata introducere a cutitului si a miscarii de razbunare in mana cu sugerarea ca stim noi cine ar fi de vina, ea... si ca sa scapi iti vine sa dai fiindca crezi ca ala-i adevarul, realitatea si faci ce ai de facut, pe sfinvers, satisfaci patima, razbunarea, iti manifesti furia cu nepasare si inconstienta ca sa scapi de frustrare, sa iesi din capcan, ca simti ca mori si crezi ca iesi la mai bine, insa lovind pripit vei iesi la mai rau. Tot asa iti sugereaza sa faci cruzimi pacatoase ca sa fi pe placul cruzilor ca cica o sa scapi mai usor de ei, iti da sa pui botul, sa papi, sa halesti ca pelicanul, sa lingi, sa lingusesti, sa slugaresti, sa privesti in locuri josnice, sa dai cu brandu', cu pulanu', sa exclami vorbe grele din topor ca banglicanii si avericanii din filme pusi pe pradat, pe distrus, pe castigat cu orice pret ca vrajiti folosind vrajile lui merlin && perlin, astea-s tarii, berlin && kremlin, astea-s farduri, beuturi din alea slabe ca sa crezi ca se pot neglija, un fel de masti, creme si rujuri sintetice.

La un moment dat daca tot se insista pe tema asta, silnicit de frustrarile insistentei, necajit de recidive si repetari nedorite vei indrazni ca prostul sa faci fapta cea foarte periculosa, caci iesit din minti, autoamagit si ambalat, aprins, disperat, nemultumit, furios s-ar putea sa faci ceea ce crerezi ca ai de facut, sminteala venita la sugestia gandului viclean cu care intrii in pretesug ca sa satisfaci patima politica, mitomania mamoniaco-depresiva deznadajduita care vrea sa scape si sa castige mereu ca sa ramana la putere, puterea de a face pe dos, de a nu putea asculta, de a nu face nimic bun profitand ca parazitii, doar consumand si stand pe spatele altora, chiar si a mai micilor.

Practic injuri, hulesti, distrugi, manci kkt, minti, pui botul, deci distrugi cu cruzime facand pe plac cruzimii pedofantastice a pedochiului eretic ca sa scapi... asa ca trebuie sa veghezi cu atentie caci fapta acestor ganduri e foarte periculoasa cu cat e mai patimasha speranta desarta, disperarea de la pierderea repetata a banilor si de la sevrajul drogurilor mitei minciunii maririi de sine ca o slava desarta, slava eretica a erecticului grozav ce cu cat greseste se crede mai destept ”luminand” din desfranare si razbunare iesita din adancul noptii si vicleniei, se ridica din adanc si merge la pierzare, se-ncrunta, urland da cu cutitul, inteapa, strapunge, striveste, da cu hula, da cu totporul si se razbuna cumplit... repetat sa scape de martori, de probe si sa musamalizeze, lucru (rau) bine facut, un fel de ”curatenie”. Apoi daca nu se sinucide, e prins si bagat la beci pentru zeci de ani si ajunge in iad daca nu gaseste pocainta si mila la Dumnezeu. Deci trebe veghe multa mereu ca te ia gandul indus, gandul viclean sugerat, te ia sugestia si lovesti tinta falsa, sfanta si nevinovata pe care o acuzi, de se bucura cel rau cat ai fost de naiv, de pripit, de autoamagit neglijent incat sa crezi ca-ti poti permite... sa... nu te opresti la timp!

E groaznic si poate fi fatala o gresala din asta bantihrista, o nebunie holoclasta iesita din minti in toata neregula si faradelegea! Preaviz amatororilor!

Poti sa nu-l faci! E doar un gand!..o prietenie vicleana. Nu pune puterein patima ultrasa ca sa-l crezi si sa-l faci ca prostul crezand ca-i adevarul si ca va fi bine, visand ca cica o sa scapi de presiuni si insistente... nu-l fa... opreste-te la timp!.. si vegheaza continuu ca nu stii clipa nici ceasul... cand o patesti!

[Moroco]

Asta-i intrebarea de baut: Ce faci cand crezi ca ai ghinion si ai pierdut?... respectiv ce faci cand crezi ca iar ai avut ghinion si iar ai pierdut? Si ce faci ajuns pe culmile frustrarii si turbarii? Pe cine si cum te razbuni?

(E-o-intrebare lunga blestemata, ispititoare, identificatoare, foarte-foarte grea in conditiile in care se stie ca multi temerari cad in timpul incercarii de a raspunde. Aviz amatorilor dar si profesionistilor!)

Mancati si n-ascultati si apoi iar mancati?.. ca sa va ”bucurati”???
Pacateus! Ghinion-gheniron-duh bantuitartor-autoamagitor!

De frica de Dumnezeu de ce n-ai asculta de Dumnezeu?.. sfidand.

[Moroco]

Nu mai rabzi, nu mai suporti sa vina Luminita lui Iisus si sa-ti spuna iar ca nu crezi si ca strici Cubul ca un stricus-strestricheel ce strica pocainta pocaindu-se... si atunci mintind ca ai gasit si ai identificat criminalul silnicist, amenintarea terorista, ca Luminita iti face ”rau”, poruncesti suparat si furios: ”omorati-l!” (-L) simtind ca ai vrea sa-l omoare cineva, de parca el te-ar face rau, de parca el ti-ar face rau, in mod repetat, insistent si hartuitor, prigonitor, simtind, vazand si marturisindu-ti ce faci din cand in cand ca un belfer tupeist. In realitate prin aceasta porunca smintita, satanista, te sinucizi ca un egoist kamikadze suparat de frica momentului clipei fricii si neputintei de a asculta care venind candva inevitabil te va vadi de neputinta cronica si inselaciune! Daca nu poti asculta de sef in public cum atunci are el contract cu tine pe perioada nedeterminata?... ca facand ce? Si nu stie? Pe ce fapte de ascultare-ti iei tu banii daca vei fi vadit ca nu poti asculta de sef, de niciun sef si ca n-ai putut ascultat niciodata? Deci isi vor da toti seama ca tot timpul cat ai ”lucrat” tu doar ai inselat si esti pasibil de o pedepsa grea si o rusine maxima, expus in public. Ingrozitor acel viitor, acea zi, acel moment scenic! Cu toate astea clipa devoalarii, a demascarii, a aflarii e fix eliberarea ta din coshmar, e ziua inaltarii crucii tale pe care trebuie s-o porti si s-o suporti pana atunci, pana la sfarsit... fara sa mai poruncesti de frica ingrozita suparata, infuriata si neputincioasa urland cu ura rea furioasa si veninoasa: ”omorati-l”... culmea, ca un ”mare” sef in speranta ca daca nu-l ucide nimeni atunci o sa-ti asumi ca sluga a ta si o sa slujesti tu, iata putand sa asculti de ”sef”, de propria porunca blestemata, ”restabilindu”-ti imginea patata. Practic in loc sa primesti Lumina ca sa-si faca lucrarea de pocainta si indreptare tu ii trantesti usa in nas si omorand vrei sa mori in pacat si in viciile tale, moarte rusinoasa, ascunzand pana la capat frica, neputinta si prostia fofilandu-te pana la sfarsit ca sa ramai in bunatati si comoditati, in pile si privilegii ca parazitul, ca capusha, ca plosnitza, ca sherporcul-luvulpe argintie, ca un purcelash agresiv... periculos... care se-ntoarce sa te rupa pentru ca cica tu l-ai ingrsat... cu pacat.

Cam asta-i scaunul spurcat al satanei: cand poruncesti si te-nvoiesti sa vrei, rostind porunca ucigase sau ispititoare ca un blestem... stand pe scaun... si semnand contractul antihrist doar privind la femeia frumoasa si fecioara pe care vrei indragostit s-o inseli, defapt asa ai si semnat pentru pacat de fiecare data cand poftind ai privit si ai cascat la chipul ei superb si preaminunat... mintind ca altcineva e vinovat... ca atentia idolatra ti s-a furat.

Cati n-au sezut pe el pret de un ceas, pret de o clipa ravasita, pret de o porunca smintita, de o dorinta fripturacita, de o vrere de avere, de o semnatura mica de placere?.. si apoi au plans cu amar in zadar vrand sa nu fi facut, vrand sa nu fi pierdut. Mai bine sa nu te fi nascut ca nu-i bine ce vrei, cruzimea eficace si eficienta, pragmatic erogonomic proiectata si planificata. Ar trebui sa vrei altceva acuma, ar trebui sa vrei sa nu mai faci caci pierzarea efectuata nu o mai poti schimba. Ai tradat si meciul s-a jucat! Meciul jucat nu mai poate fi schimbat! Pentru ca a avut arbitrii! Nu deznadajdui, umileste-te si vei fi salvat! Roaga-te sa rabzi ca sa prinzi momentul.

[Moroco]

Pacatu'-aluatu' galben si moale e preferatu' in loc la pitzerica morotoxica idolitartara si de aia...pleci. Vorbesti, crezi, se comuta, se inverseaza si creinvers. Zici bine da'-ti iese invers in tine ca si cum ai fi zis invers si faci invers pentru ca simti invers si lasi asa cum s-a invartosat. Apoi te-a jignit si te-ai suparat, te-ai infuriat c-ai furat, vrei sa te razbuni, sa dezbini, sa distrugi, sa faci rau ca un kamikadze ce plezneste si ti se impietreste ca otelul-inox lucrarea neagra de plezenala si vrea in tine apoi sa o tot repeti, sa o satisfaci in mod perpetuu asa ca din inima, inima impietrita in care s-a imprimat statuia faptei tale rele de care nu mai ai cum sa scapi caci e pe veci unita cu tine, amprentata in piatra ca statuia de sare a satAnei lui Lot. Cu timpul, ca sa inmoaie piatra, pacatu'-aluatu' galben si moale ti s-a ridicat pe stomac, ca sa-i placa cand se repeta lucrarea din piatra, acolo iti ies din inima si din minte idei, persoana, si din pacate, ce-ti iese strica pe om, te ia in sus ca sa iesi si te lasa in jos ca sa intrii, fac lucrarea cea neagra ce strica si cubul, nu numai pe om, si cu timpul amagit si jucaush te bagi in intzepacea trandaviei putorii de la caldurica si comoditati dormind si motzaind si ti se pare ca luxul viciilor sunt desavarsiri si uluminat ca nebunul, ca prostul, dai si te lucrezi pe sfinvers bucuros-tzepuit ca ai scapat de ascultare si culmea, esti vesel ca ai scapat si de vicii cica, daca le socotesti desavarsiri, halind angross, band muult si fara numar, droguri, simtind, vorbind, dorind, putand, luptand-urand, mandrind, grozavind, murind, omorand, dezbinand, stricand, nemaicrezand si simtindu-te foarte bine si laudat de lume, aplaudat, invidiat, vedeta ca-n familia Domnului avand pile si privilegii prin Casa, asa ca un casnic apropiat si ales caruia toate i se cuvin, ca unui pui de pui smintzisor defapt vrajmash cu gand eretic, crud, furios si antihrist, gandul hopa mistrica sau hopa ispitulica... si stai acolo dupa ce-ai lovit in tine pitit in cadere de parca ai urca si ai zbura... liber. Lenea duhovniceasca, ochiul mort, putoarea puturoasa, odihna trupeasca buimaca, comoditatile si relaxarile neplictisitoare si imperturbabile sunt viciuluxuri cu fum si betie, cu vorbarie stiintifico-fantastica barfitoare si nicidecum desavarsiri asa ca ia aminte si nu te elibera socotind egoismul eretic si crud care se da bland si pasnic, odihnitor si relaxat o suma a virtutilor si desavarsirilor. Pacatu'-aluatu' nu-i de mancatu' cu bascula, nu-i de supt cu vidanja, nu-i de tinut la inima ca o baltutza, pentru ca-i plin de puteri-puturi-potorori de farisei, stricoi, inverteli in inima, pe interior de fatzarnici si ipocriti, in miez, in adanc, in nevazut si nestiut, nu-s bune aceste solutii desarte poftite de ipocriti jmecheri si idolatri, sunt nesimtiri, neintelegeri morale, bagabonzeli de pocaiti-pocaitori-trufasi ce se cred destepti desi le pute guritza iar matzelele bolborosesc, imbatate de sine, caraind ura, carand a glume proaste si sarcasm caustic, ele nu curata ci ard si topesc ca acidul si otrava sufletul cel bun si iubitor. Vor sa inteteasca rautatea ca sa te ti de ea si sa pierzi!