Biserica , enigma de langa noi

[Iorest]

În prealabil postat de CristianR

M-am întrebat de ce până în zilele noastre mulți continuă să fie atrași de călugărie și, renunțând la propriul stil să îl adopte pe cel îmbrățișat din vechime de alți călugări, când ar putea să se roage și în casa lor, fără a renunța la modul de viață modern.

Nu mi se pare că ar fi mulți atrași de călugărie raportat la 12-13 milioane de declarați ortodocși la ultimul recensământ, față de anii 90 sigur nu sunt mulți.
Nu sunt nici măcar 50.k de călugări.

Dintre cei care merg, nu rămân toți și mulți merg și pt aerul de munte, mâncarea ovo-lacto-vegetală mai bună în zonele pe unde sunt mănăstiri decât de la hypermarket.

Și mulți călugări stau mai mult în lume acum, decât în vechime având permis de conducere, mașină, telefon și unele mănăstiri fiind în zone urbanizate cum sunt mănăstirile de lângă București sau din București și alte centre urbane mari.

Călugăr într-un oraș, având eventual o curte mai măricică și cam așa e și în Franța și alte zone.

Practic stilul de viață modern e pretutindeni, mașină cu funcții inteligente, telefon inteligent, laptop, televizor, internet, sistem cu climă, băi unele un fel de spa - Dorna Arini, bucătării hi-tech ale unor mănăstiri, excelent puse la punct dpdv tehnic și funcțional, mașini de spălat, panouri solare.

[CristianR]

Ai dreptate, Iorest, călugării cu vocație sunt puțini, iar cei care aleg (sau ar alege) mânăstirea din rațiuni duhovnicești se poticnesc adesea de aspecte ca cele pe care le-ai menționat și care alterează duhul obștii în care ar urma să se integreze.

Însă eu m-am gândit doar la cei cu vocație, ca părintele Gabriel Bunge, ca să dau un exemplu de creștin care se mulează perfect pe matricea Bisericii, preluând modul de viață al asceților de la începuturi.

Cum mireni suntem mai mulți, ar fi fost mai potrivit un model din această zonă, un creștin cu viață îmbunătățită, care respiră în Duhul Bisericii. Cred că aceștia sunt chiar mai mulți decât călugării cu vocație, dar mai anonimi, neieșind în evidență cu nimic pentru cei care nu-i cunosc îndeaproape.

Însă în fiecare parohie poți vedea un număr de oameni dedicați rugăciunii, care iubesc slujbele, se spovedesc și se împărtășesc des, iar pe lângă această dragoste manifestă față de Dumnezeu au o inimă caldă și pentru semenii lor.

[Iorest]

În prealabil postat de CristianR

Ai dreptate, Iorest, călugării cu vocație sunt puțini, iar cei care aleg (sau ar alege) mânăstirea din rațiuni duhovnicești se poticnesc adesea de aspecte ca cele pe care le-ai menționat și care alterează duhul obștii în care ar urma să se integreze.

Însă eu m-am gândit doar la cei cu vocație, ca părintele Gabriel Bunge, ca să dau un exemplu de creștin care se mulează perfect pe matricea Bisericii, preluând modul de viață al asceților de la începuturi.

Cum mireni suntem mai mulți, ar fi fost mai potrivit un model din această zonă, un creștin cu viață îmbunătățită, care respiră în Duhul Bisericii. Cred că aceștia sunt chiar mai mulți decât călugării cu vocație, dar mai anonimi, neieșind în evidență cu nimic pentru cei care nu-i cunosc îndeaproape.

Însă în fiecare parohie poți vedea un număr de oameni dedicați rugăciunii, care iubesc slujbele, se spovedesc și se împărtășesc des, iar pe lângă această dragoste manifestă față de Dumnezeu au o inimă caldă și pentru semenii lor.

Da ai dreptate, nu e neapărat rău să ai cratițe și ustensile de gătit, după standarde masterchef cum am văzut de pildă în unele reportaje trinitas tv cu rețete mănăstirești. Până la urmă dacă dai de mâncare la mii de pelerini trebuie să ai cu ce.

Nu prea mai putem copia modelul patristic din cauza internetului și a electricității, știu oameni care au renunțat complet la televizor, dar nu și la internet.

[cozia]

Caracterul oamenilor, mai ales al celor dedicați se vede în momente grele de cumpănă nu când totul este impregnat de bunăstare, toată lumea i sătulă, și buzunarele sunt pline de gologani.

Pe om îl cunoști cu adevărat atunci când i se bălăngăne o sabie deasupra capului.

[Iorest]

În prealabil postat de cozia

Caracterul oamenilor, mai ales al celor dedicați se vede în momente grele de cumpănă nu când totul este impregnat de bunăstare, toată lumea i sătulă, și buzunarele sunt pline de gologani.

Pe om îl cunoști cu adevărat atunci când i se bălăngăne o sabie deasupra capului.

Mi se pare că țara a fost într-o criză aproape permanentă, cu câteva perioade de repaos sau liniște.

Acum vine cea mai grea criză după război, momentul când oamenii născuți în plus după decretul lui Ceaușescu vor face 70-80 de ani și vor solicita sistemul public de sănătate, vor crește nr de înmormântări, iar după ei va fi o cădere în gol de 1-2 mil de oameni, oameni lipsă inclusiv din Biserici.

Să vezi atunci când satul și strada vor fi lăsate și mai pustii decât păreau până acum.

[iustin_dumitru]

În prealabil postat de CristianR

Însă în fiecare parohie poți vedea un număr de oameni dedicați rugăciunii, care iubesc slujbele, se spovedesc și se împărtășesc des, iar pe lângă această dragoste manifestă față de Dumnezeu au o inimă caldă și pentru semenii lor.

Indicatorul sfintilor ,ori mireni ori calugari, nu e neaparat rugaciunea si slujbele la care participa , caci tu nu poti vedea decat frecventa cu care o fac, nu poti cunoste sufletul lor.

Asa si despre fariseul din pilda cu vamesul apoape sigur l-ai fi catalogat ca sfant dupa aparentele externe.

Insa doar Dumnezeu cunoaste inimile noastre

Tinta Bisericii este una singura mantuirea prin Hristos.

Acolo unde il identifici pe Hristos, in fapte, in roade de iubire ,in omorarea pacatului ,acolo e si sfintenia.

Sfantul nu e sfant ca se roaga ci ca iubeste.

Dar nimeni nu poate ajunge la Hristos fara rugaciune , ca sa dea astfel roada iubirii, caci a ajunge singur la Hristos inseamna de fapt individualism , deci opusul iubiirii.

[Iorest]

În prealabil postat de iustin_dumitru

Indicatorul sfintilor ,ori mireni ori calugari, nu e neaparat rugaciunea si slujbele la care participa , caci tu nu poti vedea decat frecventa cu care o fac, nu poti cunoste sufletul lor.

Nici măcar frecvența nu poți să o vezi, dacă ei participă la slujbe și în alte parohii...

În prealabil postat de iustin_dumitru

Asa si despre fariseul din pilda cu vamesul apoape sigur l-ai fi catalogat ca sfant dupa aparentele externe.

Pilda semnala ineditul situației, jăpcarul fiscal s-a ridicat peste paznicul învățăturilor, neînsemnând că toți fariseii în mod absolut sunt sub vameși ca morală, sau că pocăința vameșului era universală pt toți vameșii.

Problema era că fariseul s-a comparat cu celălalt, el chiar făcea ce zicea și-ntr-un fel nu e ceva rău să zici Doamne mulțumesc că nu sunt drogat, bețiv, că am venituri să dau zeciuială sau să fac milostenii, doar să nu arăți spre celălalt, atât.
Jumătate din rugăciunea fariseului nu era rea în esență.

[CristianR]

În prealabil postat de iustin_dumitru

Sfantul nu e sfant ca se roaga ci ca iubeste.

De acord cu tine, de aceea am adăugat și "inima caldă pentru semenii lor". Balanța poate atârna fie spre rugăciune și cult, fie spre semeni, iar noi ortodocșii păcătuim mai ales prin primul fel de dezechilibru, în detrimentul dragostei probate față de oameni.

Însă printre anonimii devotați rugăciunii pe care îi întâlnesc prin parohii am observat adesea și manifestări ale dragostei dintre ei. Există oameni care cresc frumos în Biserică.

[iustin_dumitru]

În prealabil postat de CristianR

. Balanța poate atârna fie spre rugăciune și cult, fie spre semeni, iar noi ortodocșii păcătuim mai ales prin primul fel de dezechilibru, în detrimentul dragostei probate față de oameni.

In sfarsit am gasit si eu pe cineva care sa spuna ca a face un scop in sine din cult si rugaciune e un dezechilibru. Bineinteles daca am inteles eu bine.

Nu ele insele ca activitati sunt exagerate , ci saracia in a arata legatura lor cu Hristos , si prin aceasta cu Duhul si cu dragostea.

Aceasta le face oarecum mecanice, ineficiente ,ba mai mult, devin criteriu al credintei . astfel avem o ortodoxie preocupata de cate biserici se construiesc la cate slujbe participam si cat de mare e canonul zilnic.

Acestea devin semnele 'vazute' ale credinciosului.

Dar daca nu le intelegi pe dinauntru , nu te umpli de harul Duhului care se roaga de fapt in tine , prin imbatarea cu luminile desavarsirii dragostei dintre Hristos si oameni, care a dat si trupul Sau pentru noi, si chiar Duhul Sau pentru neputinta noastra de a Il urma , atunci rugaciunea noastra e rece si cultul lipsit de fiorul "realitatii" prezentei lui Hristos intre noi.

Si in plus mai devin si criterii de respingere a celorlalti, care nu vin la Biserica , nu sunt in norme, facand din forma o bariera asupra a ceea ce conteaza de fapt: fondul, sufletul uman.

Pledoaria mea este doar pentru imbogatirea acestror concepte cu continut si cu viata : rugaciune, slujba .

Nu impotriva acestor concepte, ci impotriva saraciei umane autosuficiente.
E diferenta dintre "iti multumesc Doamne ca dau zeciuiala ,ca particip la slujbe ,ca ma rog " si strigatul disperat "Dumnezeule ,milostiv fi mie pacatosului !"

Numai cine vede partea formala a rugaciunii poate considera ca a indeplinit-o deja,chiar daca nu doar prin meritul sau.

Cine insa vede bogatia extraordinara a Duhului, care ne cheama la Hristos pe toate caile, rational vs sufletesc, fericire vs pedeapsa, pasuire vs necaz ,iubire vs dispret(Zaheu) , doar acela isi poate simti micimea in fata milei nesfarsite a Dumnezeului nostru Iisus Hristos , si sa nu se increada in sine ca ar fi facut ceva bun pe lumea asta , ci ca e nestuitor si copil in toate, in afara de un singur lucru : dragostea pentru Hristos.

Doar aceasta ne ajuta sa stim sa ne rugam ,caci Duhul vine peste cei ce se desconsidera pe sine insusi ca fiind oameni limitati, si se agata cu totul de Hristos.

[Iorest]

În prealabil postat de iustin_dumitru

Cine insa vede bogatia extraordinara a Duhului, care ne cheama la Hristos pe toate caile, rational vs sufletesc, fericire vs pedeapsa, pasuire vs necaz ,iubire vs dispret(Zaheu) , doar acela isi poate simti micimea in fata milei nesfarsite a Dumnezeului nostru Iisus Hristos , si sa nu se increada in sine ca ar fi facut ceva bun pe lumea asta , ci ca e nestuitor si copil in toate, in afara de un singur lucru : dragostea pentru Hristos.

Doar aceasta ne ajuta sa stim sa ne rugam ,caci Duhul vine peste cei ce se desconsidera pe sine insusi ca fiind oameni limitati, si se agata cu totul de Hristos.

Văd că de când ești aici tot bați apa în piuă despre cum ar trebui să fie Biserica, nu-mi dau seama cu ce aduci tu contribuție ?

Din câte văd tu ești modelul individualist, plin de sine, ăla de dă din coate care votează usr-pnl, modelul indiviualist-darwinist-concurențial de societate, de unde tupeul să pretinzi comuniune și spirit comunitar când tu sapi la temelia lui prin modul tău de viață, concepții, gânduri, acțiuni ?

Sau cum, tu distrugi societatea proiectând un model societal individualist,concurențial, dar ai avea pretenția de sprit comunitar, comunitarism - din partea unei oaze a acelei societăți pe care o impregnezi de individualismul tău ?

Comunitate și comuniune, întrajutorare a fost în comunism, acum ați proiectat o societate individualistă și nu aveți dreptul să pretindeți nimic.