Animalele au suflet?

[mishi55]

În prealabil postat de cristinadaciana

Voi detinatori ai Adevarului stiti totul!

O data, un monah, vazand pe un alt monah facand un lucru, l-a judecat in sinea sa. Cand s-a dus la chilia sa, nu putea intra, fiindca in usa statea un inger. Monahul i-a facut plecaciune si l-a rugat sa-l lase sa intre. Iar ingerul a zis: "Dumnezeu m-a trimis sa te intreb: ce poruncesti sa facem cu fratele pe care l-ai judecat?" Iar monahul, in clipa aceea s-a si smerit si s-a rugat de iertare...

Cat de lesne putem judeca pe altul... De ce? numai pentru ca nu judeca la fel ca noi?

Sfintii parinti spun ca trebuie sa iubim si sa respectam intreaga creatie a lui Dumnezeu - fie ca vorbim de un cal, o pisica, un caine, sau vorbim de ape, munti, paduri, flori etc. Erau sfinti care se intristau daca din nebagare de seama striveau o insecta, ca si aceea avea viata ei, de la Dumnezeu. Cititi despre sfantul Paisie Aghioritul, despre sfantul Serafim de Sarov, despre cuviosul Porfirie Cavsocalivitul, despre sfantul Gherasim...
Trebuie sa iubim si sa respectam toata zidirea lui Dumnezeu. Nu sa facem discutii sterile, false probleme, tot felul de teorii, ipoteze.

Spunea un intelept ca lumea trebuie s-o privim nu ca pe o mostenire primita de la parintii nostri, ci ca pe un bun imprumutat de la copiii nostri...

Bine ar fi sa putem pastra echilibrul - nici animale chinuite, batute, infometate, dar nici animale din care sa ne facem "idoli" pe care sa-i slujim. Personal, iubesc toate animalele, si mi-e mila de toate, cu deosebire de cele fara stapan. Personal, dezagreez ideea de circ (menajerie), sau gradina zoologica... In acelasi timp, mi-s dragi florile, pomii, natura...

Bine ar fi ca, in loc sa ne judecam si sa ne infruntam, irosind si timp si putere, bine ar fi sa avem dragoste. Sa nu ne lasam antrenati in provocari inutile. Sa fim dragoste.