Marturii

Mi se intampla de multe ori, asa sunt zilele de azi, sa fiu pusa in situatia de a nu sti cum sa o scot la capat cu bine, la serviciu, de exemplu. Sunt situatii in care trebuie sa merg, la urma, sa dreg ceea ce nu s-a facut cum trebuie. Stiind cum stau lucrurile, felul in care s-a lucrat, felul in care s-au “imbarligat” treburile ca sa mearga banii in punga nu stiu cui, favoritii zilei, stiind ca sunt diverse “tabere” fiecare cu interesele si “petrentiile” ei, fiecare isi arata muschii proprii, care de care vrea sa arata ca e mai tare intre ei, ma framant cum sa ies la capat cu bine, si in acelasi timp ceea ce trebuia sa fie facut pentru unitatea mea sa fie cat mai bine facut. In naivitatea si indaratnicia mea, inca, consider ca trebuie sa fiu loiala intereselor unitatii si nu unora sau altora, de culori diferite, care se perinda periodic la fraiele ei, sa respect legalitatea, pentru ca in acest fel sa nu-mi bat joc de cei multi care lucreaza in locuri marunte, neinsemnate si care pana la urma sunt cu adevarat trupul si forta unui colectiv mare si dau numele unitatii, dar ei nu sunt bagati in seama ..... lucruri de felul acesta.
Nu demult am fost pusa intr-o asemenea situatie. M-am pregatit, m-am proptit bine pe picioarele din-darat, gata de infruntare, stiind ca ma asteapta lucruri neplacute, fiind intre ciocan si nicovala. Pe drum pana a ajunge la locul unde aveam treaba m-am rugat Maicii Sfinte, sa faca cum stie ea, sa iasa lucrurile bine.

Totul a iesit cum nu se putea mai bine. Muschii s-au linistit, taberele au lasat-o moale, treaba, in mare parte, a fost facuta bine.

Nu o data s-a intamplat astfel.

Sunt uimita de fiecare data cum face Maica Sfanta ca totul sa fie bine. Ma simt mica, marunta si parca deasupra mea simt Sfant Acoperamantul Sau care ma apara.

Multumesc Maicuta pentru bunatatea ta, pentru grija ta pentru noi, acesti nevrednici, neputinciosi fara ajutorul tau si al Tatalui Ceresc si a Domnului Iisus Hristos.