![]() |
![]() |
|
|
Înregistrare | Autentificare | Întrebări frecvente | Mesaje Private | Căutare | Mesajele zilei | Marchează forumurile citite |
|
Thread Tools | Moduri de afișare |
#11
|
|||
|
|||
![]()
...:) Adrian, ia-o ușor, frate!...:)
Uh, ce sânge de ruși sadea avem - ne roade inteligența vândută, ca pe șorici! Or, zic și io pe de altă parte, șmecheria ar fi cam aici: oricâte păcăleli petrecem, să luăm aminte la ele! Iar nu să le negăm, să le băgăm sub preș, să le atribuim unor factori oarecare... Pornesc de la acest postulat: păcăleala e bună, câtă vreme o accepți ca material esențial de dezvrăjire. Păcăliți zdravăn cândva, prin babacii noștri primordiali, suntem expuși sistematic la păcăleală. Aceasta se manifestă și în noi și între noi. E predispoziția omului spre falsificare, dublă voință, joc psihologic, moarte... De aici anxietatea fundamentală a fiecărui om "civilizat" (sanchi, toți s-au considerat așa în istorii...), despre care oi mai vorbi pe topicul cu psihologia... Dar cum se iese din ea? Păi, precum face înnecatul: nu te agiți prea mult, te lași în voia curentului și pândești, cu voință fermă/clară/exersată, momentul când poți țâșni eliberator. E o vânătoare, aceasta!... O vânătoare a inimii!! Iar bunul vânător știe să aștepte momentul prielnic, să pândească, să rabde... Activ! Cu multă, deplină pasiune! Vânatul, însă, nu ne e exterior. E înlăuntrul nostru. Și-i în Ceruri!...:) |
|