Clevetirea politicienilor

[andra_v]

În prealabil postat de George.m

Am citit o omilie la serafimi a Sfantului Ioan Gura de Aur in care acesta face referire la clevetirea conducatorilor. . Imi e usor sa-i invinuiesc pe politicieni pentru situatia economica jalnica a tarii noastre. Mai greu imi e sa ma pocaiesc si sa accept ca nenorocirile intampinate sunt plata propriilor pacate. Indemnurile Sfantului Ioan ar trebui cel putin sa ne dea de gandit:

"-Merg rau treburile statului! Trebuie sa vorbim despre ele, sa luptam pentru ele!
-Si care e cauza?
-Nepriceperea conducatorilor, imi spui tu.
-Nu nepriceperea conducatorilor, ci pacatul nostru, plata pentru pacatele noastre. Aceasta a intors totul cu susul in jos, aceasta a adus toate nenorocirile, aceasta i-a inarmat pe dusmani, aceasta ne-a adus infrangerea. Nu din alta parte a venit roiul nenorocirilor, ci din aceasta cauza. Deci, de-ar fi Avraam cel ce ne conduce, de-ar fi Moise, de-ar fi Solomon cel preaintelept, nici unul n-at avea vreo vina pentru nenorocirile noastre de vreme ce noi suntem rai.
-Cum si in ce chip?
-Chiar de-ar fi conducatorii nostri cei mai mari nelegiuiti si ar conduce cu nepricepere si fara randuiala, totusi tot nepriceperea si neoranduiala noastra au adus in fruntea noastra un astfel de conducator; pacatele noastre sunt cauza pedepsei.
A avea conducatori potrivit inimilor noastre nu inseamna altceva decat ca din pricina pacatelor noastre avem parte de un astfel de conducator, fie ca e vorba de cel ce administreaza treburile bisericesti, fie ca e vorba de cel ce adminstreaza treburile publice.
Chiar de-ar fi un conducator foarte drept, atat de drept incat sa dovedeasca priceperea lui Moise, totusi numai dreptatea aceluia nu va putea acoperi pacatele nemasurate ale supusilor.

Si aceasta o poti vedea chiar in viata lui Moise, care a indurat multe rele pentru Israel, care s-a rugat mult lui Dumnezeu pentru popor ca sa mosteneasca pamantul fagaduit, dar, pentru ca prin pacatele lui poporul a pierdut stapanirea asupra pamantului fagaduit, rugaciunea lui Moise n-a putut schimba dreapta hotarare a lui Dumnezeu, ca tot poporul care iesise din Egipt, sa piara in pustie. Si cine era mai drept dacat Moise?"

Popoarele au suferit intotdeauna pentru pacatele conducatorilor ca urmare a faptului ca ISI PUN NADEJDEA IN ELITE POTRIVNICE LUI DUMNEZEU SI LEGII SALE. Cu titlu de exemplu, a se vedea pedepsele primite de catre egipteni pentru atitudinea faraonului cu prilejul exodului poporului evreu din Egipt, calauzit de catre Moise.

In aceeasi ordine de idei, a se vedea ca, DREPT URMARE A RUGACIUNII LUI MOISE SI AARON, dreptii lui Dumnezeu, poporul ales a intrat in pamantul fagaduintei. Autorul topicului sustine in mod eronat faptul ca POPORUL evreu a pierdut stapanirea asupra tarii fagaduite, din moment ce urmasii celor care iesisera din Egipt, departe de a muri in desert, au mostenit tara Canaanului, promisa de catre Dumnezeu propriilor parinti.

Intr-un articol postat pe site-ul Crestin ortodox (care citeaza din cuvantul Nicolae Velimeriovici,) se scoate in evidenta foarte bine ca, in vremea judecatorilor lui Israel, poporul a fost salvat in nenumarate randuri de catre conducatorii credinciosi in timp ce, in perioada Regatului, regii fara teama de Dumnezeu au provocat razboaie, suferinta, foametea, moartea si robia propriilor supusi.
Sub acest aspect, merita subliniat evenimentul din vremea lui Iisus Navi care a salvat poporul israelit ca urmare a vietii sale sfinte, cu prilejul unui razboi teribil ingaduit de catre Dumnezeu, de altminteri, pentru multimea pacatelor celor condusi.

Pentru pacatelor si faraderegile conducatorilor, poporul pierde statul, isi pierde independenta, neatarnarea, iar copiii lor ajung sclavi prin lumea larga.

In timpurile lui Saul, Solomon, Roboam, Ahab, Ohozia, Iahaz, Manahe, Fachee, Manase etc. (absolut toti regii iudei necredinciosi, nici unul nu a fost scutit de razboaie) pacatele si necredinta conducatorilor au avut drept consecinta conflicte sangeroase soldate cu pierderi de vieti omenensti si ajungerea poporului evreu in robie.

Nu e mai putin adevarat ca avem datoria de a ne ruga pentru conducatorii nostri si, totodata, a ne indrepta propria viata,

http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...ul-119672.html