L-a pus în cofă!

[I.Calin]

Postez povestirea lui Vasili Șukșin la categoria "Reguli generale de utilizare a forumului" din motive lesne de înțeles.

Bătrânei Agafia Juravliova îi venise feciorul, Konstantin Ivanovici. Cu nevastă-sa și fata. Să-și vadă mama, să se mai odihnească nițel.
Satul Novaia nu-i un sat prea mare, Konstantin sosise acolo cu taxiul, și după aceea căraseră tustrei din portbagaj o grămadă de geamantane. Lumea a aflat deci cât ai clipi din ochi că babebi Agafia îi venise, împreună cu familia lui, Kostea, feciorul cel mijlociu, om bogat, tobă de carte.
Spre seară au ajuns să fie cunoscute și alte amănunte: Kostea ăsta cică ar fi candidat în științe, nevastă-sa și ea, iar fata, elevă. Agafiei i-ar fi adus în dar un samovar lectric, un capot dintr-alea înflorate și niște linguri de lemn.
Și tot în seara aceea, în dreptul casei unde locuia Gleb Kapustin, s-au adunat mai mulți săteni. Au stat să-l aștepte.
Ca să putem înțelege mai bine de ce se adunaseră sătenii acolo și de ce îl așteptau pe Gleb, e cazul să-l prezentăm mai întâi în câteva cuvinte.
Gleb Kapustin era un sătean buzat și cu părul bălan, să tot fi avut patruzeci de ani. Om citit și cam răutăcios. Cât despre satul acela, Novaia, deși nu era, cum spuneam, un sat prea mare, totuși dăduse țării mai mulți oameni de sat: un colonel, vreo doi aviatori, un medic, un ziarist… Iar acum – pe Juravliov ăsta, candidatul. Totodată, se statornicise obiceiul ca atunci când vreunul din oamenii aceia de vază venea în sat spre a petrece acolocâteva zile, sătenii se adunau în câte o seară la el acasă, pentru a asculta tot soiul de istorisiri minunate ori a povesti ei înșiși despre viața lor – firește, dacă lucrul ăsta îl interesa pe consăteanul lor – Gleb Kasputin să apară și el printre ceilalți și să-l pună pe oaspetele de vază în cofă. Multora treaba asta nu le era pe plac, alții însă, mai ales bărbații, abia așteptau o asemenea ocazie. Ba nici mai măcar nu stăteau să aștepte, ci se duceau din vreme acasă, spre a porni apoi cu toții împreună la omul cu pricina. Se duceau acasă la el, vorba ceea, ca la teatru. (…)

***

Și iată că acum sosise și Juravliov, candidatul…