eu mai credincios ca vecinu

[Mihnea Dragomir]

Eu mă raliez mai degrabă confratelui Zaharia. Credinţa cuiva poate fi văzută prin destule semne exterioare ei. La fel, şi necredinţa. Când văd pe cineva postind, dăruind aproapelui şi mai ales celui în nevoie, când îl văd schimbat şi pe Cristos Îl văd strălucind în el, eu nu pot să trag altă concluzie decât că, pesemne, am în faţă un om credincios. Şi dimpotrivă, când văd că cineva, uitând de cele ce l-a învăţat Cristos şi Biserica Sa, se bucură de răul altuia, adesea dorindu-l, când îl văd învârtoşat în ură, bătându-şi joc de Sfintele Taine, afirmând răspicat că Biblia e fabulaţie, Biserica impostură, Domnul Însuşi vreun marţian adus cu astronava, când îl văd urând Sfintele Icoane, preoţii şi mai ales episcopii şi pe Papa, când îl văd zicând că beţivăneala e viaţa cea adevărată, curvia un imperativ biologic, uciderea de prunci un drept al mamelor, atunci eu nu pot să trag altă concluzie decât că am în faţă un om necredincios.