Despre pecete

[dobrin7m]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Deznadejdea are multe forme. Unii nici nu banuiesc ca o traiesc. Ea se cunoaste de obicei abia dupa ce trece... Desi semnele ei sunt multe, totusi trec asa, ca si cand omul nu le-ar observa.
Aici are un rol mare aproapele. Un preot, mai ales, are caderea sa constate si sa ajute la iesirea din deznadejde. Daca nu cumva este el insusi hartuit de deznadejde...

cred. mai ales cei ce nu traiesc deloc credinta ma gandesc ca nu isi dau seama de deznadejde. desi daca stau sa ma gandesc, deznadejdea dupa mine o nestiutoare, are un farte mare simptom si acela este renuntarea la lupta indiferent pe ce plan se afla lupta aceea.

uite , cunosc un om care are patima alcoolului. este atat de prins de aceasta patima incat bea zilnic cantitati uriase de alcool. odata l-am prins treaz si l-am intrebat de ce totusi nu face nici cel mai mic efort sa scape de aceasta patima. Si mi-a raspuns ca a renuntat, a incercat , nu a putut, deznadajduit si a renuntat, acum traieste ca o frunza pe apa, nici nu isi mai pune problema sa faca ceva sa iasa din aceasta stare. este si asta o forma de deznadejde , nu?