Zaharul - Cartea Splendorii

[Andrew]

Înainte ca Avraham să apară, totul era ascuns în cuvântul BARAH şi nefiinţa guverna peste lume
– nu era nici Ohr Hochma şi nici Ohr Hassadim în ZON. Totuşi, când Avraham (Lumina lui
Hesed care coboară la ZA) a apărut, porţile erau deschise pentru Ohr Hochma, deoarece Malchut
a coborât de la Eynaim la Peh, şi YESHSUT s-a unit cu AVI într-un singur grad, care duce la
coborârea lui Ohr Hochma la YESHSUT, deoarece Ohr Hassadim a proprietăţilor lui Avraham,
deja erau prezente în ZA.

Ohr Hochma s-a îmbrăcat atunci în Ohr Hassadim, MI (GE) s-a unit cu ELEH (AHP), numele
Creatorului ELO-IM a fost complet şi Hochma a umplut ZA. Atunci Malchut a coborât de la
Eynaim la Peh în ZA şi ZA a primit noi AHP de la Bina, intrând de aceea în Gadlut şi trecând
Lumina prin Yesod al său, în Malchut, numită „lumea inferioară”. Ca rezultat, Malchut naşte
sufletele celor drepţi.

47. Când Yesod de ZA se alătură cuvântului BARAH (Malchut), atunci are loc o diviziune
cerească şi ascunsă a numelui şi măreţiei Creatorului, numită MI, iar ELEH vine în fiinţă.
Deasemenea, numele sacru MA vine de la BARAH. ELEH cel sacru şi tainic, există doar ca
Yesod. Totuşi, când Yesod îşi atinge stadiul complet, Partzuf dobândeşte stadiul complet,
litera Hey corespunde lui Yesod şi literaYod – lui ELEH.

Aici, Zohar clarifică ce Lumină este prezentă în ZA, depinzând de stadiul acestuia. În Sfira Yesod
a Partzuf ZA există un sfârşit, adică un loc de contact cu Malchut, locul legământului dintre
Creator (ZA) şi Shechina (sufletele celor drepţi), deasemenea numit „Israel” sau Malchut. Acest
loc de contact este numit Ateret Yesod (încercuirea lui Yesod) sau Keter de ZA (coroana lui ZA).Cuvântul BARAH înseamnă Katnut (micul stadiu), care este rezultatul înălţării lui which Malchut
la NE. AVI nu abandonează niciodată proprietăţile lui GAR de Bina (proprietăţile milei); ele nu
doresc să primească. Deoarece a urcat şi stă în ele, Malchut este numită Man’ula (lacăt), ce
previne Lumina de a se răspândi sub ea. Ateret Yesod de ZA este numit Miftacha (cheie),
deoarece prin proprietăţile sale, Lumina poate fi primită în Partzufim localizate sub AVI.
Acest lucru este posibil în condiţiile în care ELEH = AHP urcă la MI = GE. Ohr Hochma poate fi
primită în Kelim ELEH ce doresc să o primească, dar doar după înălţarea lor peste Parsa. Totuşi,
până când proprietăţile lui Malchut nu dobândesc proprietatea lui Bina, până când ele nu sunt
„înmuiate” de această proprietate, nu există nici o posibilitate de a primi Lumina, iar Malchut
este numită „a 50-a poartă”.

De aceea, vedem că cuvintele MI BARAH ELEH nu semnifică întrebarea „Cine a creat acestea?”,
ci acţiunea: MI = GE BARAH (a creat) ELEH = AHP prin coborârea lui Malchut de la NE înapoi
la Peh. Ca rezultat, ELEH = AHP a urcat la Rosh şi acolo a primit Lumina lui GAR (Hochma).
În timpul coborârii la Peh, Malchut este numită MA, deoarece acesta este numele lumii
inferioare. Ecranul ei în Peh face un Zivug, peste care coboară Ohr Hassadim, numită „Lumina
binecuvântării”, deoarece anulează interdicţia şi închiderea impuse la difuzarea Luminii.

48. Când literele Hey şi Yod doresc să se completeze una pe cealaltă, litera Mem s-a născut din
ele, iar cuvântul ELO-HIM = ELE + Hey + Yod + Mem a fost format de către această uniune.
Cuvântul AVAR + Hey + Mem = Avraham îşi are originea în ELEH. Totuşi, cineva poate spune
că Creatorul a luat cuvintele ELEH şi MI, le-a unit şi a format cuvântul ELOKIM, în timp ce
cuvintele MA şi AVAR au format cuvântul Avraham, unde cuvântul MI desemnează cele
cincizeci de porţi din Bina, iar cuvântul MA se referă la valoarea numerică a numelui sfânt,
deoarece HaVaYaH împreună cu umplerea literei Aleph formează Gematria lui MA – 45.
Ambele lumi, aceasta şi cea care va veni, există în aceste două litere, Yod şi Hey. Această lume
este în Yod, iar lumea ce va veni există în Hey. De aceea, lumea ce va veni a fost creată cu MI,
iar această lume cu MA.

Astfel este scris: „Acestea sunt generaţiile create (Be-Hibar’am) ale cerului şi pământului”, unde
literele Be-Hibar’am pregătesc cuvântul „Avraham”, deoarece nu exista perfecţiune până când
literele nu au format acest cuvânt. De aceea, numele Creatorului HaVaYaH este menţionat prima
oara în Tora, doar după numele Avraham.

Ohr Hassadim în MA şi Ohr Hochma în ELEH au dorit să se completeze una pe cealaltă şi să fie
complementare una în cealaltă. Ca rezultat, Ohr Hochma s-a îmbrăcat în Ohr Hassadim, iar
Malchut primeşte de la ambele Hassadim şi Hochma. Şi făcând astfel, MA şi MI se unesc şi
crează MM, cu alte cuvinte, Malchut care primeşte Ohr Hochma se îmbracă în Ohr Hassadim de
Sus

[Andrew]

49. Rabbi Chiya s-a prosternat la pământ şi l-a sărutat. El a plâns şi a spus: „Prafule, cât
de greu şi fără de inimă eşti, pe câţi i-ai înghiţit, toţi stâlpii Luminii şi toate sufletele măreţe
au fost înghiţiţi de tine. Şi cel mai mare dintre toţi, Rabbi Shimon, Lumina întregii lumi,
din toate lumile, cel care iluminează şi guvernează peste Lumina ce coboară, peste care
lumea noastră există, a fost deasemenea înghiţit de tine şi totuşi tu guvernezi lumea?” Dar
atunci, el s-a recules imediat şi a spus: „Nu fii mândru, prafule, deoarece stâlpii lumii nu
vor fi trădători, iar Rabbi Shimon nu va fi înghiţit de tine!”

Malchut este singura creaţie. Şi această unică creaţie, nu este altceva decât o dorinţă de a primi
plăcere. A fost făcută în acest mod şi esenţa ei nu poate fi schimbată. Totuşi, ceea ce poate fi
schimbat este intenţia – pentru cine, sau de dragul cui să primească plăcerea.
Ca rezultat al uniunii lui Malchut cu Bina, având o intenţie altruistă de a dărui încântare, de a da
plăcere, Malchut dobândeşte dorinţa lui Bina în completarea dorinţei sale. Deci, o dorinţă
suplimentară apare în Malchut – aceea de a dărui, care este opusă propriei naturi.Doar această dorinţă a lui Bina în Malchut se poate transforma într-un Zivug şi în recepţia
Luminii. Când Malchut primeşte toate dorinţele pe care le poate primi de la Bina şi le umple cu
Lumină, doar propria sa dorinţă egoistă iniţială va rămâne necorectată, dar chiar şi atunci va fi
corectată de Sus, de către Însuşi Creatorul. Ordinea corecţiei şi a primirii Luminii în
proprietăţile lui Bina în interiorul lui Malchut, este privită ca şi recepţia pe Zivug de Yesod şi are
loc secvenţial pe parcursul a 6.000 grade, numite „6.000 ani”.

Malchut de Malchut a lumii Atzilut nu poate primi nici o Luminî pe parcursul celor 6.000 ani,
până când toate părţile sale nu sunt complet corectate. Toate Zivugim (plural pentru Zivug) de-a
lungul celor 6.000 ani sunt făcute nu prin însăşi Malchut, ci prin proprietăţile pe care ea le-a
primit de la Bina. Locul unui asemenea Zivug este numit Yesod de Malchut sau Ateret Yesod. În
acest timp, însăşi Malchut (dorinţele egoiste) rămâne închisă pentru Lumină şi de aceea este
numită „porţile închise”.

Recepţia Luminii de-a lungul celor 6.000 ani, corectarea Partzufim şi umplerea gradată a lui
Malchut cu Lumină, are loc cu ajutorul dorinţelor lui Bina în Malchut, care sunt numite
„Miftacha” (Yesod de Malchut), eoarece forţele impure (egoiste) nu au nici o putere asupra
acestei părţi din Malchut.

Yesod de Malchut înseamnă că Malchut acţionează doar cu proprietăţile pe care le-a primit de la
o Sfira Superioară – Yesod, care este liberă de orice influenţă a forţelor impure (Klipot). Toate
proprietăţile, cu excepţia celor ale lui Malchut, sunt altruiste, deoarece ele îşi au originea în Bina.
Totuşi, din moment ce dorim să subliniem că un Zivug este făcut pe o dorinţă altruistă, deasupra
dorinţei egoiste a lui Malchut, deobicei spunem Yesod în loc de Bina. Şi deoarece Yesod este
Sfira imediat deasupra lui Malchut, spunem că un Zivug este făcut, nu pe dorinţele egoiste ale lui
Malchut, ci pe Yesod. Şi deoarece, în timpul dobândirii proprietăţilor lui Yesod, Malchut poate
primi Lumina, iar o asemenea recepţie a Luminii pe Yesod de Malchut, este numită „Miftacha”
(de la cuvântul Mafte’ach, cheie) – cheia ce deschide calea pentru Lumina Superioară.
Totuşi, deoarece însăşi Malchut, care este, Malchut de Malchut („porţile închise”) rămâne
inaccesibilă Luminii pentru 6.000 ani, Rabbi Chiya (un grad spiritual particular) nu a putut
înţelege cum Rabbi Shimon (Partzuf-ul spiritual numit Rabbi Shimon) a putut atinge o asemenea
completă perfecţiune. Într-adevăr, Rabbi Shimon este un Partzuf de o asemenea înălţime
spirituală, încât primeşte Lumina lui Yechida. Şi este imposibil să primească această Lumină fărr
să utilizeze un Zivug pe însăşi Malchut de Malchut.

Dar, această parte a lui Malchut rămâne necorectată până la completarea celor 6.000 ani (sfârşitul
corecţiei) şi de aceea nu poate fi folosită. Definind aceste dorinţe, este ca şi cum omul le-a
corectat deja parţial. Şi toate preceptele de interdicţie, se referă la Malchut de Malchut; de aceea,
interdicţia impusă pentru utilizarea sa, este numită „o restricţie”.

Şi totuşi, dacă este imposibil să umplem „inima de piatra” (Lev HaEven), adică, Malchut de
Malchut (rădăcina egoismului, baza creaţiei), cu Lumină, cum poate chiar şi un simplu suflet să
atingă corecţia totală? Până la urmă, corecşia totală implică recepţia Luminii în întregul Malchut.
Fiecare suflet, fiecare parte a lui Malchut, include o parte a lui Malchut de Malchut, cu care nu
poate lucra până la sfârşitul corecţiei.Pe de altă parte, Rabbi Chiya îl vede pe Rabbi Shimon într-un stadiu de compeltă corectare.
Deci cum a putut acesta să atingă un asemenea stadiu? Această contradicţie l-a stârnit pe Rabbi
Chiya atât de mult, încât el s-a prosternat la pământ şi a plâns.

[Andrew]

Este imposibil ca să „traducem” constant cuvintele din Tora sau Zohar, într-un limbaj pe care săl înţelegem, acel „pământ” inseamnă egoism şi „praf” se referă la forţele impure, acel „plâns”
implică înălţarea MAN şi aşa mai departe. Toate cuvintele şi definiţiile din textul Zohar-ului ar
trebui percepute senzitiv şi nu literar ca acţiuni fizice ale lumii noastre. Cu alte cuvinte,
indiferent ce spune Zohar, se raportează doar la senzaţiile spirituale, interioare şi la experienţele
cuiva care percepe lumea spirituală.

Toate cuvintele formează „environment,” sfera spirituală, în interiorul căreia Creatorul a făcut
singura sa Creaţie – omul (Adam). Toate celelalte au fost create doar cu scopul de a-l ajuta pe
om să-şi împlinească misiunea spirituală de a deveni precum Creatorul său.
Precum în lumea noastră, lumea în sine şi toţi locuitorii ei, cu excepţia omului, sunt roboţi
operaţi de către natura lor animală, tot astfel creaturile cu vojnţă proprie, în lumile spirituale,
toate fiinţele spirituale, cu excepţia sufletului, sunt operate de natura lor spirituală. În timpul
naşterii în lumea noastră, omul, deasemenea, este un animal fără libertatea de a acţiona împotriva
dorinţei sale egoiste de a primi plăcere. Deobicei el stă într-un asemenea mod de-a lungul
existenţei sale pe pământ, care nu este foarte diferit de nivelele naturii, neanimat, vegetal şi
animat, urmând automat ordinele stăpânului său interior, egoismul.
Doar cu ajutorul Cabalei, poate omul să primească treptat, tărie Superioară, spirituală şi în
consecinţă să dobândească libertate de alegere, care este, eliberarea sa de sub influenţa forţelor
impure, egoiste, devenind astfel liber în dorinţele sale, precum Creatorul. Totuşi, o asemenea
oportunitate este dată doar aceluia care poate controla conducerea sa automată, natura egoistă: în
concordanţă cu tăria ecranului său, omul urcă (se mişcă lăuntric, în senzaţiile sale) din această
lume, în cea spirituală.

După crearea lumilor spirituale ca o casă pentru creaşia sa viitoare, Creatorul a făcut creatura
(suflet, Adam). Sufletul constituie dorinţa de încântare în simţirea Creatorului, a Luminii Lui.
Simţirea Creatorului se numeşte „Lumină”. Nu există nimic altceva în întregul univers, înafară
de Lumină şi suflet!

Deşi sufletul în sine este Malchut de Malchut (singura creaţie egoistă), Creatorul a împărţit în ea
proprietatea altruismului, creând-o amestecată cu Kelim (dorinţe) ale lui Bina, demonstrând
astfel cât de minunat ar fi, să fie precum El.

În timp ce înfăptuieşte acţiunile sale altruiste, sufletul (Adam) a decis să folosească egoismul său
natural, însăşi Malchut de Malchut, pentru a primi Lumina Creatorului cu intenţii altruiste. Şi
totuşi, când a început să lase să intre imensa Lumină a lui Yechida în Malchut de Malchut, nu a
putut rezista şi a dorit să se bucure de ea, într-un mod egoist. Această schimbare în dorinţele
sufletului este privită ca o cădere a sa.Ca rezultat al căderii, sufletul lui Adam se împarte într-o imensitate de părţi (600,000), care toate
au căzut în captivitatea forţelor impure, egosite (au dobândit dorinţe egoiste). După cădere,
Adam a corectat câteva dintre suflete (au obţinut un ecran anti-egoist), dar doar parţial. Şi atunci,
din numărul total de suflete, unele au fost alese pentru corectare, coborâte în această lume şi
îmbrăcate în corpuri, generaţie după generaţie.

Coborârea (distanţarea faţă de Creator) în lumea noastră (senzaţiile egoiste a propriilor dorinţe
egoiste a cuiva) are loc ca rezultat al ataşării la suflet, a unei „cantităţi” suplimentare de egoism.
În lumea spirituală, mişcarea (îndepărtarea faţă de Creator sau apropierea de El) şi distanţa (faţă
de El), sunt determinate de corelaţia dintre dorinţele egoiste şi altruiste, ale sufletului.
Scopul coborârii sufletelor în lumea noastră, este de a transforma dorinţele egoiste ale omului, cu
ajutorul Cabalei şi întoarcerea la Creator prin înfăptuirea acţiunilor altruiste. Coborârea sufletelor
continuă până când fiecare dintre ele ating totala corecţie.

Şi sufletele cele mai exaltate, care se raportează la gradul lui Yechida şi GAR de Haya depind de
corectarea lui Malchut, în Malchut a lumii Atzilut („porţile închise”). Acestea vor fi corectate
doar la completarea celor 6.000 ani, după corectarea restului. Aceasta se datorează legăturilor
inverse dintre suflete şi Lumina ce le umple: cu cât este mai egoist un suflet şi cu cât mai jos este
localizat, cu atât mai mare este Lumina ce intră în Partzuf-ul general (sufletul comun) la
momentul corectării sale.

Acesta este motivul pentru care aceste suflete exaltate, sunt înghiţite de praf (forţe impure),
adică, forţa impură guvernează peste ele, cu enorma sa putere, deoarece este sigur că nimeni şi
nimic nu poate salva aceste suflete din captivitate.
De aceea Rabbi Chiya a plâns: „Prafule, cât de crud eşti!” Astfel încât cele mai înălţate suflete
sunt „înghiţite de tine, fără nici o speranţă de a-ţi scăpa!”. Cu alte cuvinte, rădăcina creaţiei
(egoismul primordial), nu poate fi corectată.

Rezultă că, urmare a captivităţii sufletelor exaltate, prin guvernarea forţelor impure, toţi cei
drepţi care aduc Lumină întregii lumi, nu pot atinge singuri perfecţiunea. Din moment ce toate
sufletele sunt interconectate, nici un suflet individual nu poate ajunge la sfârşitul corecţiei, până
când toate sufletele nu sunt corectate. De aceea ele sunt supuse nemiloasei guvernări a colbului.
La început, Rabbi Chiya a vrut să spună că însuşi Rabbi Shimon a fost inghiţit de praf, adică, nu
a atins corectarea totală. El a auzit că Rabbi Yosi a motivat deasemenea că porţile închise, sunt
închise pentru toţi. Şi totuşi, după o perioadă de contemplare, el a afirmat: „Dacă Rabbi Shimon
reînvie toate lumile şi le guvernează, cum este posibil ca el să nu fi atins perfecţiunea?”
De aceea, el a concluzionat că Rabbi Shimon nu a fost înghiţit de praf, că el a atins corectarea
totală şi că probabil se află într-un stadiu de absolută perfecţiune. Totuşi, lucrul pe care Rabbi
Chiya nu a putut să-l înţeleagă, este cum a putut un suflet individual, să atingă sfârşitul corectării, înauntea (fără) completei corectări a tuturor celorlalte. Aceasta este ceea ce Rabbi
Chiya nu a putut să-şi explice.

[Andrew]

50. Rabbi Chiya s-a ridicat şi a început să umble şi să plângă. Rabbi Yosi i s-a alăturat. El a
postit timp de patruzeci de zile, astfel încât să-l poată vedea pe Rabbi Shimon. Dupa
aceasta, i s-a spus că încă nu merită să-l vadă. El a plâns şi a postit alte patruzeci de zile. Şi
atunci i s-a arătat o viziune: Rabbi Shimon şi fiul său Rabbi Elazar discutau cu el, cu
Rabbi Chiya, folosind cuvintele pe care el le spusese lui Rabbi Yosi, iar mii de oameni
ascultau discuţia lor.

Deţi postul despre care vorbeşte Zohar se referă la un act spiritual, în lumea noastră, o astfel de
descriere, este un bun exemplu despre cât de puternică poate fi o dorinţă cu scopul de a-şi găsi
răspunsul de Sus. Alte acţiuni spirituale includ plângerea, lacrimile – stadiul de micime (Katnut)
al unui Partzuf spiritual, în acest caz referindu-ne la „Rabbi Chiya.” Bineînţeles că, Rabbi
Shimon şi toate celelalte personaje din Zohar sunt mai degrabă Partzufim spirituali, decât oameni
din lumea noastră.

Adevărul este că, nivelul spiritual al unei persoane ce poartă un anumit nume în lumea noastră,
poate coincide cu rădăcina sa spirituală descrisă în Tora. Totuşi, elucidarea acestui aspect,
necesită spaţiu m,uolt mai mare decât cel alocat acestui articol particular. De aceea este esenţial
să observăm că Faraonul în Egiptul corporal, bineînţeles că nu era un Faraon spiritual, modul în
care este descris în Zohar (Partzuf care include toate Malchut), iar Laban, portretizat în Tora ca
un ticălos, este de fapt Lumina Cerească Spirituală a Partzuf-ului AB, Lumina Cerească a lui
Hochma. Aceasta va fi explicat ulterior.

Puternica dorinţă de a atinge gradul lui Rabbi Shimon i-a permis lui Rabbi Chiya să-l vadă,
deoarece el a fost sigur că Rabbi Shimon nu a fost inghiţit de praf. El a ajuns la această
concluzie, exact datorită conversaţiei sale cu Rabbi Yosi şi de aceea şi-a dorit cu tărie să-l vadă
pe Rabbi Shimon.

51. În aceeaşi viziune, Rabbi Chiya a văzut câteva dintre măreţele aripi cereşti: cum Rabbi
Shimon şi fiul său Rabbi Elazar le-au încălecat şi s-au ridicat la Adunarea Cerului, iar în
acest timp aripile i-au aşteptat. Apoi, amândoi s-au întors la locul lor şi s-au arătat mai
strălucitori ca niciodată, mai strălucitori ca lumina soarelui.
Adunarea Cerească se referă la Adunarea îngerului Matatron. Totuşi, numele său întreg nu este
pronunţat, astfel încât este folosit numele Matat, deoarece pronunţarea unui nume este
echivalentă cu o acţiune, care nu întotdeauna este dezirabilă. Termenul de Adunare Cerească se
referă la Adunarea a Însuşi Creatorului, în timp ce Adunarea Raiului se referă la Adunarea lui
Matat.

Aripile care îi aşteptau pe Rabbi Shimon şi pe fiul său Elazar, sunt îngeri (forţe spirituale,
similare roboţilor sau animalelor de tracţiune din lumea noastră), a căror sarcină este de a asista
sufletele în ascensiunea lor de la un grad spiritual la celălalt. Şi precum aceste aripi trebuie să
asiste sufletele pe parcursul ascensiunii lor, deasemeni trebuie să le asiste să coboare la locurile lor. De aceea, se spune că aripile i-au aşteptat pe Rabbi Shimon şi fiul său Rabbi Elazar ca să-i
coboare înapoi.

Şi când Rabbi Chiya i-a văzut întorcându-se de la Adunarea Raiului, la locul lor (la Adunarea lui
Rabbi Shimon), el a observat o nouă lumină pe feţele lor şi radianţa care îi înconjura, care era
mai strălucitoare decât a soarelui.

52. Rabbi Shimon a deschis şi a spus: „Lasă-l pe Rabbi Chiya să intre şi să vadă cât de
mult reînoieşte Creatorul feţele celor drepţi în lumea ce vine. Fericit este acela ce intră în
cealaltă lume, ca un stâlp rigid opus tuturor.” Şi Rabbi Chiya s-a văzut intrând, iar Rabbi
Elazar şi toţi ceilalţi stâlpi ai lumii, erau acolo, ridicându-se înaintea lui Rabbi Chiya. Iar
el, Rabbi Chiya, s-a ruşinat; el a intrat, s-a înclinat şi a stat la picioarele lui Rabbi Shimon.
Rabbi Shimon a deschis (a deschis calea Luminii) şi a spus: „Fericit este acela care intră fără
ruşine”. Şi toţi care erau prezenţi, nu simţeau ruşine. Doar Rabbi Chiya s-a ruşinat. Aceasta
deoarece ei aveau tăria de a se opune puterii prafului, iar Rabbi Chiya nu o avea. Ei erau toţi
perfecţi, în timp ce Rabbi Chiya avea o imperfecţiune – dorinţa de a dobândi. Şi acesta este
motivul pentru care el s-a ruşinat.

53. O voce s-a auzit: „Apleacă-ţi ochii, nu îţi înălţa capul şi nu privi”. El şi-a aplecat ochii şi
a văzut Lumina care strălucea din depărtare. Vocea s-a întors şi a spus: „Cel Ceresc, tainic
şi închis, care are ochi ce au grijă de întreaga lume, priveşte şi vede: cei de jos dorm, iar
Lumina ochilor lor este ascunsă în pupilele lor. Trezeşte-i!”
După ce el a urmat instrucţiunile de a-şi coborî ochii şi de a nu-şi înălţa capul (de a nu-şi folosi
dorinţa de a primi Lumina, ci doar să dorească să dăruiască), el a meritat să audă (Lumina lui
Hassadim) chemarea, cu ajutorul căreia a obţinut tot ceea ce şi-a dorit. Vocea a împărţit toate
sufletele în două grupuri: primul este grupul Sfinţilor Cereşti care sunt ascunşi, care au meritat ca
ochii lor să fie deschişi pentru a privi întreaga lume şi al doilea este grupul sufletelor care au
Lumina ochilor ascunsă în pleoapele lor, ceea ce i-a orbit. Acesta este motivul pentru care vocea
a spus sufletelor din primul grup să privească, adică, să folosească primirea Luminii Superioare,
pentru a atrage Lumina împreună cu al doilea grup.

[Andrew]

54. Care dintre voi transformă întunericul în Lumină şi gustul amar în dulce, chiar înainte
ca el să fi venit aici, cu alte cuvinte, în timp ce încă trăia în altă lume? Care dintre voi speră
şi aşteaptă în fiecare zi Lumina ce străluceşte atunci când Domnul se distanţează, când
măreţia Lui creşte şi El este numit Regele tuturor regilor lumii? Pentru că acela care nu
aşteaptă aceasta în fiecare zi în timp ce trăieşte în această lume, nu are deasemenea loc în
cealaltă lume.

Scopul Creatorului este ca omul să-L atingă total, în timp ce încă trăieşte în această lume,
anterior încarnării într-un corp fizic. De aici este evidentă divizarea oamenilor în lumea noastră,
în două grupuri, iar vocea le ispiteşte.

Vocea evidenţiază fiecărui grup, avantajul lor principal. Sufletelor din primul grup, le spune că
au transformat întunericul în Lumină. Acestea sunt sufletele lumii Atzilut, deoarece Creatorul a creat două sisteme opuse în lumile BYA: sistemul întunericului şi al amărăciunii, cvare este opus
sistemului Luminii şi dulcelui. De aceea, în Tora lumilor BYA există o divizare în potrivit şi
nepotrivit, pur şi impur, permis şi interzis, sfânt şi nesfânt, în timp ce Tora lumii Atzilut, care
conţine toate numele Creatorului, nu conţine nimic impur.

Şi păcătosul Laban este privit ca un nume sfânt în lumea Atzilut, la fel ca şi Faraonul. Şi toate
numele care reprezintă forţe impure în lumile BYA, devin corectate în lumea Atzilut, obiecte şi
forţe spirituale exaltate şi pure, cu nume sfinte corespondente. De aceea, sufletele care au atins
Lumina în lumea Atzilut transformă tot întunericul în Lumină şi tot ce este amar în dulce. Cu alte
cuvinte, întreaga diferenţă dintre sfânt, pur şi bun şi opusele lor, constă în corectarea dorinţei şi
în dobândirea unui ecran anti-egoist deasupra voinţei de a primi.

Şi celui de al doilea grup, vocea i-a spus că aşteaptă ajutorul Creatorului, iar El va răsări
(Shechina, manifestarea Lui către cei inferiori) din praf (în senzaţiile lor). Dar aceia care nu Îl
aşteaptă, fiind preocupaţi cu alte aspiraţii, nu se vor ridica din praf, iar senzaţia Creatorului va
rămâne ascunsă pentru ei.

55. În această viziune, Rabbi Chiya a văzut mulţi dintre prietenii lui în jurul stâlpilor. Şi el
i-a văzut înălţaţi la Adunarea Raiului, unii dintre ei mai sus şi alţii mai jos. Şi peste ei toţi,
el l-a văzut pe Matat, posesorul aripilor, apropiindu-se.
Şi când vocea a chemat, Rabbi Chiya a văzut multe suflete ale celor drepţi, aparţinând ambelor
grupuri, stând în jurul celor doi stâlpi care deja erau prezenţe în Adunarea lui Rabbi Shimon, şi
pe care el deja îi văzuse urcând la Adunarea Raiului. Unii urcau, iar alţii coborau; ma mult,
această mişcare avea loc în direcţii opuse.

În acest mod cele două grupuri se ajutau unul pe celălalt, în concordanţă cu vocea care le striga,
care instruia primul grup să coboare şi pe cel de-al doilea să urce. Rabbi Chiya a văzut
deasemenea că datorită impresiei puternice a tuturor acestor suflete în legătură cu aspiraţiile lor,
adică, puterea celor două grupuri, Matat a coborât de la Adunarea Raiului, la adunarea lui Rabbi
Shimon şi a făcut un jurământ.

56. Îngerul Matat a jurat că el a auzit din spatele cortinei, cum în fiecare zi, Creatorul îşi
aminteşte şi se întristează datorită lui Malchut, căzută în ţărână. Şi când El îşi aminteşte de
ea, El loveşte 390 ceruri, iar acestea tremură toate înaintea Lui, cu o frică teribilă. Şi
Creatorul varsă lacrimi pentru Shechina (Divinitatea), Malchut care a căzut în praf. Şi
acele lacrimi mocnesc precum focul şi cad în Marea cea Mare. Şi prin puterea acestor
lacrimi, Conducătorul Mării, numit Rachav, este reînviat, binecuvântează numele sfânt al
Creatorului şi promite să înghită totul, din prima zi a creaţiei, să absoarbă totul în
interiorul său, atunci când toate naţiunile se unesc împotriva naţiunii sfinte, iar apele vor
seca şi Israel va umbla pe pământ uscat.

Această promisiune semnifică faptul că Creatorul nu uită niciodată, ci îşi aminteşte fiecare zi în
care Shechina zace în praf. Totuşi, aceasta nu se referă la întreaga Shechina cea sfântă: despre
acesta, Creatorul nu are nevoie să făgăduiască, deoarece este revelată şi văzută de către toţi cei
care locuiesc în Lumile Superioare, iar tot ceea ce El face, este doar pentru Shechina (Malchut).Dar aceasta se referă doar la Malchut de Malchut. Ea este cea despre care Rabbi Chiya crede că
este ţinută captivă de către forţele impure, abandonată complet. De aceea, el a plâns: „Oh, praf ce
înghiţi totul!”. Şi aici, îngerul Matat, care vine la Adunarea lui Rabbi Shimon, i-a revelat lui
Rabbi Chiya un mare secret – acela că guvernarea Creatorului este absolută şi că El îşi aminteşte
de Malchut de Malchut în fiecare zi.

Un Zivug (uniunea dintre Masach-ecran şi Lumină-plăcere) este definit ca o lovitură a Luminii
peste ecran, un rezultat al dorinţei de a intra şi a traversa bariera ecranului, în timp ce ecranul o
restricţionează şi o respinge. Acest act de respingere este numit Lumina ce se Întoarce (întoarsă),
deoarece ea răsare din ecran, de jos în sus şi îmbracă Lumina ce vine.
Aceasta poate fi comparată cu exemplul gazdei (Creatorul), care oferă mâncare delicioasă
(Lumina), musafirului său (Kli), care doreşte să se bucure de toate delicatesele. Totuşi, ca
rezultat al ruşinii de a fi un primitor, musafirul refuză să primească, iar ecranul respinge
mâncarea (Lumina). Este ca şi cum musafirul (Kli) ar spune gazdei (Creatorul) că el refuză să
primească plăcere (Lumina) pentru sine, pentru încântarea proprie. Această respingere a mâncării
(Lumină) formează Lumina ce se Întoarce, deoarece ea nu se naşte din dorinţa de a nu simţi
ruşinea, aşa cum este în lumea noastră, ci din dorinţa Kli-ului spiritual de a fi precum Creatorul.
Lumina ce se întoarce este acea intenţie altruistă, dorinţa. Aceasta este deasemenea Kli-ul
spiritual şi doar în interiorul lui poate fi primită Lumina; doar în această intenţie poate cineva săL simtă pe Creator.

[Andrew]

După ce Kli-ul a fost capabil să respingă toată plăcerea ce vine către el şi să demonstreze că
putea îndeplini condiţiile primei restricţii (de a se abţine de la primirea egoistă), el începe să
calculeze cât de multă Lumină ar putea primi de dragul Creatorului. Kli-ul primeşte doar
cantitatea de plăcere care cu siguranţă poate fi primită de dragul Creatorului.
Încântarea care a fost primită în interiorul Kli-ului, se numeşte Lumina Interioară. Cantitatea de
Lumină primită în interiorul vasului determină gradul de asemănare cu Creatorul; Kli-ul
acţionează precum Creatorul: precum El doreşte să dăruiască plăcere Kli-ului, tot aşa şi Kli-ul
doreşte să dăruiască asupra Lui, în conformitate cu Lumina Interioară primită. De aceea,
dimensiunea Kli-ului, (de la Peh la Tabur, unde primeşte Lumina) determină gradul de contopire
cu Creatorul. În acest loc, Kli-ul se uneşte cu El în proprietăţi şi intenţii.
Dacă puterile de rezistenţă ale Kli-ului nu sunt suficiente pentru a primi de dragul Creatorului,
astfel încât el se poate abţine doar de la primire, se consideră că Kli-ul se află în stadiul „mic”,
Katnut. Kli-ul care a fost creat de către Creator, este cel mai puternic. Totuşi, până la urmă, pe
măsură ce începe să urce, ecranul său se slăbeşte treptat, până când Kli-ul nu mai poate primi de
dragul Creatorului. Îi rămâne doar suficientă putere de a nu primi pentru sine. Acesta este
motivul pentru care, începând cu acest stadiu, există o interzicere a recepţiei Luminii în dorinţa
de „a primi” a Kli-ului. Acesta îşi poate doar folosi propriul GE, dar nu şi AHP. Şi graniţa
dincolo de care Lumina nu se poate răspândi, se numeşte Parsa, cerul. Această barieră este
construită de Sus; de aceea, chiar dacă brusc Kli-ul doreşte să primească Lumina pentru sine, el
nu va fi capabil s-o facă.Ecranul divide cerul şi formează patru părţi: Hochma, Bina, Tifferet, şi Malchut (HBTM), cele
patru litere ale lui HaVaYaH. deoarece Malchut s-a unit cu Bina şi de aceea şi-a proprietăţile
egoiste în unele altruiste, ecranul nu este localizat în Malchut, ci în Bina. Bina este socotită ca
sute; de aceea, cele patru părţi HBTM sunt egale cu 400. Totuşi, nu există nici un Zivug (primire
a Luminii) pe însăşi Malchut de Malchut (care este numită „porţile închise”). Aceasta înseamnă
că Malchut conţine nouăzeci Sfirot şi nu 100: 9 Sfirot, fiecare fiind formată din zece.

De aceea, ecranul care este numit „cer” şi care face un Zivug cu Lumina Superioară, reflectând-o
e format din 390 părţi, deoarece lipseşte partea lui Malchut de Malchut. Astfel, se spune că cerul
este format din 390 ceruri şi că pe el este făcut un Zivug cu Shechina, în timp ce un Zivug pe
praf, ce semnifică cele zece părţi ale lui Malchut de Malchut, este interzis. Impactul dintre ecran
şi Lumina ce vine, seamănă cu tremuratul din frica de a primi Lumina în interiorul său, dincolo
de limitele propriilor restricţii.

Sunt cinci Sfirot în Rosh (cap) al unui Partzuf:

Keter – Galgalta (or Metzach) – frunte
Hochma – Eynaim – ochi
Bina – Awznayim – urechi
ZA – Hotem – nas
Malchut – Peh – gură

Şi precum secreţiile din ochii fiziologici ai cuiva sunt numite lacrimi, tot astfel, secreţia Luminii
lui Hochma din partea Kli-ului spiritual numită „ochi”, este privită ca „lacrimi”. Lacrimile
constituie partea Luminii care este respinsă de Partzuf datorită absenţei ecranului pe Malchut de
Malchut. Întreaga Lumină care vine la un Partzuf doreşte să intre şi să-l umple cu plăcerea sa,
chiar şi în partea de Partzuf care nu are nici un ecran pentru rpimirea cu intenţii altruiste. De
aceea, ecranul imediat respinge această porţie de Lumină.

Dar între lovitura Luminii de Sus şi rezistenţa ecranului de jos, micuţe picături se preling prin
ecran, care, datorită grabei sale, nu este capabil să le respingă. Aceste picături nu au nimic de a
face cu nivelul lui Hochma din Partzuf, deoarece el duc lipsă de îmbrăcarea cu Lumina ce se
Întoarce. Ele ies din Partzuf Hochma şi primesc numele de „lacrimi”. Dar cu toate acestea este
Lumină!

Acesta este similar unui stadiu în care noi suntem plini de lacrimi de compasiune pentru altă
persoană. Într-adevăr, tot ceea ce există în lumea noastră, există deoarece derivă din prototipul
său spiritual şi tot ceea ce se întâmplă în această lume, are loc doar pentru că se naşte din
rădăcina sa spirituală, Superioară.

Până la urmă, faptul că Lumina Superioară loveşte ecranul, încercând să spargă restricţia
acestuia, provine din originea sa din Locul cel mai Înalt, din Însuşi Creatorul şi nu are legătură cu dorinţa creaturii de a primi această Lumină între limitele capacităţilor sale altruiste. Lumina
provine din lumea Infinitului, de la Însuşi Creatorul, cu mult timp înainte ca Kli–ul să fi apărut şi
să dorească să se restricţioneze.

Lumina Superioară doreşte să umple dorinţa de a se bucura că a creat, precum se spune:
„Creatorul doreşte să locuiască jos, în creaturile Sale”. Lumina şi Creatorul sunt unul şi acelaşi;
până la urmă, omul defineşte senzaţia Creatorului ca Lumină spirituală. Şi această Lumină
Superioară tinde să-şi forţeze calea prin ecran şi să intre în dorinţa omului, dar ecranul o azvârle
înapoi. De aceea, această Lumină Superioară respinsă, devine Lumina ce se Întoarce, care
desemnează intenţiile altruiste ale omului, de a dărui Creatorului încântare.

[Andrew]

Ca rezultat al coliziunii cu ecranul, porţiuni din Lumină se revarsă, pentru că aceste lacrimi îşi au
originea în iubirea Creatorului şi în compasiunea Lui pentru creaţia Sa. În lumea noastră,
acţiunea spirituală are ca rezultat o emisie de lacrimi într-un om copleşit de suferinţă şi iubire.
Totuşi, lacrimile spirituale nu dispar.

Aceasta este descrisă în Cântarea Cântărilor (8:6): „Aşa cum iubirea este la fel de puternică
precum moartea, gelozia este la fel de crudă ca iadul; de aceea, sclipirile sunt fulgerări de foc,
flama Domnului!” Cauza este că aceste lacrimi sunt născute din iubirea şi compasiunea Celui
Superior, pentru cel de jos. Şi precum ard lacrimile pasionale vărsate de cineva în lumea noastră,
tot aşa ard precum focul, lacrimile Superioare, adevărata flamă a Domnului!
Raportându-se la proprietatea lui Hochma, Malchut este numită „mare”. De aceea se spune că
lacrimile (Lumina lui Hochma fără a fi întâi îmbrăcată în Lumina lui Hassadim) cad in mare, în
Malchut. Şi este scris că oricât de multe ape de mare ar fi, ele nu vor stinge iubirea Creatorului
pentru creaturile sale, ape exprimate prin aceste lacrimi.

S-a spus în timpul creerii lumii: „Lăsaţi apele să se adune într-un singur loc” (Beresheet, 1:9).
Dar îngerul care a guvernat marea nu a dorit să înghită aceste ape şi din această cauză a fost ucis
(a fost golit de Lumină). Acum, pe măsură ce lacrimile au căzut, el a fost reînviat.
Motivul este că în timpul creerii lumii, Malchut de Malchut nu a trecut prin nici un fel de
corecţie, deoarece Creatorul a creat lumile ABYA într-o corecţie specială numită MAN de Bina
sau Ateret Yesod şi nu MAN de Malchut sau Malchut de Malchut. Cu alte cuvinte, corecţia este
posibilă doar dacă omul nu corectează pe însăşi Malchut de Malchut (esenţa sa), ci, în timp ce se
abţine de la Bina, dorinţe mai înalte, altruiste şi primeşte Lumina Creatorului în ele (în Sfirot
KHB-ZA de Malchut, în cele 390 Sfirot).

Aceste dorinţe mai înalte, altruiste mai sunt numite dorinţe ale lui Bina sau MAN de Bina, iar
recepţia Luminii în ele (Zivug) este făcută nu pe egoism (însăşi Malchut), ci pe voinţa de a dărui,
numită Ateret Yesod. Acest Zivug este suficient pentru a umple doar primele nouă Sfirot în
Malchut, dar nu umple pe însăşi Malchut.

Profetul Yeshayahu (Isaia) scrie privitor la acest lucru: „Cu cine sunteţi voi, parteneri? Am
început lumile şi voi trebuie să le completaţi!” Corectarea lui Malchut de Malchut este
obligatorie doar pentru creaturi. De aceea, când conducătorului mării i s-a spus: „Lasă apele să se adune într-un singur loc”, el a obiectat şi nu a dorit să înghită apele create, deoarece prin stadiul
necorectat al lui Malchut de Malchut, forţele impure s-au evidenţiat şi au condus peste el. Şi
acesta este motivul pentru care el a fost ucis.

Totuşi, aceste lacrimi corectează Malchut de Malchut şi de aceea îl reînvie pe conducătorul
mării, astfel încât el să poata să se ridice din moarte, sanctifică numele Domnului, împlineşte
voinţa Creatorului şi înghite apele primordiale. Pentru că atunci, toate forţele impure, tot răul din
lume va dispărea şi toate (dorinţele) se vor aduna într-un singur loc (proprietate), a cărui nume
este Atzilut. Aceasta se datorează faptului că lumea Atzilut se va răspândi de la capătul lumii lui
AK în jos în lumea noastră, iar acolo va veni sfârşitul corecţiei, deoarece lumile BYA se vor
întoarce în proprietăţile lor, la lumea Atzilut.

În viitor, la sfârşitul corecţiei, după corectarea primelor nouă Sfirot ale lui Malchut, atunci când
doar Malchut de Malchut, ultima, a zecea Sfira rămâne să fie corectată, când toate naţiunile lumii
(Malchut de Malchut) se unesc pentru a distruge Israelul (primele nouă Sfirot ale lui Malchut,
dorinţa de a corecta toate cele zece Sfirot ale lui Malchut), acţiunea conducătorului mării va fi
revelată astfel încât el va înghiţi toate apele rele, primordiale, iar apele (restricţii severe) vor seca
şi fiii lui Israel (aceia care aspiră către Creator) vor merge prin pământ uscat.
Profetul Micha (Micah) a spus: „Când am fugit de pe pământul Egiptului, am văzut minuni”.
Totuşi, acesta a fost doar începutul, deoarece a fost doar în Marea Finală (Marea Roşie; numele
ebraic semnifică finalul lui Malchut, sau Malchut de Malchut) şi doar pentru un timp limitat.
Dar, la sfârşitul corecţiei, moartea va dispărea pentru totdeauna.
Astfel a explicat Matat, jurământul său: „Creatorul nu o uită niciodată pe Malchut, care este
căzută în praf. Pentru că până şi un Zivug de zi cu Sechina este făcut pe doar 390 ceruri, pe cele
nouă Sfirot ale lui Malchut şi nu pe însăşi Malchut de Malchut, care rămâne să zacă în ţărână şi,
aşa cum ni se pare, este uitată complet de către Creator şi nimic nu ar putea fi mai departe de
adevăr decât acest lucru. De fapt, El o corectează cu fiecare Zivug, deoarece cu fiecare Zivug, ca
rezultat al blocării celor 390, lacrimile curg în exterior. Şi aceste lacrimi nu sunt pierdute, ci cad
în Marea cea Mare (Malchut de Malchut), care primeşte de la ele corecţii lente dar totuşi treptate,
chiar dacă este Lumina lui Hochma fără înveştmântarea Luminii lui Hassadim. Şi pe măsură ce
devine din ce în ce mai crectată, conducătorul mării este reînviat până ce lacrimile acumulează o
cantitate suficientă de corecţie a întregii Malchut, astfel încât toate intenţiile ei să fie de dragul
Creatorului.

Aceasta se va întâmpla atunci când toate naţiunile se vor uni ca să atace Israelul. Atunci,
conducătorul mării va reveni la viaţă şi va înghiţi toate apele primordiale, iar Malchut de
Malchut va primi corecţia ce-i lipseşte, deoarece în fiecare zi, Creatorului îi pasă de ea, singura
Lui creaţie, până când aceasta atinge corectarea finală.
Şi aici, amăgirea lui Rabbi Chiya i-a fost revelată: el a înţeles că nimic nu dispare în ţărână, ci,
din contră, în fiecare zi Malchut trece prin corecţii, după cum Matat a jurat.

57. Şi printre toate acestea, el a auzit o voce: „Curăţă acest loc, curăţă acest loc! Mashiach
(Mesia), Regele-Redeemer vine la adunarea lui Rabbi Shimon”, deoarece toţi cei drepţi adunaţi acolo, sunt conducătorii grupurilor şi adunărilor, în timp ce toţi membrii adunării,
urcă de la această Adunare, până la Adunarea Raiului. Şi Mashiach vizitează toate aceste
adunări şi sigilează Tora care vine din gura celor drepţi. Şi la acel moment, Mashiach vine
la adunarea lui Rabbi Shimon, înconjurat de conducătorii tuturor adunărilor Cereşti.

Ca rezultat al marii revelaţii – sfârşitul corecţiei – ascunsă în oath a lui Matat, toţi cei drepţi
prezenţi la Adunarea lui Rabbi Shimon au fost elevaţi, în special cele două grupuri care l-au
determinat pe Matat să apară şi să-şi facă jurământul. Ca atare, toţi dintre ei au obţinut Grade
Superioare şi au atins nivelele de „conducători ai adunărilor”, deoarece fiecare adunare are un
conducător şi membrii, iar diferenţa dintre ele este similară cu diferenţa dintre VAK, GE al
gradului sau Partzuf, de la GAR, Partzuf-ul complet.

De aceea, este scris că locul ar trebui curăţat pentru Mashiach. De fapt, când Matat a revelat
secretul sfârşitului (al corecţiei) şi modul în care creaţia va fi despărţită de egoism, o voce a
apărut şi a ordonat să pregătească un loc pentru Mashiach, Regele Mântuitor, deoarece sfârşitul
corecţiei este conectat cu Regele – Mashiach.
Totuşi, doar cei drepţi din adunarea lui Rabbi Shimon, care se află deasupra tuturor
conducătorilor adunării, merită venirea lui, pentru că doar aceia care sunt la acelaşi nivel spiritual
cu Regele – Mashiach (toţi cei care deja şi-au corectat toate celelalte proprietăţi – primele nouă
Sfirot în partea lor de dorinţe – Malchut – toate proprietăţile cu excepţia egoismului original,
Malchut de Malchut) pot merita revelarea feţei lui.
Nivelul lui Mashiach este Lumina lui Yechida. Şi dacă toţi membrii nu ar fi atins nivelul
capetelor adunărilor, GAR ale gradelor, cu alte cuvinte dacă nu ar fi corectat tot ceea ce puteau,
ei nu ar fi meritat revelarea feţei lui Mashiach. Dar capetele Adunărilor nu sunt GAR ale gradelor
de jos. Mai degrabă, ele reprezintă un nivel atât de înalt, încât toţi membrii au meritat să atingă
Adunarea Raiului lui Matat.

Şi acum, toţi membrii au meritat să devină capetele Adunării, şi astfel, ei au meritat o înălţare
până la Adunarea Raiului. Mai mult, mulţumită corecţiei lor, ei au meritat ca însuşi Mashiach să
vină la toate aceste adunări ca să fie împodibiţi cu toate faptele lor în Tora. Şi acum toţi membrii
au meritat să atingă nivelul capetelor adunarilor. Acesta este cauza pentru care Mashiach este
împodobit cu Tora capetelor adunării. Şi astfel, mulţumită lor, însuşi Mashiach se înalţă la un
Grad Superior.

[Andrew]

58. La acel moment, toţi membrii s-au ridicat. Rabbi Shimon, deasemenea s-a ridicat şi
Lumina lui a răsărit pe cer. Mashiach i-a spus: „Fericit eşti tu, Rabbi, pentru că Tora ta s-a
înălţat în 370 raze de Lumină şi fiecare rază se împarte în 613 părţi (proprietăţi) care urcă
şi se scaldă în râurile sfântului Apharsemon (curmal). Şi Creatorul confirmă şi semnează
Tora adunării tale, a adunării lui Chizkiyah (Hezekiah), Regele lui Judah şi a adunării lui
Achiyah ha Shiloni (Ahijah the Shilonite).”

Când Mashiach s-a revelat pe sine acestora şi a venit la Adunarea lui Rabbi Shimon, toţi
membrii s-au ridicat (s-au înălţat de la nivelul lui VAK la GAR), iar Rabbi Shimon s.a ridicat pe
acelaşi grad ca Mashiach. Şi Lumina a răsărit pe inălţimea cerului.. Aceasta arată că Rabbi Shimon a obţinut Lumina celor zece ceruri, al zecelea cer ce lipsea anterior datorită porţilor
închise ale lui Malchut de Malchut şi a atins Lumina lui Yechida, pe care acum a fost capabil să o
primească, deoarece a putut face un Zivug pe Malchut de Malchut. Şi Lumina lui Yechida care
străluceşte din acest Zivug, este numită Mashiach. Nivelul „pe care stă” este 390, sau VAK;
nivelul „pe care se ridică” este 400, sau GAR.

Mashiach i-a spus lui Rabbi Shimon că Tora sa, a dat strălucire Luminii lui Yechida în Partzuf
Atik, deoarece:

Unităţile (0 – 9) sunt în Malchut;

Zecile (10 – 90) sunt în ZA;

Sutele (100 – 900) sunt în Ima;

Miile (1.000 – 9.000) sunt în Aba;

Zecile de mii (10.000 – 90.000) sunt în Arich Anpin;

Sutele de mii (100.000 – 900.000) sunt în Atik.

Deoarece Sfira lui Atik egalează 100.000, cele patru Sfirot ale lui HaVaYaH (HBTM de Atik)
totalizează 400.000.

Totuşi, în acest caz, el ar fi trebuit să spună că Tora a făcut acţiunea în 400,000; dar, el a spus că
Lumina emanată de Ima nu este folosită pe 400, ci doar pe 370, pentru că deşi Tora a atins
zenitul cerului, nu a putut încă atinge GAR al ultimei, Sutei Cereşti. De aceea, sunt doar 370, în
timp ce, Cele treizeci Superioare sunt absenţe în Ima.
Aceleaşi se aplică şi în legătură cu miile – Lumina lui Aba nu foloseşte GAR a fiecărei mii, ci
doar VAK, adică, 600 în loc de 1.000. În loc de GAR al fiecărei mii, foloseşte treisprezece
(Hochma ale celor „treizeci şi două Netivot (căi ale) Hochma”). Numărul treisprezece semnifică
Hochma celor „treizeci şi două Netivot Hochma,” Lumina slabă a lui Hochma, numită sfânta
Apharsemon.

De aceea se spune că Tota a atins 370 lumini şi că fiecare dintre ele se împarte în 613 raze; de
aceea, în cele 400 ale lui Ima, treizeci ale Luminii Superioare ale lui Hochma lipsesc, ceea ce o
lasă doar cu 370. Şi fiecărei mii îi lipseşte acest 400 Superior (GAR al Hochma). În loc să
folosească cele treisprezece căi ale sfintei Apharsemon, fiecare mie conţine nu mai mult de 613,
deoarece toate secretele cereşti sunt ascunse în adunarea lui Rabbi Shimon. Şi însuşi Creatorul
le-a sigilat, deoarece El se înalţă şi devine impodobit cu atingerile tuturor celor drepţi în Tora.
Cunoaştem din Talmud (Sanhedrin, 99:1) că tot ceea ce profeţii au spus vreodată, se referă doar
la zilele venirii lui Mashiach, dar în viitor (Yeshayahu, 64), toată lumea Îl va arăta pe Însuşi
Creatorul. Pentru că toate gradele şi nivelele care se referă la zilele lui Mashiach vor fi atunci
corectate şi toate secretele Torei vor fi revelate, şi toţi vor obţine completa revelaţie a Luminii, a Creatorului, după cum este spus, fiecare va vedea cu proprii ochi (vederea implică GAR de
Hochma).

De la cele spuse anterior, devine clar că există o oportunitate de a corecta Malchut de Malchut al
fiecaruia, individual, chiar şi înainte ca toate sufletele să dobândească aceasta în viitor. Într-un
asemenea caz, omul îşi dobândeşte nivelul individual de atingere al lui 400, deşi nivelul său
general nu poate fi mai înalt de 370, ca în cazul tuturor celorlalţi. Acesta este gradul pe care
Rabbi Shimon, Rabbi Chizkiyah, şi Achiyah ha Shiloni l-au atins.
59. Mashiach a spus: „Am venit aici, nu ca să confirm Tora adunarii tale, ci doar pentru că
„posesorul aripilor” se îndreaptă către acest loc. Pentru că eu ştiu că el nu va intra în nici o
adunare, ci doar în ale voastre”. Între timp, Rabbi Shimon i-a spus despre jurământul luat
de „posesorul aripilor”. Chiar atunci, Mashiach a tremurat cu evlavie şi şi-a ridicat vocea,
iar Cerurile s-au scuturat, Marea cea Mare a clocotit, Levhiathan s-a agitat şi întreaga
lume a fost în pericol să se răstoarne.

În acel moment, el l-a văzut pe Rabbi Chiya în podoabele lui Rabbi Shimon. El a întrebat:
„Cine a dat podoabe omului în lumea aceasta, veştmintele celeilalte lumi?” (veştminte ale
celeilalte lumi pe corpul acestei lumi). Rabbi Shimon a răspuns: „Acesta este Rabbi Chiya,
păstrătorul Torei!”. El i-a spus: „Adună-i pe el şi fiii săi (aceia care au părăsit această
lume), iar ei se vor alătura Adunării tale”. Rabbi Shimon a spus: „I-a fost dăruit lui, timp”
(timpul lui Rabbi Chiya nu a sosit încă).

Mashiach i-a spus lui Rabbi Shimon, că el a venit nu de dragul Torei, ci pentru că „posesorul
aripilor” vine la adunare, dorind să ştie ce a spus Matat. Deoarece Matat a revelat că sfârşitul
corecţiei va fi precedată de o teribilă suferinţă pentru Israel – Cerurile şi Marea cea Mare vor
tremura, iar lumea se va afla în pragul colapsului, după cum este prezis în Talmud (Sanhedrin,
97): „Totul este sfărâmat”. De aceea, el şi-a ridicat vocea, dorind să atenueze toată această
răsturnare.

Mashiach a fost surprins să vadă veştmântul lui Rabbi Chiya (faptul că Rabbi Chiya există în
corp fizic în lumea noastră în proprietatea acestei lumi), pentru că dacă ar fi meritat înfăţişarea lui Matat şi a
jurământului său, el ar fi atins gradul de completă corectare a întregului său rău. Şi deoarece el a
meritat să vadă faţa lui Mashiach, să primească Lumina lui Yechida, este evident că el şi-a
completat munca în această lume şi că nu a mai rămas nimic pentru el să facă aici. De aceea, el
ar trebui s-o părăsească şi să intre în adunarea lui Rabbi Shimon, în Grădina Edenului.
Dar Rabbi Shimon l-a convins pe Rabbi Chiya, că trebuie continue să facă în această lume, noi
corecţii suplimentare. Şi amândoi, Mashiach şi Rabbi Shimon i-au explicat lui Rabbi Chiya ce
mai trebuie să facă în această lume.

60. Rabbi Chiya a tremurat cu evlavie când a plecat Mashiach şi ochii lui s-au umplut cu
lacrimi. Pentru că Mashiach a părăsit Adunarea lui Rabbi Shimon plângând din cauza
dorinţei imense pentru corecţia finală şi a eliberării. Şi Rabbi Chiya a fost deasemenea îngrijorat de ferventa dorinţă de a atinge sfârşitul corecţiei. Rabbi Chiya a plâns şi a spus:
„Fericită este mulţimea celor drepţi în lumea cealaltă şi fericită este mulţimea lui Rabbi
Shimon bar Yochai, care a meritat toate acestea”.