Eutanasia - un drept, sau o crima + sinucidere?

[laurastifter]

În prealabil postat de laurastifter

[COLOR=#000066]Eutanasia umană, la un pas de aprobare în Franţa[/COLOR]

[COLOR=#ff0000]Consiliul Naţional al Ordinului Medicilor din Franţa va examina, pentru prima dată, propunerea de a permite printr-un colegiu medical, “sedarea terminală” pentru pacienţii muribunzi, care au înaintat “cereri persistente, lucide şi repetate” în acest scop, relatează AFP, citată de Mediafax. [/COLOR]
[COLOR=#ff0000]Afirmând că este vorba de “o datorie de umanitate”, [/COLOR]Ordinul doreşte ca aceste cazuri de “moarte asistată” medicalizată să fie rezervate “situaţiilor excepţionale”, cum ar fi “agoniile îndelungate” sau durerile “incontrolabile”, pentru care legile actuale nu oferă răspunsuri.
“La cererile persistente, lucide şi repetate ale unei persoane care suferă de o boală incurabilă, nu poate fi operată şi i se aplică tratament paliativ, ar trebui să fie luată o decizie medicală legitimă în cazul situaţiilor clinice excepţionale, cu condiţia ca acestea să fie identificate ca atare, nu doar de un singur medic, ci şi de o echipă”, potrivit unui comunicat al Ordinului.
În descrierea morţii asistate, Ordinul invocă o “datorie de umanitate”, fără a utiliza în mod direct termenul de eutanasiere.
Legea Leonetti din 2005, încă puţin cunoscută, “răspunde mai multor situaţii privind sfârşitul vieţii”, informează documentul intitulat “Sfârşitul vieţii, «moarte asistată» “, emis de către Ordin.
Această lege “autorizează folosirea unor tratamente în doze eficiente pentru ameliorarea durerilor pacientului, cu acordul său, în timp ce aceste doze ar fi putea să îi scurteze restul vieţii“, aminteşte Ordinul.“Totuşi, legea poate să nu ofere nici o soluţie pentru unele cazuri de agonie îndelungată sau pentru dureri psihice şi/sau fizice care, în pofida tratamentelor, rămân incontrolabile”, notează documentul.
Deşi aceste cazuri sunt “rare, (ele) nu ar trebui să rămână fără răspuns” adaugă Ordinul, recunoscând existenţa unor “situaţii excepţionale care nu sunt luate în considerare” de legea actuală.”Din respect faţă de demnitatea umană şi pentru a îndeplini o datorie de umanitate, ar putea fi permisă o sedare adaptată, profundă şi terminală, permisă de un colegiu prestabilit”, declară Ordinul.

Ştirea de mai sus m-a determinat să iniţiez topic-ul.
Dacă observaţi, exact ca în romanele orweliene, sensul anumitor termeni este schimbat, chiar inversat.
Vă amintiţi, de exemplu, sloganurile regimului totalitar din romanul "1984"? Erau aşa: "războiul este pace, libertatea este sclavie, ignoranţa este putere".
Exact la fel se-ntâmplă şi în articolul de mai sus, astfel încât expresii precum "datorie de umanitate", "demnitate umană" etc ajung să desemneze... sinuciderea asistată - sintagmă care este evitată în mod constant.
În loc de "eutanasie" se foloseşte termenul "sedare", cu scopul evident de a nu impacienta.
Apoi, documentul cuprinde o mulţime de contradicţii, dacă-l analizăm cu atenţie. De exemplu, se spune că vor fi "sedaţi" definitiv doar pacienţii care au solicitat aceasta în mod "lucid"; în acelaşi paragraf, se menţionează faptul că această practică ar trebui acceptată pentru cei muribunzi sau care suferă o agonie îndelungată.
Îmi pun întrebarea: dacă sunt muribunzi, cum pot solicita ceva în mod lucid?...
Mai sunt şi alte contradicţii aberante în documentul acelor "medici" francezi, dar, din păcate, am prea puţin timp la dispoziţie pentru a le menţiona.
În orice caz, dacă s-ar legaliza eutanasia în Franţa, cred că cel mai grav risc ar fi acela de a fi ucişi pacienţi împotriva voinţei lor (aşa cum s-a întâmplat în Olanda), sub pretextul că ei ar fi solicitat aceasta.

Dumnezeu să fie cu noi şi să ne păzească!