Despre legea duhovniceasca, in 200 de capete

[patinina34]

[COLOR=black]133.[/COLOR][COLOR=black]Cel ce se pocăieşte aşa cum se cuvine, e luat în râs [/COLOR][COLOR=black]de nebuni. Dar aceasta să-i fie semn de bună plăcere la [/COLOR][COLOR=black]Dumnezeu.[/COLOR]
[COLOR=black]134.[/COLOR][COLOR=black]«Cel ce se luptă, se înfrânează de la toate»(1Cor.9,25) şi [/COLOR][COLOR=black]nu se odihneşte până nu va pierde Domnul sămânţa din [/COLOR][COLOR=black]Babilon.[/COLOR]
[COLOR=black]135. Gândeşte-te că patimile de ocară sunt douăsprezece. Dacă iubeşti cu voia pe una din ele, aceea va umplea locul celor unsprezece.[/COLOR]
[COLOR=black]136. [/COLOR][COLOR=black]Păcatul este foc ce arde. Cu cât înlături materia, [/COLOR][COLOR=black]cu atât se stinge, si cu câţ adaugi, va arde mai mult.[/COLOR]
[COLOR=black]137. [/COLOR][COLOR=black]De ai fost înălţat prin laude, aşteaptă ocara. Căci zice: «Cel ce se înalţă pe sine, umili-se-va»(Luc.14.2).[/COLOR]
[COLOR=black]138. [/COLOR][COLOR=black]Când vom lepăda din cuget tot păcatul de bună [/COLOR][COLOR=black]voie, vom lua lupta si cu patimile din obişnuinţă.[/COLOR]
[COLOR=black]139. [/COLOR][COLOR=black]Obişnuinţa, care o ia înaintea voii si a conştiinţei, este amintirea fără de voie a păcatelor de mai-nainte. La cel ce [/COLOR][COLOR=black]se nevoieşte, ea e împiedecată să înainteze până la patimă; iar [/COLOR][COLOR=black]la cel biruitor e răpusă până la momeală [/COLOR]
[COLOR=black]140. [/COLOR][COLOR=black]Atacul (momeala) este o mişcare fără imagini a [/COLOR][COLOR=black]inimii, care e prinsă îndată de cei încercaţi, ca într-o strungă.[/COLOR]
[COLOR=black]141. [/COLOR][COLOR=black]Acolo unde se ivesc chipuri în gând, s-a produs [/COLOR][COLOR=black]consimţirea. Căci mişcarea fără chipuri este un atac nevinovat. Câte unul fuge şi de acestea ca buşteanul din foc; dar câte unul nu se întoarce până nu arde cu flacără.[/COLOR]
[COLOR=black]142. [/COLOR][COLOR=black]Nu zi: nu vreau şi vine; căci cu siguranţă dacă nu [/COLOR][COLOR=black]iubeşti lucrul însuşi, iubeşti pricinile lui.[/COLOR]
[COLOR=black]143.[/COLOR][COLOR=black]Cel ce caută lauda, e supus patimii şi cel ce se [/COLOR][COLOR=black]plânge de necaz, iubeşte plăcerea.[/COLOR]
[COLOR=black]144. [/COLOR][COLOR=black]Gândul celui împătimit de plăcere oscilează ca o [/COLOR][COLOR=black]cumpănă. Aci plânge şi se tânguieşte pentru păcate, aci se luptă cu aproapele şi i se împotriveşte apărându-şi plăcerile.[/COLOR]
[COLOR=black]145.[/COLOR][COLOR=black]Cel ce cearcă toate şi retine binele, va fugi pe [/COLOR][COLOR=black]urmă de tot răul.[/COLOR]
[COLOR=black]146. [/COLOR][COLOR=black]Bărbatul îndelung răbdător are multă cuminţenie; [/COLOR][COLOR=black]asemenea şi cel ce-şi apropie urechea de cuvintele [/COLOR][COLOR=black]înţelepciunii.[/COLOR]
[COLOR=black]147. [/COLOR][COLOR=black]Fără aducerea aminte de Dumnezeu nu poate fi [/COLOR][COLOR=black]cunoştinţă adevărată. Căci fără cea dintâi, cea de a doua e [/COLOR][COLOR=black]mincinoasă.[/COLOR]
[COLOR=black]148. [/COLOR][COLOR=black]Celui învârtoşat la inimă nu-i foloseşte cuvântul [/COLOR][COLOR=black]unei cunoştinţe mai subţiri, pentru că dacă nu e înfricat, nu [/COLOR][COLOR=black]primeşte durerile pocăinţei.[/COLOR]
[COLOR=black]149.[/COLOR][COLOR=black] Omului blând îi foloseşte credincioşia, căci îl face să nu ispitească îndelunga răbdare a lui Dumnezeu si să nu se rănească prin neascultare deasă.[/COLOR]
[COLOR=black]150.[/COLOR][COLOR=black]Pe omul puternic să nu-1 mustri pentru slavă [/COLOR][COLOR=black]deşartă, ci arată-i viitoarea necinste. Căci în acest chip cel [/COLOR][COLOR=black]cuminte poate fi mustrat fără greutate.[/COLOR]
[COLOR=black]151.[/COLOR][COLOR=black]Cel ce urăşte mustrarea, se supune" patimii cu [/COLOR][COLOR=black]voia; iar cel ce o iubeşte, va lupta şi cu obişnuinţa.[/COLOR]
[COLOR=black]152.[/COLOR][COLOR=black]Nu voi să auzi răutăţile străine; căci printr-o [/COLOR][COLOR=black]asemenea voinţă de-a auzi se sapă şi în ţine trăsăturile [/COLOR][COLOR=black]răutăţilor.[/COLOR]
153.[COLOR=black]Dacă îţi intră în urechi cuvinte urâte, mânie-te pe tine[/COLOR][COLOR=black]însuţi şi nu pe cel ce le grăieşte. Căci dacă urechea e rea, [/COLOR][COLOR=black]rău e şi cel care o poartă.[/COLOR]
[COLOR=black]154.[/COLOR][COLOR=black]Dacă cineva se nimereşte între oamenii care [/COLOR][COLOR=black]grăiesc deşertăciuni, să se socotească pe sine însuşi vinovat de [/COLOR][COLOR=black]asemenea cuvinte; chiar dacă nu are vreo vină proaspătă, are [/COLOR][COLOR=black]vreuna mai veche.[/COLOR]
[COLOR=black]155.[/COLOR][COLOR=black]De vezi pe cineva că te laudă cu făţărnicie, [/COLOR][COLOR=black]aşteaptă la vremea sa ocară de la el.[/COLOR]
[COLOR=black]156. [/COLOR][COLOR=black]Necazurile de acum pune-le alăturea cu bunătăţile viitoare, şi nicicând descurajarea nu-ţi va moleşi nevoinţa.[/COLOR]
[COLOR=black]157. [/COLOR][COLOR=black]Când, pentru vreo binefacere trupească, lauzi pe [/COLOR][COLOR=black]vreun om ca bun, uitând de Dumnezeu, acelaşi om pe urmă ţi [/COLOR][COLOR=black]se va arăta că e rău.[/COLOR]
[COLOR=black]158. [/COLOR][COLOR=black]Tot binele vine de la Dumnezeu după orânduirea [/COLOR][COLOR=black]Lui; şi cei care fac un lucru bun sunt slujitorii Lui.[/COLOR]
[COLOR=black]159. [/COLOR][COLOR=black]Primeşte împletirea celor bune şi a celor rele, cu [/COLOR][COLOR=black]gând egal; şi Dumnezeu va netezi neegalităţile dintre lucruri.[/COLOR]
160.[COLOR=black]Neegalitatea gândurilor aduce schimbările stărilor [/COLOR][COLOR=black]proprii. Căci Dumnezeu a rânduit în chip potrivit ca să vie [/COLOR][COLOR=black]după cele de voie, cele fără de voie.[/COLOR]
[COLOR=black]161 întâmplările sensibile sunt puii celor inteligibile, [/COLOR][COLOR=black]împlinind cele cuvenite după voia lui Dumnezeu.[/COLOR]
[COLOR=black]162.[/COLOR][COLOR=black]Din inima împătimită de plăcere, răsar gânduri si [/COLOR][COLOR=black]cuvinte spurcate. Iar din fum cunoaştem materia, care [/COLOR][COLOR=black]mocneşte înăuntru.[/COLOR]
[COLOR=black]163.[/COLOR][COLOR=black]Zăboveşte în cuget si nu vei osteni în încercări. Iar [/COLOR][COLOR=black]plecând de acolo, rabdă necazurile ce vin asupra-ţi.[/COLOR]
[COLOR=black]164.[/COLOR][COLOR=black]Roagă-te să nu-ţi vie încercare; iar când vine, [/COLOR][COLOR=black]primeşte-o ca pe a ta, nu ca pe una străină.[/COLOR]
[COLOR=black]165.[/COLOR][COLOR=black]Ia-ţi gândul de la orice lăcomie si atunci vei putea să vezi uneltirile diavolului.[/COLOR]
[COLOR=black]166.[/COLOR][COLOR=black] Cel ce zice că cunoaşte toate meşteşugurile diavolului, se dă pe sine ca desăvârşit, fără să ştie.[/COLOR]
[COLOR=black]167. Când mintea iese din grijile trupeşti, vede, în [/COLOR][COLOR=black]măsura în care iese, lucrăturile vrăjmaşilor.[/COLOR]
[COLOR=black]168.[/COLOR][COLOR=black]Cel purtat de gânduri, e orbit de ele. El vede [/COLOR][COLOR=black]lucrările păcatului, dar pricinile lor nu le poate vedea.[/COLOR]
[COLOR=black]169. [/COLOR][COLOR=black]Se poate întâmpla ca unul, împlinind pe faţă o [/COLOR][COLOR=black]poruncă, să slujească în ascuns patimei si pringânduri [/COLOR][COLOR=black]păcătoase să strice fapta bună.[/COLOR]