Cugetari din Dharma

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Daniel_7

Frate oltean,pentru mine e limpede,ca Iisus Hristos a venit ca sa risipeasca toate credintele dinaintea lui,si ne-a aratat Adevarul! Asta a fost acum 2000 de ani.

Isus, El insusi a spus ca nu a venit sa spulbere, sa risipeasca sau sa darame, ci sa implineasca.

Isus a explicat intr-un sens mai profund Legea Morala, prin pilde si exemplu personal.

Nu a desfiintat Legea Morala ci a prezentat "explicatii suplimentare".

A spus credeti in Mine - o conditie necesara dar nu suficienta, dar a spus si
faceti faptele Mele pentru ca atunci toti vor stii ca sunteti ucenicii mei - aceasta este trasatura definitorie care mantuieste.

Am citit si lucrari budiste, pentru ca nu am fost multumit cu explicatiile dogmatice, circulare, pe care le da crestinismul cu privire la "Adevar". - in genul
"Isus este Adevarul"
"Isus este Persoana"
"Isus este Dumnezeu"

Isus ne spune ca este Adevarul - fara insa a-l explica rational (nu era cazul - pentru ca discursul sau a fost adresat in primul rand oamenilor simpli), lasandu-ne sa-L descoperim progresiv prin angajarea sufletului pe calea morala.

Cine a citit scrierile sfintilor parinti (filocaliile) stie ca apropierea de Dumnezeu nu este asa facila cum pare la prima vedere, iar explicatiile sfintilor sunt ca o lumanare prin bezna multiplelor intelesuri.

Dar dogmele crestine nu explica rational ce este de fapt "adevarul", "persoana" sau ce este "dumnezeu".

Asa ca credinciosul trebuie sa se bazeze pe o schita mentala proprie (reprezentare iconica a "persoanei" ), pe credinta si un set de precepte care sa suscite o afectivitate specifica.

Pentru cei ce nu au norocul de un duhovnic cu experienta care sa-i invete rugaciunea inimii - care deschide ochiul simplu si unitar al inimii prin care se intelege toata creatia iar Dumnezeu este "vazut direct" - "adevarul" va ramane doar o expresie abstracta.

Analizand atent rationamentele din scripturile budiste cu privire la "adevar" se scapa mai repede de artificialitatile mintii, fara chinul initial istovitor de focalizare a mintii in rugaciunea isihasta - care suprima imprastierea gandurilor.

Fiecare sa se roage cum stie si cum poate.