Patima slavei desarte

[cristiboss56]

Dragă Dorina , ce spui tu este foarte corect şi adevărat, numai că această cale de mijloc este interpretată de mulţi ca un fel de compromis, un compromis periculos până la urma urmei. Adica , vezi Doamne că trup suntem şi neputincioşi, lesne alunecători spre cele lumeşti . Nu ? Sau , cred in tine Doamne, te iubesc, dar la Biserica merg mai rar , din lipsă de timp sau din cauza preotilor , a popilor cum spun unii. Nu ? Eu nu m-am referit la acea cale de mijloc a mireanului normal , familist convins, cu frică de Dumnezeu, cu păcatele lui ştiute şi neştiute . Calea de mijloc este privită şi imbrăţişată de unii ca un compromis in credinţă. Nu putem fi cu Hristos de la ora 5 la 19 si apoi să luâm o pauza lumească , desfătându-ne şi gustând din fructul oprit ( am dat un ex. ) . Amestecul asta este extrem de nociv, periculos. Sau , azi nu am chef de rugăciune , ci de o muzica "buna" şi un film pe măsură , gândind că recuperez altă dată ! Sau , stiu , sunt convins că fac ceva greşit, dar asta e, om sunt , mă spovedesc şi se iartă. Nu ? Asta e calea de mijloc la care mulţi gândesc ! Credinţa ori e, ori nu e ! Nu putem fi nebuni după Hristos ? Bun , dar atunci ce putem fi până la urma, urmei ? Iubitori de Hristos şi dornici de a ne trăi viaţa , adică calea de mijloc ! Nu prea merge . Deloc , absolut deloc ! ! !