Zaharul - Cartea Splendorii

[Andrew]

Din moment ce nu există noţiunea de timp în spiritualitate, noi deja ne aflăm în stadiul nostru
final, perfect, în Lumea Infinitului (Ein Sof). Deoarece dorinţa de spiritual numeşte acţiunea,
însăşi dorinţa acţionează, fără să fie necesar trupul. De aceea, când dorinţa de a crea suflete
(voinţa de încântare) a apărut în Creator, când El a dorit să le umple cu cea mai perfectă
încântare – de a-L simţi şi de a se bucura de perfecţiunea Lui – de a face creatura exact cum este
El, dorinţa Lui a fost imediat realizată. Astfel a apărut Lumea Ein Sof, în care noi deja existăm în
stadiul nostru final.
Totuşi, încă avem nevoie să atingem în senzaţiile noastre acest stadiu. Aceasta este o
reminiscenţă a unei persoane adormite: chiar dacă doarme undeva, nu înţelege unde se află până
când nu se trezeşte. Totuşi, pentru a dobândi acest stadiu perfect, trebuie să trecem printr-un
proces treptat de transformare a proprietăţilor noastre interioare (dorinţe), care corespund cu
ascensiunea spirituală din lumea noastră prin toate lumile şi până la Lumea Ein Sof.
Ca să ne conducă spre stadiul final, Creatorul ne guvernează de Sus prin toate lumile. De
aceea, nu există nimic în lumea noastră care să nu îşi aibă originea în Lumea Ein Sof, unde
stadiul final al fiecărui suflet determină calea care îi este destinată spre a călători în general şi
schimbările prin care trebuie să treacă în particular, în fiecare moment (stadiu) al avansării
spirituale către Lumea Infinitului.
Nu există cale de întoarcere: tot ceea ce se întâmplă este dictat de necesitatea de a aduce
fiecare suflet la stadiul său final. Doar acest scop determină stadiul lumii noastre în fiecare
secundă, atât ceea ce se i întâmplă în general, cât şi fiecăruia dintre noi, în particular. Creatorul a
creat nimicul pentru nimic. Mai curând, totul serveşte scopului Său.
Totuşi voinţa care provine de Sus, nu exclude participarea noastră activă, în propria
avansare. În loc de a fi sclavi care se mişcă sub constrângerea unui băţ, numit suferinţă, care ne
loveşte, ne putem schimba calea suferinţei în calea Torei – pentru a călători activ şi rapid prin
acest mod, de jos în sus, din proprie voinţă, realizând că scopul Creatorului este într-adevăr
dezirabil.
Acest lucru este posibil prin intermediul unei cereri de elevare spirituală – înălţarea MAN,
o rugăciune. Ca răspuns, vom primi tărie spirituală de Sus, care ne va ajuta să ne îmbunătăţim
calităţile şi să urcăm. Întreaga Tora vorbeşte doar despre asta, iar Cabala merge mai departe şi ne
furnizează explicaţii detaliate despre calea în sine. Ca şi o hartă, ea descrie prin ce trecem şi unde
(în ce stadiu şi la care grad) ne aflăm acum.
Cabala studiază structura lumilor spirituale. Scopul acestor lumi este de a dilua semnalele
(dorinţele) Creatorului, astfel încât să le putem înţelege cu egoismul nostru şi să le cuprindem cu
mintea noastră. În ebraică, cuvântul „lumi” este Olam (de la cuvântul Haalamah—care înseamnă
ascundere), iar aceste lumi ascund şi diluează Lumina Creatorului pâna la un asemenea nivel, în
care să o putem simţi.
Depinzând de calităţile spirituale ale fiecăruia, de nivelul său de atingere (egoism total =
lumea noastră, altruism parţial = lumi spirituale), noi percepem Creatorul şi Lumina Sa, în mod
diferit, în toate cele 125 grade. Aceste 125 grade, sunt reduse la doar zece, numite „cele zece Sfirot dintre Creator şi noi”, unde fiecare Sfira inferioară transmite mai puţin Lumina
Creatorului, aşa cum este perceput de cei aflaţi la acel nivel. Cu cât mai joasă este Sfira, cu atât
mai puţină Lumină a Creatorului lasă să pătrundă către aceia care se află sub ea.